Tort de zahar ars

Este un tort rasturnat de pandispan, cu crema de zahar ars deasupra. Siropul de zahar ars intra in blat si tortul este delicios!
Crema de zahar ars a fost al doilea dulce pe care l-am facut, atunci cand am inceput eu sa gatesc, acum multi ani. Dar de tortul de zahar ars nu am auzit pana acum cateva luni. Trebuia sa il incerc si eu, mai ales ca il fac si colegele mele de la serviciu - tocmai pentru ca e foarte usor de facut.
Crema de zahar ars stiam sa fac, ca doar am tot facut-o de cand aveam 19 ani. Ce putea fi greu in a adauga inca un aluat de pandispan deasupra cremei, ca la tortul de mere?
Cu toate astea, primul tort a iesit rau de tot, nu s-a inchegat bine crema si a fost un dezastru. Dar chiar si-asa s-a mancat, pentru ca era bun, chiar delicios. Mi-am intrebat colegele, dar ele m-au asigurat ca lor le iese foarte bine, fara sa isi bata prea mult capul cu acest tort...de aceea il si fac foarte des, atunci cand vor ceva dulce, care se face repede si simplu.
Intre timp m-am interesat, am cautat si alte retete de tort de zahar ars si pana la urma m-am lamurit unde gresisem : oala era de vina! Eu am facut tortul intr-o oala de inox, cu fundul dublu, de aceea nu s-a inchegat bine crema. Trebuia o cratita simpla, smaltuita, mai subtire, care sa permita caldurii sa ajunga la crema. Din fericire, aveam o astfel de cratita, deci am trecut imediat la treaba. Tortul mi-a iesit foarte bine de data asta si cu siguranta il voi mai face de multe ori, de-acum incolo.

Ingrediente pentru o cratita smaltuita de 3-4 litri

Pentru crema de zahar ars

- 8 oua
- 200 g zahar
- 1 l lapte
- 2 plicuri de zahar vanilinat

Pentru tapetat cratita

- 150 g zahar cu 2 linguri de apa

Pentru blat

- 4 oua
- 4 linguri de zahar
- 4 linguri de faina
- 1 plic de zahar vanilinat

Am facut crema de zahar ars, exact cum o fac de obicei, doar ca m-am perfectionat putin la zaharul ars, in sensul ca am pus zaharul sa se caramelizeze cu 2 linguri de apa si nu simplu, asa cum il faceam de obicei.

L-am lasat la foc potrivit, nu mare, ca sa nu se arda prea repede, la fel ca la tarta Tatin.
Am tapetat cratita cu zaharul ars cu mare atentie, ca si la crema de zahar ars si am lasat sa stea pana cand am facut amestecul pentru crema si pentru blat.

Am dat drumul la cuptor sa se incalzeasca la 180C.
Ca sa le fac mai repede pe amandoua, am folosit robotul de bucatarie. Cu ajutorul lui am facut aluatul de pandispan, la fel cum fac si aluatul pentru prajitura cu Fanta de portocale.
Am separat ouale si am pus albusurile pentru blat in bolul robotului.

Am pus un praf de sare (cat am luat intre 3 degete) si am dat drumul robotului sa bata albusurile spuma la viteza cea mai mare adica 4.
In timp ce s-au batut albusurile, am facut si amestecul de lapte, zahar si oua, la fel ca la crema de zahar ars.
Am pus ouale, zaharul si zaharul vanilinat intr-un castron mai mare si le-am batut cu telul cateva minute, pana cand amestecul a devenit mai lichid, adica s-au desfacut albusurile (nu mai sunt gelatinoase).

 

Ouale nu trebuie batute mult si nu e nevoie sa se amestece pana cand se topeste zaharul. Am adaugat apoi laptele si am amestecat usor cu telul, pana cand s-a omogenizat amestecul.

 

Intre timp s-au batut albusurile pentru blat, asa ca am micsorat viteza la 3 si am adaugat zaharul treptat, apoi galbenusurile si la sfarsit faina, tot treptat, micsorand viteza la 2.

 

 

Aluatul pentru blat se poate face si de mana, cu telul intr-un castron, la fel ca blatul pentru rulada cu gem.
Am mai amestecat putin crema cu lapte, pentru ca zaharul netopit se asaza la fund atunci cand sta mai mult, apoi am pus-o in oala tapetata cu zahar ars.

 

Apoi am adaugat aluatul de pandispan peste crema de lapte, cu ajutorul paletei de cauciuc, turnand cate putin aluat odata, asezandu-l pe toata suprafata si nu intr-un singur loc, ca sa nu se scufunde in crema de lapte.

 

Apoi am nivelat aluatul usor cu paleta de cauciuc, ca sa fie uniform pe toata suprafata.

 

Unele retete spun ca trebuie pusa oala in bain-marie, ca si crema de zahar ars, dar am ales sa il fac fara bain-marie (asa cum aveam reteta de la colegele mele) si sa vad cum iese. Asadar, am pus oala in cuptor la 180C timp de 45 de minute, pana ce s-a rumenit deasupra si blatul a inceput sa se desprinda de peretii cratitei.

Eu l-am mai tinut inca vreo 10 minute in plus, pentru ca nu se desprinsese bine peste tot dupa cele 45 de minute.

 

Am scos cratita cu tortul afara din cuptor si am lasat sa se raceasca asa cum era, la temperatura camerei. Apoi, cand a fost rece, am bagat cratita in cuptor pana a doua zi.
A doua zi, am scos cratita din frigider si am trecut cu cutitul pe margini, ca sa fiu sigura ca e bine dezlipit tortul de marginile cratitei.

Apoi am asezat un platou peste cratita si am rasturnat-o, tinand bine de platou si de toartele cratitei, astfel incat tortul sa se rastoarne pe platou.

 

Am miscat putin cratita, ca sa ma asigur ca tortul s-a rasturnat si ca nu mai era lipit de cratita, am spus Doamne ajuta! si am ridicat cratita...tortul era perfect! Nu se rupsese deloc si era bine inchegat.

 

Singurul defect era ca crema facuse niste gaurele pe margini si nu era neteda, asa cum trebuie sa fie orice crema de zahar ars. Mi-am dat seama ca ar fi trebuit sa pun cratita in bain-marie, cum spuneau unele retete.

Am decorat tortul cu putina frisca, ca sa nu fie chiar asa, gol si l-am degustat.

 

Era excelent, iar crema in interior era neteda si fina.

Pofta buna si spor la treaba si voua!