Prajitura Napoleon cu ness
Am vazut de mult aceasta reteta la TV si mi-a ramas gandul la ea. Intotdeauna mi-a placut ness-ul, dar cel mai mult ador eclerele cu ness. De aceea, o prajitura cu crema si glazura de ness parea sa fie delicioasa si nu puteam sa nu o incerc si eu. Si bine am facut, pentru ca intr-adevar e foarte gustoasa. De fapt, cred ca cel mai mult m-a tentat modelul specific glazurii de pe prajitura Napoleon, care aduce cu forma palariei lui, care se numeste bicorn. De unde si numele prajiturii!
M-a derutat putin cantitatea de crema, care a fost prea mare pentru cantitatea de foi din reteta si am crezut ca s-a intamplat pentru ca am gresit eu, punand 4 oua intregi, in loc de 4 galbenusuri. M-am gandit ca eu asa fac crema de vanilie pentru tartele cu capsuni sau pentru choux a la creme si eclere cu ciocolata : cu 2 oua la 500 ml de lapte. Reteta spune ca trebuie 4 galbenusuri, iar eu, nevrand sa mai raman cu alte albusuri, le-am pus si pe ele in crema. Mi-a iesit prea multa crema, care era cam moale, desi cremoasa totusi - dar nu intr-atat incat sa stea in strat mai gros, ca la cremsnit. De aceea, a intervenit intrebarea : ce fac cu atata crema?
De fapt, aceasta prajitura e un cremsnit facut cu 3 foi si cu o crema mai bogata, imbunatatita cu frisca si, in special la aceasta reteta, si cu ness. Acestei prajituri facuta cu crema de vanilie si frisca (crema "madame") cu ness i se spune "Millefoilles", care inseamna "O mie de foi" - de la foile din aluat fraged care se deschid la copt. Este o prajitura delicioasa si usor de facut. Cum spuneam, crema din reteta a fost prea multa pentru cele 3 foi de aluat, dar nu a fost rau, pentru ca am folosit doar jumatate de crema, iar cu cealalta jumatate am mai facut inca o prajitura. Chiar si Martha Stewart, atunci cand a facut prajitura la TV, a pus mult mai putina crema, astfel incat se vedea doar un deget de crema intre foi.
Pentru aluat am folosit aluatul fraged Puff Pastry de la Lidl, pe care il folosesc mereu pentru pateurile de post cu ciuperci, aluatul fiind facut cu unt de cocos. Ar trebui sa fac si eu aluat fraged, dar pana una-alta, acesta e mai la indemana si e chiar foarte bun si gustos, dar mai ales, usor de folosit. Dintr-un sul de aluat fraged ies cele 3 foi necesare pentru aceasta prajitura.
Ingrediente pentru 6 portii
- 1 pachet de aluat fraged de 270g
Crema de vanilie cu ness
- 2 cani de lapte (cana de 250 ml)
- 2 linguri de pudra de ness
- 3 linguri amidon (sau 6 linguri de faina)
- 8 linguri de zahar (200g)
- 1 cana frisca lichida, batuta (1 cutie de 200 ml de la Lidl)
- 4 galbenusuri
- 2 linguri de unt (100 g)
- 1 fiola de esenta de vanilie
Pentru glazura
- 2 linguri de frisca lichida ( si inca una in plus, daca mai trebuie)
- 1/4 cana de zahar pudra
- 1 lingura ness
In plus pentru decor
- 10g ciocolata menaj 70% cacao
Am ales sa fac intai crema de ness, pentru ca asa mi s-a parut mai bine, aceasta avand nevoie de cateva ore pentru a se raci.
Am pus la fiert jumatate din cantitatea de lapte intr-o craticioara, impreuna cu ness-ul, care trebuia sa se dizolve in laptele cald.
Intr-un castron am pus zaharul si faina, pe care le-am amestecat cu telul, ca sa nu se formeze cocoloase atunci cand voi adauga ouale si laptele. Zaharul sparge cocoloasele de faina si amestecul iese mai bine asa.
Am adaugat ouale (eu le-am pus intregi, dar trebuie doar galbenusurile) si restul de lapte.
Am amestecat bine cu telul.
Cand laptele a inceput sa clocoteasca, l-am turnat usor in fir subtire peste amestecul din castron, amestecand incontinuu cu telul.
Apoi am turnat compozitia inapoi in craticioara.
Am lasat sa fiarba incet la foc mic, in timp ce am amestecat incontinuu cu telul, ca sa nu se faca cocoloase.
Cand crema a inceput sa se ingroase si sa clocoteasca, am oprit focul si am dat craticioara deoparte.
Am adaugat untul taiat bucatele si am amestecat bine cu telul.
Apoi am pus si esenta de vanilie si am amestecat.
Am asezat o bucata de folie de plastic deasupra, chiar peste crema, ca sa nu faca pojghita aceea neplacuta deasupra.
Am lasat crema sa se raceasca in bucatarie, iar cand s-a racorit am pus-o in frigider.
Am copt si foile, ca sa fie pregatite. Am dat drumul la cuptor la foc mare de 220 C. Apoi am scos aluatul din frigider si l-am desfasurat pe blatul de bucatarie.
L-am impartit in 3 foi egale, pe care eu le-am taiat dupa ochi - nu am masurat exact - dar ideea e ca ar trebui sa fie 3 parti egale de 27/12 cm, acestea fiind masurile care ies la impartirea lungimii aluatului. Eu am masurat cu o rigla, ca sa am totusi o idee.
Am pus in tava de aragaz o bucata de foaie de copt si am constatat ca nu incap mai mult de 2 foi de aluat. Am luat putin zahar tos cu mana si l-am presarat peste fiecare foaie de aluat, dupa ochi. As fi putut face asta si cu o lingura, dar zaharul e mai usor de controlat cu mana, astfel incat sa nu presar prea mult intr-un loc si mai putin in altul. Astfel, foile devin mai gustoase, fiind putin dulci de la zaharul care se va carameliza in timpul coptului.
Pe cea de-a treia foaie am pus-o in frigider, invelita in hartia aluatului, pana ce s-au copt primele doua.
Am asezat un gratar peste tava, care sa opreasca foile de la a creste excesiv. La primele foi am uitat sa pun gratarul de la inceput, dar mi-am amintit dupa cateva minute si l-am asezat pe foile deja putin crescute.
Ele s-au copt foarte bine chiar si asa "infranate", fiind totodata si mai drepte (cat de cat) ca sa le pot aseza una peste alta, cu crema intre ele. Eu am pastrat un gratar de la un aragaz mai vechi, dar pot folosi foarte bine si gratarul din cuptor, pentru ca tava cuptorului nu sta pe gratar, ci pe santurile de pe laturile cuptorului. E o metoda foarte interesanta pe care nu o stiam, dar uite ca am mai invatat ceva nou!
Am lasat foile sa se coaca la foc de 220C timp de 18 minute, pana cand foile s-au rumenit, iar zaharul s-a caramelizat.
Am pus si ce-a de-a treia foaie la copt, tot presarata cu zahar si tot cu gratarul deasupra.
Cand a fost gata, am scos tava si am lasat foile sa se racoreasca.
Intre timp am pus frisca in bolul mixerului vertical si i-am dat drumul la viteza 4, sa se bata bine.
Am supravegheat-o atent, ca sa nu se taie. Frisca trebuie sa fie tare - sa faca "varfuri" cum spun americanii - adica sa se vada urmele lasate de telul mixerului, ca niste creste si santuri.
Cand a fost gata, am lasat-o la frigider putin. Am scos crema de ness din frigider si i-am scos folia de deasupra.
Am amestecat intai crema de ness cu mixerul manual, ca sa se inmoaie putin si sa devina pufoasa, aceasta fiind intarita si inchegata, ca de la frigider.
Apoi am adaugat cate putina frisca, amestecand usor cu paleta de jos in sus, ca sa nu se lase frisca.
Crema a iesit putin moale, nu chiar ca o crema de vanilie simpla si a fost greu sa stea in strat gros intre foi.
As putea spune ca am gresit eu, dar si la Martha Stewart a iesit cam la fel. Si crema ei era cam la fel de moale, de aceea ea a pus mult mai putina crema intre foi, desi in reteta se spune ca aceasta cantitate de crema e doar pentru cele 3 foi. Am inteles ca asa trebuia, sa se vada bine si foile de aluat, dar cum mie nu imi trebuia asta, ci doar sa fie prajitura gustoasa, am incercat sa pun toata crema intre foi. Evident ca a inceput sa curga pe margini, asa ca am hotarat sa pun atata cata intra, fara sa curga.
Mi-a ramas jumatate de crema, cu care mi-am dat seama ca puteam face inca o prajitura.
Am nivelat crema care a curs putin pe langa foi, cu ajutorul unui cutit.
Ultimul blat al prajiturii trebuia sa il pun cu partea de jos (cea care a stat pe tava) deasupra, ca sa fie dreapta, dar la prima prajitura am uitat si am pus foaia normal, asa cum a stat la copt. Abia la a doua prajitura mi-am amintit si am pus partea dreapta deasupra.
Apoi am facut glazura de frisca cu zahar si ness. Am pus frisca lichida intr-un castronel si am adaugat ness-ul.
Am amestecat cu mixerul de mana, apoi am adaugat si zaharul pudra si am amestecat bine.
Nu a fost nevoie sa mai adaug frisca lichida in plus, glazura fiind destul de moale ca sa o pot intinde, dar si destul de tare, ca sa stea peste prajitura fara sa curga.
Am intins-o pe deasupra prajiturii cu o paleta.
Ultima parte a fost si cea mai distractiva, pentru ca am decorat prajitura cu ciocolata, ca sa fac modelul palariei lui Napoleon.
Am topit ciocolata intr-un castron, in bain-marie (adica pus deasupra unei oale cu apa, care sta pe foc mic) la fel cum fac pentru fluturasii de ciocolata, folositi pentru decorarea torturilor. Am adaugat si putin ulei. amestecandu-l cu ciocolata cu o lingurita. Cand a fost topita, am facut un cornet dintr-o bucata dreptunghiulara mica, de hartie de copt.
Am pus ciocolata in cornet cu lingurita, tinand bine de capatul de jos, ca sa nu se desfaca.
Am strans cornetul la capatul de sus si am taiat putin varful cu o foarfeca, atat cat sa iasa un fir subtire de ciocolata.
Apoi am facut dungi orizontale, pe lungimea prajiturii, la cam 1,5 cm distanta una de alta, mai mult dupa ochi, dar sa fie cat de cat egale.
Dupa ce am terminat de trasat dungile de ciocolata, am trasat dungi verticale cu scobitoarea, pe latime, de sus in jos, cam la 2 cm distanta una de alta, stergand scobitoarea dupa fiecare dunga.
Apoi am trasat alte dungi orizontale, intre primele, dar de jos in sus (in directia opusa) pentru a realiza modelul specific de bicorn. A iesit tare dragut, nu?
A iesit foarte simpatica si chiar a fost distractiv sa fac modelul!
Chair daca a iesit putin pe-afara, crema a stat totusi desul de bine si a fost indeajuns de multa pentru ca prajitura sa fie gustoasa. Am mai nivelat crema ca sa arate mai bine - desigur, nu atat de bine cum ar trebui, dar am fost multumita de rezultat.
Am lasat prajitura o ora la frigider, timp in care am constatat ca mi-a ramas si glazura cat pentru o alta prajitura si chiar si ceva ciocolata, deci mai era rost de inca o prajitura!
Cand am taiat prajitura, a stat foarte bine, nu a mai curs crema, ceea ce m-a bucurat si m-a incurajat.
Iar cand am mancat din ea am fost uimita de gustul exceptional. Singura problema a fost ca trebuia sa mancam prajitura pana la ora 8 seara, altfel nu mai puteam dormi noaptea - din cauza ness-ului!
Asadar, pofta buna si voua si, mai ales, spor la treaba!
Comentarii
Trimiteți un comentariu