Gem de gutui

Este delicios, dar necesita destul de multa munca, pentru ca gutuile sunt foarte tari, mai ales miezul lor. Si daca e nevoie sa curat o stricaciune, de multe ori e cuprins si miezul, ceea ce face sa dureze mai mult si sa pierd destul de mult timp numai cu curatatul.
Gutuile imi amintesc de mamare, cea care facea mereu dulceata de gutui, pe care eu o mancam pe paine cu unt. Imi mai aminteste si de "soldateii" pe care mamare ii facea din painea cu unt si cu dulceata de gutui pentru ca verisoara mea Olguta sa manance. Ea era micuta pe vremea cand a stat la noi pentru o perioada si mamare cauta sa o indoape cat se putea, ea fiind foarte slabuta - spre deosebire de mine! Asa ca ii taia felia de paine in bucatele mici carora le spunea "soldatei" si o pacalea facand-o sa inghita cate un "soldatel". Asa ca pentru mine chiar si o gutuie cruda inseamna amintiri foarte placute din copilarie!
Eu nu ma incumet sa fac dulceata de gutui - inca! - pentru ca nu am atata timp ca sa tai gutuia in bastonase, apoi in cubulete mici - asa cum trebuie taiata pentru dulceata. De aceea, mai bine rad gutuile si fac gem.
De obicei, cumpar gutuile de undeva de prin satele din jur, ca sa fiu sigura ca sunt "de-ale noastre" si nu unele venite de peste mari si tari...asta inseamna ca sunt si mai ieftine! Dupa ce le-am adus acasa, le asez una langa alta pe pervaz la bucatarie, sa se mai coaca si sa se mai inmoaie. Asa le tineau si bunicii nostri, deci asa trebuie sa le tinem si noi! Sotul meu isi aminteste cu drag de mirosul de gutui din casa bunicii, care tinea gutuile pe sifonier pana cand le facea dulceata.

Ingrediente pentru 3 borcane mari de 850 g

- 2 farfurii adanci cu varf de gutui rase(cam 2,5 kg)
- 1 kg zahar 
- zeama de la o lamaie mica
- 1 litru de apa

Cand gutuile s-au copt - in cazul in care erau si vreunele mai verzi - sau, in caz de urgenta, daca incep sa se strice, ma apuc sa fac gemul. Asa s-a intamplat anul acesta, desi nu a fost prea cald afara, mai mult umezeala si racoare. Cand am vazut ca deja vreo 3 gutui au inceput  sa se strice, m-am apucat sa fac gemul. Luasem 5 kg de gutui, dar am mai aruncat ceva din ele cand le-am curatat. Am inceput sa le curat intr-un castron - ca si merele pentru placinta sau tort de mere - de coaja si de cotor, pe care voiam sa le pastrez pentru peltea, pe care voiam de mult timp sa o fac, dar mereu eram in criza de timp sau de bani si nu am apucat sa fac niciodata. De data asta nu mai voiam sa renunt! Am inceput sa curat fiecare gutuie de seminte, gandindu-ma ca apoi o sa le rad in robot. Dar cand am vazut cat de greu se taie, am preferat sa le las intregi, macar pe cele sanatoase. Au fost vreo 2-3 cu stricaciuni, dar restul au fost sanatoase.

Cu toate astea, mi-a luat cam o ora sa le curat pe toate. Rasul a fost floare la ureche, chiar daca le-am dat pe razatoare.

Am pastrat toate cotoarele sanatoase si cojile pentru a face peltea - un fel de gelatina de gutui. Gutuia este una dintre fructele care contin cea mai mare cantitate de pectina, mai ales in cotor, de aceea exista aceasta reteta de peltea. Se face de fapt din fructul intreg, ca sa iasa inchegata cum trebuie. Dar cum la noi in casa nu se arunca nimic, m-am incapatanat sa folosesc si resturile, mai ales ca mai aveam niste coji de mere de la o placinta pe care o facusem cu cateva zile in urma si urma sa le folosesc si pe acestea. Cojile si cotoarele se mai folosesc si la marmelada, in combinatie cu mere, pere sau prune, dar asta ar fi fost deja prea mult - poate la anul!

Am masurat in total 4 farfurii adanci pline cu varf de gutui rase, pe care le-am varsat in cate o oala de inox de 6 litri cu fundul dublu : intr-una 2 farfurii si tot la fel si in cealalta.  Dupa cum am invatat de la gemul de caise, e mai bine sa fac o cantitate mai mica de gem, ca sa nu fie nevoie sa il fierb prea mult.

 

 

Am adaugat in fiecare oala cate 1 kg de zahar si cate un litru de apa.

Gutuile sunt mai tari, de aceea trebuie sa fiarba mai mult, pana se inmoaie. Ele nu lasa zeama, deci trebuie adaugata apa, indeajuns de multa, ca sa fiarba bine, pana se inmoaie. Am pus cate doua cani mari de 1/2 de litru in fiecare oala.

Am pus o oala pe ochiul cel mai mare al aragazului, iar pe cealalta am pus-o pe ochiul opus, in diagonala, ca sa aiba loc amandoua pe aragaz.

Am dat amandoua focurile la maxim, pana cand gemul a inceput sa fiarba, apoi am redus focul la minim la ochiul cel mare si la mediu la ochiul opus, care e mai mic, pentru a fierbe amandoua in acelasi timp. Cu alta ocazie am lasat ochiul cel mic la mic si apoi a trebuit sa il mai fierb inca o jumatate de ora in plus fata de cealalta oala, care s-a facut mai repede. De aceea, am potrivit focurile sa aiba aceeasi intensitate pentru ca gemul din amandoua oalele sa se faca in acelasi timp.
Intre timp am sterilizat borcanele in cuptor, ca pentru orice alta conserva : zacusca, suc de rosii sau gem de caise.
Am lasat sa fiarba gemul in amandoua oalele timp de o ora si un sfert, pana ce s-au fiert gutuile si s-a ingrosat gemul. Am mai amestecat din cand in cand, ca sa nu se lipeasca de fund.

Am scos cateva bucatele de gutuie si le-am gustat, sa vad daca s-au fiert. Erau numai bune de moi, chiar sfaramicioase. Am adaugat zeama de lamaie si am mai lasat inca  vreo 10 minute sa fiarba. Intre timp am picurat cate o picatura de gem pe farfurie si cand picatura a stat intreaga, fara sa se imprastie, am oprit focul.

 
L-am pus imediat in borcane, pe care le-am inchis cu capace noi, ajutandu-ma de un servet de bucatarie putin  umed, ca sa nu imi alunece borcanul cand am strans capacul. Tototdata, m-am protejat ca sa nu ma ating de borcanul fierbinte.

 

Mi-au iesit cate 3 borcane din  fiecare oala, deci 6 in total. A mai ramas putin si pentru degustare! E delicios!

Am  intors borcanele cu fata in jos, ca sa formeze un vid deasupra, ca si la zacusca - astfel gemul nu se va strica. Le-am lasat sa se raceasca  pe blatul  din bucatarie.

A doua zi le-am intors si le-am asezat in camara, unde vor sta perfect. Nu e foarte racoare, dar nici prea cald in camara mea, iar gemurile si dulceturile stau foarte bine.

Spor la treaba si pofta buna!