Cremsnit de post

Cui nu-i place cremsnitul? Nu cred ca e cineva care sa poata spune ca nu! Mie imi place si imi amintesc cu drag cum facea mama cremsnit, cand eram mica. Mai tarziu, pe cand eram tanara si ma plimbam cu sotul meu prin oras, am descoperit la Piata Romana (in Bucuresti) o patiserie (la Coloane, cum i se spune) unde aveau un cremsnit, o nebunie! Acesta avea si stafide in crema, dar nu asta era ce ne placea cel mai mult, ci consistenta cremei si fragezimea aluatului. Acolo era  mereu coada, desi cremsnitul lor nu era foarte ieftin - pe vremea aia costa in jur de 4 lei, din cate imi amintesc. E adevarat ca salariul era macar de 2000 de lei, asa ca oricine isi putea permite sa cumpere, de-aia era asa o coada! Si azi, dupa ani de zile, inca mai exista patiseria si are acel cremsnit, doar ca nu mai e coada, poti sa iei cat vrei, fara sa astepti prea mult. Am mai luat si eu acum cativa ani, dar nu am mai avut demult drum pe-acolo si ii cam duc dorul.
In ultimul timp am vazut ca se vinde cremsnit in mai multe magazine, iar unele sunt chiar de post. Asta mi-a dat ideea de a face si eu cremsnit de post. M-am gandit imediat la aluatul fraged de post, pe care il iau de la Lidl si fac cu el cornulete cu rahat. Daca as taia foaia de aluat in doua, ar iesi numai bine cateva bucati de cremsnit - ca doar nu am nevoie sa fac o tava mare!
M-am gandit sa fac crema ca la prajitura de post cu foi din suc de rosii, doar ca nu cu zahar ars. As fi vrut sa schimb in totalitate faina cu amidon, pentru ca amidonul ingroasa crema, dar in forma de budinca, mai gelatinoasa, nu prea inchegata si greoaie, ca faina. Mi-am amintit de Zeamilul si Fosfarinul pe care il pregateam pentru copii, cand erau bebelusi. Acestea erau practic, niste prafuri de amidon si zahar, poate cu ceva cicoare la Fosfarin, ca sa coloreze, in loc de cacao - fiind un produs special pentru copii mici. Pentru ca ideea asta cu amidonul mi-a venit pe moment, nu am avut prea mult amidon sa pun la crema, asa ca am pus si o parte de faina . Ca si la prajitura de post cu foi din suc de rosii, urma sa pun margarina in crema, ca sa se inchege si sa stea bine intre foi.
Apoi, mi-am dat seama ca doar cu margarina in ea, crema nu va fi destul de inchegata, ca sa arate ca un cremsnit - care are un strat gros de crema - de aceea m-am gandit sa pun si un plic de gelatina (sau doua, dupa gust) - si asa am facut! Crema a iesit foarte buna, gelatinoasa si inchegata. Sotul meu a gustat, destul de circumspect la inceput, dar apoi i se citea o mare uimire pe fata, pentru ca nu se simtea ca e de post, ca la acelea cumparate din magazin. Doar ca nu m-am gandit ca de fapt gelatina este un produs de origine animala, deci nu poate fi folosita la o crema de post.
Ii multumesc unei cititoare, Anca, care mi-a atras atentia, de aceea nu voi mai folosi gelatina la aceasta reteta.
Cu timpul, am mai capatat experienta si am adus imbunatatiri retetei, in sensul ca mi-am dat seama ca mi-ar placea sa am un strat mai subtire de crema, suficient pentru gustul cremsnitului. De aceea, am hotarat sa fac foile mai mari, fiecare din cate un pachet de foi de la Lidl - sau din alt magazin, aluat fraged sa fie, cu conditia sa fie de post si nu cu unt. A fost o idee buna sa pun crema in strat mai subtire, asa fiind mai usor sa se intareasca. Daca vreau sa fac o cantitate mai mica, folosesc doar un pachet de aluat fraged si jumatate din cantitatea de crema.

Ingrediente pentru 12 cremsnituri

Pentru crema

- 500 ml de apa (2 cani mari)
- 2 linguri amidon (sau faina)
- 3 linguri faina
- 1 pachet de margarina de 250 g pentru prajituri
- 1 cana zahar
- 2 pliculete de zahar vanilinat
- 1/2 sticluta de esenta de rom (de la Lidl) sau 1 lingurita din esenta mai concentrata

Pentru foi

-  2 pachete de aluat fraged "puff pastry" de la Lidl


Ca la orice prajitura cu crema, fac intai crema, ca sa aiba timp sa se raceasca. 

Procedez exact ca la prajitura de post cu foi din suc de rosii, dar fara zahar ars.
Pun jumatate din cantitatea de apa (adica o cana plina) intr-o craticioara, in care urmeaza sa fac crema. Las sa clocoteasca apa din craticioara.
Separat, amestec zaharul cu faina, amidonul si zaharul vanilinat, cu un tel, apoi adaug si restul de 250 ml de apa (inca o cana) si amestec bine.

 

Cand apa din craticioara incepe sa fiarba, o vars peste compozitia de faina si zahar din castron, in timp ce amestec cu telul. Acest procedeu se foloseste la crema de vanilie, pentru a tempera ouale, care se pot coagula rapid in laptele fierbinte. Folosind acest procedeu, scurtez timpul si efortul de a amesteca in crema, la jumatate.

 

Vars compozitia la loc in craticioara. Dau imediat focul la mic.

 

Amestec crema timp de cateva minute, pana cand incepe sa se ingroase si vad ca incepe sa clocoteasca. Mai las 1 minut sa fiarba si sting focul. Adaug margarina taiata in bucatele mici, ca sa se topeasca mai repede.

Amestec usor cu telul, ca sa nu se sara margarina topita pe-afara. Cand se incorporeaza toata margarina, pun si esenta de rom, amestec, apoi acopar crema cu o folie de plastic, ca sa nu faca pojghita deasupra.

 

Las crema pe pervazul geamului sa se raceasca, apoi o pun in frigider pentru 2-3 ore, pana cand se incheaga bine.
Intre timp fac foile de cremsnit din aluatul fraged de post, cumparat de la Lidl. 

Incalzesc cuptorul la 200 C, cum scrie in instructiunile de pe pachet

Desfac aluatul, ca si la cornuletele de post din aluat fraged cumparat si il pun intr-o tava mai lunga decat cea de aragaz, pe o foaie de copt.
Altadata s-a intamplat sa iau alt aluat fraged, care era mai gros si mai mic decat tava de aragaz. De aceea l-am intins putin cu sucitorul, intre doua foi de copt - ca sa nu se lipeasca - ca sa fie de marimea tavii de aragaz.

 

Pentru ca foaia sa nu creasca si sa se umfle ca la pateurile de post cu ciuperci, folosesc un procedeu invatat la prajitura Napoleon.
Urmand instructiunile de la prajitura Napoleon, reusesc sa fac ca foile de aluat fraged sa nu mai creasca atat de tare, asezand un gratar peste aluatul din tava. Acesta se pune cu partea proeminenta in jos si se sprijina pe marginile tavii, oprind cresterea foilor, care se coc, totusi, foarte bine. Daca fac jumatate din cantitate, tai in doua aluatul asezat in tava de aragaz - chiar daca este putin mai mare decat tava, pentru ca la copt se strange.

 

  

Dau foaia pentru 10-15 minute la cuptorul incins la 200C, pana cand se rumeneste frumos.

Coc si ce-a de-a doua foaie si le las sa se raceasca pe gratar.

Cand se racesc foile si crema e rece si inchegata, montez cremsnitul intr-o tava. Din experienta, stiu ca crema poate sa curga pe margini, atunci cand inca nu e bine inchegata, de aceea astept pana cand crema e bine racita.
Asez o foaie pe tava. Iau folia de plastic de pe crema, pun crema cu paleta de cauciuc pe foaie si o intind pe toata suprafata, niveland-o, ca sa fie un strat uniform. Intotdeauna folosesc paleta de cauciuc cand e nevoie sa curat bine un recipient de continut - aici, trebuia sa curat bine crema, ca sa nu ramana nimic pe craticioara.

 

Pun a doua foaie deasupra si o apas usor, ca sa nu iasa crema pe-afara.

 

Las cremsnitul o ora la frigider, pana cand crema se raceste bine si se intareste, atat cat sa pot taia.prajitura.

Tai prajitura cu un cutit bine ascutit, cu miscari de fierastrau, ca sa nu deranjez crema si sa iasa pe-afara.

Dar, fiind bine inchegata, sta foarte bine, mai ales ca foile sunt fragede si se taie usor.

Apoi pudrez cremsnitul cu zahar pudra, cu ajutorul unei site speciale.

 

Si il savuram!

  

 

Se pot intampla si accidente, dar voi sa nu faceti ca mine si sa ardeti foaia. 

 

Trebuie sa marturisesc ca mie imi place orice e foarte prajit, chiar ars. De aceea, faptul ca am uitat foaia de cremsnit in cuptor nu a fost prea grav, pentru ca am mancat-o eu pe cea arsa, care era si mai frageda. Desigur, nu era chiar scrum, nici macar amara, altfel, cu toata parerea de rau as fi aruncat-o.

 

Pofta buna si voua, daca vreti sa incercati!