Placinta de post cu cirese

De multi ani tot vad prin filmele americane placinta cu cirese - vestita "cherry pie"- si mereu mi-am spus ca nu poate fi stralucita, cu ciresele alea care fug in toate partile, atunci cand tai placinta. Dar ce nu stiam eu e ca ciresele sunt legate totusi de o compozitie de faina si zahar, care se amesteca cu sosul lasat de cirese si le leaga. Placinta originala se face cu aluat fraged cu unt, pe care il folosesc si eu la tartele cu capsuni. De fapt, arata mai mult ca o tarta si se face chiar intr-o forma de tarta mai mare.
Anul acesta am avut foarte multe cirese in pomul meu din curte, asa ca m-am gandit cum sa le mai folosesc. Suntem chiar in Postul Sf. Petru si Pavel, de aceea am planuit o placinta de post cu cirese, in stil american. De fapt, doar forma e in stil american, pentru ca aluatul a fost unul de post - chiar aluatul de placinta pe care il folosesc la toate placintele mele. Anul trecut in toamna am facut o placinta de acest fel cu dovleac, asa ca sigur va iesi buna si cu cirese.
Nu stiam exact cantitatile, dar le-am potrivit cumva din ochi. Am un vas de Jena care e foarte potrivit pentru acest fel de placinta, asa ca am potrivit cantitatile pentru marimea formei mele.

Ingrediente pentru o forma de tarta cu diametru de 15 cm

Pentru aluat 

- aceleasi cantitati ca la aluatul pentru placinta si strudel de post

Pentru umplutura

- 2 cani de cirese curatate de samburi
- 4 linguri zahar
- 2 linguri faina
- 1 lingura gris
- 1 plic de zahar vanilinat

Am facut aluatul foarte rapid in bolul robotului de bucatarie, desi se face foarte usor si cu mana, asa cum il fac de obicei pentru strudel cu mere.
Am lasat aluatul sa se odihneasca o jumatate de ora, pentru a-si pierde din elasticitate si sa il pot intinde usor.

Intre timp am curatat ciresele de samburi.

 

Le-am pus intr-un castron si am pus deasupra zaharul, faina, grisul si zaharul vanilinat.

 
 

Am amestecat usor cu o lingura si le-am lasat putin, pana cand am intins foaia de aluat pentru tarta - sau, placinta, cum spun americanii.

 

Am dat drumul la cuptor la foc potrivit de 180C, ca la orice placinta.
Am impartit aluatul in 2 parti : una mai mare - pentru foaia de baza - si una mai mica - pentru partea de deasupra, care urma sa fie ca un grilaj.

Am intins foaia de baza intr-o forma rotunda, asa fel incat sa acopere fundul si peretii formei. Foaia trebuie sa aiba o grosime de 5 mm, adica ceva mai groasa decat la placinta - mai mult ca la tarta.

Am luat foaia, ruland-o pe sucitor, ca sa nu se rupa si am pus-o peste forma de Jena. De fapt, aceasta foaie nu se rupe ca foaia de aluat fraged cu unt, dar am ales sa urmez pasii de placinta cu cirese, asa cum sunt ei, chiar daca placinta mea e de post.

 

Foaia mea a fost numai buna si a incaput perfect in forma.

 

Am mai asezat-o putin cu degetele, apasand pe aluat, ca sa o intind pana sus, acolo unde era putin mai jos decat buza formei. Asa fac si la placinta cu mere sau la placinta cu dovleac.
Am varsat ciresele in forma, peste aluat si am avut surpriza ca au fost prea multe.

 

Initial pusesem 2 cani si jumatate de cirese, asa ca mi-a ramas exact jumatatea de cana de cirese, care era in plus. Am gasit imediat solutia pentru a folosi si acele cirese, deja amestecate cu toate ingredientele : o placinta mai mica! Aveam o craticioara mica, pe care o  mai folosesc la tarta Tatin de post, numai buna pentru ce imi trebuia. Am facut repede un aluat din jumatate din cantitatile folosite pentru tarta cea mare. Am intins o foaie de baza si am pus-o in craticioara, apoi am pus ciresele ramase.
Am format apoi grilajul de deasupra peste amandoua tartele.
Am intins o foaie cat partea de sus a tartei, pe care am taiat-o in benzi late de 2 cm cu rotita de pizza.

 

Am asezat cu grija benzile cat sa acopere placinta, cu loc intre ele - intai vertical si apoi si orizontal.

Am trecut unele benzi pe sub altele, ca in poza, asa fel incat sa arate frumos, ca un grilaj.

Am bagat marginile benzilor mai lungi in interiorul formei. Am facut la fel si la forma mai mica.

Am presarat zahar tos pe fiecare banda de aluat.

 

Am dat la cuptor cele doua forme pana cand s-au rumenit deasupra, iar umplutura de cirese a inceput sa clocoteasca.

E necesar ca faina din umplutura sa se fiarba ca sa lege ciresele.
Am scos forma cea mica dupa 40 de minute si a fost numai buna, ciresele erau bine legate, ca la placinta.

Am lasat forma cea mare mai mult in cuptor, ca sa se coaca bine.
Cand a fost bine rumenita, dupa o ora si 10 minute, am scos si placinta cea mare.

 

Umplutura de cirese inca mai clocotea.

Nu am taiat-o imediat, ci dupa ce s-a racit. Am folosit o spatula de tort ca sa scot felia de placinta.

 

Ciresele nu erau atat de bine legate, ca la placinta cea mica, pentru ca intr-adevar au fost mai multe, asa cum am vazut in orice film sau in reteta video de placinta americana cu cirese.

 

"All in all" cum ar spune americanul, placinta mea cu cirese a iesit bine si a fost foarte gustoasa, avand in vedere ca e de post.

Ba chiar am repetat-o si am facut-o in tava de aragaz, ca sa ne saturam. A trebuit sa fac o cantitate mai mare de aluat decat pentru placinta cu mere, ca sa fie foaia mai groasa, sa nu se inmoaie de la sucul cireselor. Am pus cam 1 kilogram de cirese, cat au intrat pe toata suprafata tavii, iar faina, grisul si zaharul le-am marit proportional cu cantitatea de cirese. Am tinut-o la cuptor cam cat tin o placinta normala, adica 40 de minute. Asta da placinta!

Pofta buna si spor la treaba si voua!