Sarmalute in foi de vita facute in vas de lut
Grape Leaf Rolls
Sunt specifice bucatariei turcesti, dar le-am adoptat si noi, ca si pe sarmalele in foi de varza acra sau sarmalele in foi de stevie. Ca sa spun drept, nu am facut sarmale in foi de vita prea des, insa, macar o data pe an, tot am facut - mai de voie, mai de nevoie. De ce de nevoie? Pentru ca foarte des mi s-a intamplat sa fac ardei umpluti si sa nu imi ajunga ardeii. Mai umpleam si rosii, dar daca nu aveam nici rosii indeajuns, coboram pana jos (cand stateam la bloc) unde aveam o vita in gradina scarii si culegeam cateva frunze. Nu stiam eu prea bine ca ar trebui sa fie fragede, abia crescute - nu din cele deja tari, cum sunt in august. Poate de aceea fierbeam atat de mult la ele!
Acum ca am si eu o vita in curte - un butuc, nu prea multa - stiu mai multe despre frunzele de vita. Am invatat ca ar trebui sa culeg prin iunie frunze pentru sarmalute si sa le pun cu sare sau sa le oparesc si sa le bag la congelator, pana le voi folosi.
Intr-una din zilele in care nu aveam alta carne de gatit decat pentru tocat, dar nimic altceva in care sa pun umplutura, mi-am dat seama ca au crescut frunzele de vita indeajuns de mari ca sa pot face sarmalute. Aveam si bors - care imi trebuia musai - asa ca puteam face sarmalute in foi de vita.
Am adunat vreo 20 si m-am apucat sa fac sarmalele.
Ingrediente pentru 20 de sarmalute
- 1/2 kg carne porc cu putina grasime, pentru tocat
- 1 lingura de orez
- 1 ceapa
- 1 lingurita de marar tocat
- 1/2 lingurita sare
- 1/4 de lingurita de piper, dupa gust
- cam 20 de frunze de vita
- 1 lingura de pasta de tomate
- 1/4 pahar de bors
- 1 lingura de untura, daca carnea e slaba
- smantana sau iaurt pentru pus deasupra sarmalelor
Inainte de toate, am pregatit vasul de lut, in care m-am gandit sa fac sarmalele, ca sa fiarba bine si mai repede. Am un vas de lut pe care l-am luat de la Horezu, pe care trebuie sa il pun 20 de minute in apa, sa se imbibe bine si nu mai trebuie sa pun apa in interior- cel putin asa spune in instructiuni. Pun dopul la chiuveta, asez vasul in apa si cand s-a umplut asez si capacul, pe care il umplu la fel.
La sarmale pun totusi apa, ca in orice cratita. Imi e mult mai comod sa fierb sarmale in acest vas, pentru ca, in afara de faptul ca trebuie sa am grija sa il tin in apa inainte, odata umplut cu mancarea pe care vreau sa o fac (pui sau curcan cu cartofi, sarmale, ardei umpluti, musaca) il pun direct in cuptorul rece si uit de el pana mai tarziu cand doar il controlez - cam o ora, de obicei.
Am facut umplutura la fel ca si la sarmalele in foi de varza sau in foi de stevie. Reteta Sandei Marin spune ca ar fi mai bune sarmalele umplute cu carne de vitel sau de miel, insa eu am facut cu carne de porc de data asta.
Am spalat bine frunzele de vita.
Frunzele de vita sunt mai tari si mai atoase, de aceea trebuie intai oparite - dar nu numai pentru asta, ci si pentru a le lua gustul de frunza si pentru a omora eventualii daunatori care ar putea fi pe frunze. Am fiert 1/2 litru de apa intr-o oala, am bagat frunzele de vita in ea pentru cateva secunde, apoi le-am scos cu clestele de bucatarie pe o tava.
Pot sa folosesc si frunze de vita oparite si congelate, pe care intai trebuie sa le decongelez, inainte de a le folosi.
Am inceput sa impaturesc sarmalele, la fel ca si pe sarmalele in foi de stevie sau in foi de varza.
Am avut curiozitatea sa vad cum fac turcii aceste sarmale si am adoptat modul lor de a impaturi sarmalele, putin diferit. Dar am vazut si multe gospodine romance care impaturesc sarmalele in acest fel : le ruleaza si apoi le baga capetele in interior.
Turcii fac niste sarmale in foi de vita foarte subtiri si impaturesc foarte multe. Eu nu fac atat de multe, dar am inceput sa le fac si eu subtiri.
Le-am asezat circular, ca pe orice sarmale.
Daca fac in cratita normala, smaltuita, pun cateva foi de vita la fund, ca sa nu se prinda sarmalele.
Asa arata sarmalele mai subtiri.
Deasupra sarmalelor asez foile ramase, ca sa opreasca sarmalele sa se miste sau sa se ridice deasupra si sa se desfaca.
Am pus apa si in vasul de lut, ca si in alta oala normala, pana am acoperit sarmalele si am adaugat o jumatate de lingurita de sare.
Spre deosebire de oala normala, sarmalele facute in vasul de lut stau la cuptor si nu mai am grija lor.
Cele facute in cratita normala trebuie tinute o jumatate de ora sa fiarba pe aragaz, ca si sarmalele facute in foi de varza.
Am pus capacul deasupra si am pus vasul de ceramica in cuptorul rece, nu preincalzit, si abia atunci am dat drumul la cuptor la foc mare, de 250C, cu focul in partea de sus si in partea de jos.
Dupa o jumatate de ora, am scos vasul sa vad ce se intampla. Am apucat vasul cu grija, cu ajutorul manusii si a unei lavete groase de bucatarie.
Sarmalele nu mai aveau destula apa, asa ca am adaugat si pasta de tomate amestecata cu borsul si cu inca un pahar cu apa, ca sa se imprastie bine printre toate sarmalele.
Am zgaltait bine vasul ca sa se amestece bine bulionul subtiat cu borsul si apa.
Am acoprit cu capacul si am mai pus vasul in cuptor pentru inca 30 minute. Apoi am scos vasul si am dat la o parte capacul, pentru a se raci putin sarmalele.
Am pus putin sos si smantana deasupra.
Sunt bune si simple, dar mult mai bune acoperite cu smantana din belsug, cum ne place noua.
Pofta buna!
- cam 20 de frunze de vita
- 1 lingura de pasta de tomate
- 1/4 pahar de bors
- 1 lingura de untura, daca carnea e slaba
- smantana sau iaurt pentru pus deasupra sarmalelor
Inainte de toate, am pregatit vasul de lut, in care m-am gandit sa fac sarmalele, ca sa fiarba bine si mai repede. Am un vas de lut pe care l-am luat de la Horezu, pe care trebuie sa il pun 20 de minute in apa, sa se imbibe bine si nu mai trebuie sa pun apa in interior- cel putin asa spune in instructiuni. Pun dopul la chiuveta, asez vasul in apa si cand s-a umplut asez si capacul, pe care il umplu la fel.
La sarmale pun totusi apa, ca in orice cratita. Imi e mult mai comod sa fierb sarmale in acest vas, pentru ca, in afara de faptul ca trebuie sa am grija sa il tin in apa inainte, odata umplut cu mancarea pe care vreau sa o fac (pui sau curcan cu cartofi, sarmale, ardei umpluti, musaca) il pun direct in cuptorul rece si uit de el pana mai tarziu cand doar il controlez - cam o ora, de obicei.
Am facut umplutura la fel ca si la sarmalele in foi de varza sau in foi de stevie. Reteta Sandei Marin spune ca ar fi mai bune sarmalele umplute cu carne de vitel sau de miel, insa eu am facut cu carne de porc de data asta.
Am spalat bine frunzele de vita.
Frunzele de vita sunt mai tari si mai atoase, de aceea trebuie intai oparite - dar nu numai pentru asta, ci si pentru a le lua gustul de frunza si pentru a omora eventualii daunatori care ar putea fi pe frunze. Am fiert 1/2 litru de apa intr-o oala, am bagat frunzele de vita in ea pentru cateva secunde, apoi le-am scos cu clestele de bucatarie pe o tava.
Pot sa folosesc si frunze de vita oparite si congelate, pe care intai trebuie sa le decongelez, inainte de a le folosi.
Am inceput sa impaturesc sarmalele, la fel ca si pe sarmalele in foi de stevie sau in foi de varza.
Am avut curiozitatea sa vad cum fac turcii aceste sarmale si am adoptat modul lor de a impaturi sarmalele, putin diferit. Dar am vazut si multe gospodine romance care impaturesc sarmalele in acest fel : le ruleaza si apoi le baga capetele in interior.
Turcii fac niste sarmale in foi de vita foarte subtiri si impaturesc foarte multe. Eu nu fac atat de multe, dar am inceput sa le fac si eu subtiri.
Le-am asezat circular, ca pe orice sarmale.
Daca fac in cratita normala, smaltuita, pun cateva foi de vita la fund, ca sa nu se prinda sarmalele.
Asa arata sarmalele mai subtiri.
Deasupra sarmalelor asez foile ramase, ca sa opreasca sarmalele sa se miste sau sa se ridice deasupra si sa se desfaca.
Am pus apa si in vasul de lut, ca si in alta oala normala, pana am acoperit sarmalele si am adaugat o jumatate de lingurita de sare.
Spre deosebire de oala normala, sarmalele facute in vasul de lut stau la cuptor si nu mai am grija lor.
Cele facute in cratita normala trebuie tinute o jumatate de ora sa fiarba pe aragaz, ca si sarmalele facute in foi de varza.
Am pus capacul deasupra si am pus vasul de ceramica in cuptorul rece, nu preincalzit, si abia atunci am dat drumul la cuptor la foc mare, de 250C, cu focul in partea de sus si in partea de jos.
Dupa o jumatate de ora, am scos vasul sa vad ce se intampla. Am apucat vasul cu grija, cu ajutorul manusii si a unei lavete groase de bucatarie.
Sarmalele nu mai aveau destula apa, asa ca am adaugat si pasta de tomate amestecata cu borsul si cu inca un pahar cu apa, ca sa se imprastie bine printre toate sarmalele.
Am zgaltait bine vasul ca sa se amestece bine bulionul subtiat cu borsul si apa.
Am acoprit cu capacul si am mai pus vasul in cuptor pentru inca 30 minute. Apoi am scos vasul si am dat la o parte capacul, pentru a se raci putin sarmalele.
Am dat deoparte frunzele de deasupra - pe care le mananc eu de obicei.
Am pus sarmalele in farfuri, luandu-le cu grija cu o lingura.
Am pus putin sos si smantana deasupra.
Pofta buna!
Comentarii
Trimiteți un comentariu