Gem de dovleac

Cu ani in urma, am mancat dulceata de dovleac facuta de o prietena si mi s-a parut fantastica, cu gust de dulceata de caise. Mereu imi propuneam sa fac si eu, dar uite ca abia anul acesta am reusit. Pentru ca am avut o cantitate mare de dovleac, am facut gem si nu dulceata, dar care este la fel de gustos. Dar pentru asta trebuie un dovleac placintar, care are acel miros puternic de dovleac si miezul e portocaliu inchis.

Am facut gemul dupa reteta de marmelada de dovleac a Sandei Marin. Se pare ca pe vremea Sandei Marin asa i se spunea gemului : marmelada! Eu il numesc gem, pentru ca asa am apucat, marmelada fiind pentru mine un gem foarte legat, cu fructele facute pasta. Eu nu am fiert gemul atat de mult, ci l-am lasat inchegat atat cat trebuie, ca sa stea pe felia de paine. 

Ingrediente pentru 6-7 borcane de 850 ml

- 2 kg de dovleac placintar

- 1 litru de apa

- 1 kg de zahar

- 1 lamaie

- 1 plic de zahar vanilinat

Am curatat intai dovleacul, asa cum fac si pentru placinta cu dovleac. 

Am cantarit exact 2 kg si am ras bucatile de dovleac pe razatoarea mare, la robotul de bucatarie. Pentru ca am avut un dovleac intreg, mi-au ramas exact 2 kg, asa ca m-am hotarat sa fac doua oale de gem.

Am pus dovleacul ras intr-o oala mare de 6 l.

Am adaugat 4 cani de apa, adica 1 litru. 

Dovleacul e tare si atos si are nevoie sa fiarba mai mult, de aceea e nevoie sa adaug apa, ca si la gemul de gutui. Apa in combinatie cu zaharul, formeaza un sirop, care leaga si mai bine gemul de dovleac. Am pus oala cu dovleac si apa la fiert, la foc mare. 

Am pus si cea de-a doua oala cu dovleac ras si apa pe foc.

Cand a dat in clocot, am dat focul la potrivit  si am lasat dovleacul sa fiarba. Dupa vreo jumatate de ora, am scos o bucatica de dovleac cu lingura de lemn, am suflat bine ca sa se raceasca si am incercat sa vad daca s-a fiert, luand bucatica intre degete. Am apasat degetele si dovleacul s-a zdrobit, semn ca era fiert indeajuns.

Am pus zaharul, lamaia taiata felii (am scos si samburii) si vanilia si am lasat sa fiarba la foc mare, pana cand s-a legat. 

Asta a durat cam o jumatate de ora. In acest timp a trebuit sa stau langa aragaz si sa amestec din cand in cand prin toata cratita, pentru ca gemul sa nu se prinda de fundul cratitei. 

Ce nu-mi place la gemurile astea este ca sar stropi fierbinti de gem peste tot, inclusiv pe maini, Si dupa atata munca, mai trebuie curatata si bucataria - dar cine are un gem delicios?

Ca si la gemul de prune, cand gemul era aproape gata - adica se ingrosase si era legat - am pus in cuptor borcanele spalate la dezinfectat, la 150C, pentru 5 minute. Am incercat cu picatura pusa pe o farfurie, sa vad daca intr-adevar era legat. Picatura nu se imprastia, ci statea teapana pe farfurie, asa ca am oprit focul. Era si cazul, pentru ca deja aveam mai multe basicute, facute de stropii de gem pe mainile mele!

Am scos cate un borcan din cuptor, l-am pus pe gratarul aragazului, apoi l-am umplut cu gem, folosindu-ma de un polonic, ca sa mearga mai repede. 

Am inchis fiecare borcan cu un capac nou, tinand de borcan cu un servet umed, ca sa nu alunece si ca sa nu ma ard la mana. 

Am asezat borcanele cu gura in jos, ca sa iasa aerul din gem si sa se formeze un vid deasupra, ca la gemul de gutui.

Acest lucru ajuta ca gemul sa nu faca floare si sa nu se strice. A doua zi, am intors borcanele si le-am depozitat in camara. Am pastrat putin sa gustam, e delicios!

Gemul de dovleac e intr-adevar foarte gustos si are, asa cum imi aminteam, un gust asemanator gemului de caise. La asta contribuie lamaia si vanilia adaugate in gem. Si culoarea e la fel!

Pofta buna si spor la treaba!