Gem de prune cu fructele intregi

Nu mai facusem de multi ani gem de prune - ca si orice alt fel de gem sau dulceata - din cauza pretului mult prea mare al fructelor si al zaharului. Dar iata ca, de cand m-am mutat la tara, am gasit fructe mai ieftine si adevarate, de-ale noastre, nu din cele venite de peste mari si tari. Ba chiar, in vara asta, am facut pentru prima oara dulceata de visine, cu visinele din visinul meu. Nu am si pruni in gradina, dar am gasit sa cumpar de la cineva din sat, cu un pret bun, asa incat am luat 10 kilograme, ca sa fac gem.

Eu fac gemul de prune in doua feluri : fie cu fructele intregi (dupa ce le-am scos samburii!) asa cum fac si gemul de caise, fie dau fructele prin masina de tocat (sau in robot). Pe vremuri, cand faceam gem de prune in fiecare toamna - astea fiind fructele pe care le gaseam foarte usor si care erau si cele mai ieftine - tocam mereu prunele, pentru ca sotului meu nu-i placea sa simta coaja de pruna - care, fie vorba intre noi, e delicioasa in gem. Insa, cum eu tin intotdeauna cont de preferintele lui sau ale copiilor, am facut mereu gemul de prune ca pe o marmelada. Interesant e ca, anul acesta, cand l-am intrebat din nou daca tot asa prefera gemul, mi-a raspuns ca nu il deranjeaza coaja. De aceea, am facut initial doar gem cu fructele intregi. Am facut si o prajitura cu prune, dar am pastrat un castron plin ca sa mancam si prune crude. Pentru ca nu le-am mancat atat de repede, am constatat ca incepusera sa se strice, asa ca m-am hotarat sa fac alta portie de gem - de data asta, gem de prune cu fructele tocate.
Pentru ambele moduri de preparare a gemului folosesc aceeasi reteta ca si la gemul de caise, adica reteta de gem a mamei mele, de 3 kg de zahar la 10 kg de fructe. Cum nu am facut atata gem, din 10 kg de prune, am socotit cat zahar trebuia, cu aproximatie, pentru cantitatea folosita de mine. La fiecare kilogram de fructe, revin cam 330 g de zahar. Chiar daca prunele sunt dulci, prefer sa fac gemul in acest fel, ca sa se lege bine si sa tina, stiut fiind ca si zaharul leaga fructele si le conserva. Mai pun si putina zeama de lamaie, care e un conservant natural. Astfel, am un gem bun si natural, fara prostiile care au aparut acum si care te indeamna sa le cumperi, ca sa nu mai fierbi atata dulceata sau gemul. Ori tocmai faptul ca fierbe atat cat trebuie, ca sa scada si sa se lege, face ca gemul si dulceata sa tina, chiar mai multi ani - si nu neaparat la rece.
Am incercat si eu niste Gelfix, cand am incercat sa fac o peltea de Pyracantha -acel tufis cu bobite portocalii, care seamana cu catina. Reteta spunea sa pun o gelatina speciala pentru jeleu, asa ca m-am gandit sa incerc Gelfixul, desi eram constienta ca este plin de chimicale. In mintea mea, speram ca se putea inchega ca un jeleu.
Din pacate, nici acest produs nu are calitatile pe care ar trebui sa le aiba, asa cum este in alte tari - ca multe alte produse de care nu mai amintesc, pentru ca toata lumea le stie deja. Mai bine fac eu gemul si pelteaua asa cum se face din batrani, fara alte adaosuri. Faptul ca gemul are zahar nu e asa rau, doar asa se face, atunci cand vrei sa faci un gem care sa tina mai mult timp.

Ingrediente pentru 3 borcane mari de 850g de gem 

- 4 kg prune
- 1,3 kg de zahar
- zeama de la o lamaie mica

 Din aceasta cantitate am facut gem cu prunele intregi.  Am spalat bine prunele - pe fiecare in parte - si le-am lasat sa se zvante.
Le-am cantarit pe cantarul de bucatarie. Le-am rupt in doua, pe linia adancita, care este chiar pe mijlocul prunei. Fiind prune brumarii, numai bune pentru gem, s-au curatat imediat samburii - adica nu erau lipiti de miez.


 

Am pus fructele direct intr-o oala de 6 kg, care s-a umplut "ochi".

Am presarat 1 kg de zahar deasupra, apoi am masurat cu lingura inca 300 g, stiind ca o lingura normala de zahar cu varf are 25 g - deci am mai pus 12 linguri de zahar.

 

Am lasat oala in frigider pana a doua zi, pentru ca fructele sa isi lase zeama.
A doua zi le-am pus la fiert pe ochiul mare dat la mic, pana cand s-a topit zaharul - in, aproximativ, o ora.

In timpul asta nu am stat langa oala, pentru ca nu era nici un pericol, insa apoi am dat focul la potrivit spre mare. Am luat spuma si am pus-o pe o farfurie, ca si la gemul de caise.

A trebuit sa stau in permanenta langa oala, sa amestec incontinuu in gem, ca sa nu se prinda de fundul oalei. L-am lasat  doar 1 minut, ca sa fac altceva si imediat s-a prins. L-am amestecat mai departe timp de o jumatate de ora.

Pentru ca prunele lasa mai mult lichid decat caisele, gemul era destul de zemos si au sarit stropi fierbinti in toate partile - cativa si pe mana mea, dar m-am dat imediat cu apa rece si nu s-au facut basici. Am facut greseala sa dau focul mai mic, spre potrivit, ca sa nu mai sara atatia stropi.
Chiar si-asa, gemul a scazut si s-a inchegat frumos, s-a ingrosat, desi totusi curgea din lingura.

Insa, facand incercarea cu picatura pusa pe farfurie, picatura nu se imprastia, asa ca am socotit ca gemul e gata.
Am pus repede borcanele - spalate si scurse - in cuptor, la sterilizat.

I-am dat drumul la 150C, foc mic si am lasat borcanele 10 minute - numai bine pana cand a fost gata si gemul.

ATENTIE! La fel ca pentru orice conserve, borcanele se pun in cuptorul rece, apoi se da drumul la cuptor, pentru ca sa se incinga treptat. Daca le-as fi pus in cuptorul deja cald,  borcanele ar fi putut crapa.

Am adaugat zeama de lamaie, strecurata printr-o sita (ca sa nu cada samburi in gem) si am amestecat, lasand inca vreo cateva minute sa clocoteasca.

Am oprit cuptorul si am scos borcanele, unul cate unul, ca sa le umplu. Fiind fierbinti, nu mai era nevoie sa fie asezate neaparat pe gratarul aragazului, ca la castravetii in saramura. Insa eu le-am asezat asa oricum, astfel fiindu-mi mai la indemana sa le umplu.

A mai curs gem pe dinafara borcanului, asa ca l-am sters cu un servetel.

Odata umplut, am pus fiecare borcan la loc in cuptorul cald. Cand am terminat de umplut toate borcanele (mi-au iesit 3 mari si 3 mici) am dat drumul la cuptor la foc mic 150C pentru inca 5 minute, ca sa se infierbante bine si sa faca o pojghita deasupra la racire.

Aceasta pojghita este lipita de marginile borcanului, fiind ca un sigiliu care nu lasa aerul sa ia contact cu gemul si sa mucegaiasca. gemul de prune, in special, este mult mai susceptibil sa faca mucegai, de aceea trebuie luate toate precautiile.
Merita efortul, pentru ca gemul sa tina bine peste iarna.
Am lasat borcanele sa se raceasca in cuptor pana a doua zi, apoi le-am pus capace noi si le-am asezat pe raft in camara. Totusi, ceva nu imi dadea pace si eram ingrijorata ca gemul meu ar putea sa faca "floare" (adica sa apara pete de mucegai deasupra) pentru ca nu era destul de inchegat. Mai ales ca doua dintre borcane nu erau dintre acelea la care sa pot schimba capacul. Mi-am incercat norocul, stiind ca la alte gemuri au fost bune - mai ales ca nu mai aveam alte borcane libere. Temerile mele s-au adeverit dupa doua saptamani, atunci cand am facut o rulada cu gem. Am luat un borcan cu gem de prune (pus intr-un fost borcan de unt de arahide) si am constatat ca avea o floricica de mucegai deasupra. Le-am desfacut pe toate si aproape toate (in afara de unul mai mic, de la un piure de castane) aveau la fel, asa ca m-am hotarat sa mai fierb o data gemul. Am avut o sansa ca m-am uitat atat de repede si gemul nu apucase sa se strice. Daca nu il verificam, gemul ar fi putut sa se acreasca si nu ar mai fi fost bun, decat de aruncat.
Am pus alt gem la rulada, pentru ca era clar ca primul gem de prune era intr-adevar prea moale pentru rulada.
Am varsat gemul din toate borcanele in oala, am pus-o pe foc, pe ochiul cel mare.

Am dat focul la potrivit spre mare si am amestecat incontinuu in el o jumatate de ora, pana cand gemul a scazut la jumatate din cat a fost si nu mai avea deloc lichid.

 

Nici nu am mai incercat cu picatura, ci am verificat doar la ochi, cum se tinea gemul in lingura si numai curgea asa usor. De data asta chiar era gros!

Fiind mai putin, am sterilizat in cuptor doar 3 borcane mari, din cele care se inchid bine, cu capace noi. Am pus din nou zeama de lamaie, am amestecat si l-am mai lasat sa dea cateva clocote. Cand borcanele au fost gata, le-am scos pe rand si le-am umplut. Am folosit polonicul de ciorba, ca sa le umplu mai repede.

 

Apoi le-am bagat in cuptor din nou, ca si prima oara si le-am lasat acolo pana a doua zi, la racit.
A doua zi am constatat ca aveau pojghita uscata deasupra, deci totul va trebui sa fie bine si gemul sa tina peste iarna.

Le-am pus capacele, pe care le-am strans foarte bine, apoi am pus borcanele in camara.
Ce-a ramas pe oala, am adunat intr-un castronel pentru degustare. Se vedea si cum s-a prins gemul pe fundul oalei, chiar daca am amestecat incontinuu.

 
Spor la treaba si voua si pofta buna!