Chifle Kaiser



Am cumparat de multe ori chifle Kaiser de la Lidl - acelea foarte plate, cu taieturi in forma de elice deasupra. Si mie si sotului meu ne plac foarte mult, de aceea mi-am dorit sa pot sa le fac si eu.
Atunci m-am hotarat sa caut reteta pe YouTube si uite-asa m-am lamurit cum se fac chiflele Kaiser. Acestea sunt niste chifle traditionale germane, care se modeleaza cu mana intr-un anume fel, ca sa iasa acea forma de elice. Unii au niste forme speciale de plastic cu care imprima modelul de deasupra. Cum eu nu am forma, am invatat sa le fac de mana - ca tot imi plac mie retetele complicate, dar imi place sa respect si reteta originala, pe cat posibil.
Am vazut doua feluri de impletire a chiflelor Kaiser. Initial, am facut chifle Kaiser pufoase, dupa modelul vazut intr-un video care a iesit primul la cautare. Dupa ce deja ma invatasem cu acest fel de chifle si eram mandra ca gasisem metoda cea mai buna, am descoperit un alt video, facut de o mica brutarie din Germania. In acest video am vazut cum brutarii modeleaza chiflele Kaiser tot cu mana, desi au o gramada de aparate. Au fost atat de amabili ca au pus si reteta pe website-ul lor, plus toate explicatiile despre cum se modeleaza si cum se coc chiflele. Vorba aia : La loc comanda! Am renuntat la prima reteta si am inceput sa o exersez pe cea originala. Cel putin asa cred, ca asta e cea originala. Ma refer la metoda de executie, pentru ca am vazut ca si reteta mea de paine de casa e potrivita, pentru ca aluatul sa poata fi modelat in asa fel incat sa iasa "elicea" - chiar daca aluatul de paine de casa e de post. Daca aluatul e prea moale, nu mai iese elicea, chiar daca chiflele sunt bine modelate. Procesul de fabricatie e putin asemanator cu cel al painii cu maia salbatica, deoarece chiflele se coc cu abur in cuptor, doar ca nu trebuie atata abur, ci doar atat cat iese de la apa cu care se stropesc chiflele si tava, adica pe langa chifle.
A durat ceva timp pana cand mi-am dat seama ca trebuie stropite cu apa, pentru ca textul era scris in germana. M-a ajutat Google si a tradus in romana, desi nu chiar perfect.
Reteta originala contine - pe langa faina - lapte indoit cu mai multa apa, dar si unt. Aceasta face ca chiflele Kaiser sa iasa pufoase la interior. Ca sa fie coaja crocanta, ei le stropesc cu apa inainte de a le coace.
Eu am facut si chifle Kaiser de post, adica cu aluat de paine de casa obisnuit si au iesit foarte bune si asa. Singurul inconvenient e ca, daca nu au lapte si unt, nu mai sunt moi a doua zi.

Ingrediente pentru 12 chifle Kaiser

- 500g faina
- 200 ml apa
- 50 ml lapte
- 15g unt (o lingurita)
- 1 lingura de zahar
- 1 lingurita de sare
- 25 g drojdie proaspata (1 plic de 10g de drojdie uscata)

Am facut aluatul in bolul robotului de bucatarie, la fel cum fac si aluatul de paine de casa. Desigur, se poate framanta si cu mana.
Am incalzit apa putin mai mult si am pus untul in ea, ca sa se topeasca. Am pus apa cu untul intr-o cana cu care masor cele 250ml de lichid.

 

Apoi am adaugat si laptele rece in cana, pana cand a ajuns la un deget de buza canii. Astfel a rezultat un lichid caldut, pe care l-am pus in bolul robotului de bucatarie. Daca e prea fierbinte, trebuie sa mai astept sa se racoreasca

 

Am adaugat drojdia si o lingura de zahar.

 

Am cantarit faina sa fie exact 500g si am varsat-o peste lichid, in bol. Am pus si sarea peste faina.

 

Am pus carligul de framantat in robot si i-am dar drumul robotului sa framante aluatul, la viteza 1. L-am lasat pana cand aluatul s-a adunat in jurul carligului. Aluatul nu trebuie sa fie prea moale, ca sa iasa bine paletele "elicei" de deasupra chiflei.


Mi s-a intamplat sa iasa aluatul prea moale (posibil sa fi pus mai mult lichid decat trebuia) si sa nu se adune pe carlig, asa ca am mai adaugat putina faina - cam o lingurita - si am lasat robotul sa amestece aluatul pana cand s-a adunat in jurul carligului. Daca nu a fost indeajuns, am mai adaugat faina.





Cand aluatul s-a dunat pe carlig si s-a desprins de peretii bolului, am oprit robotul.



Am curatat aluatul de pe carlig si am scos carligul din robot.

 

Am scos si bolul, am modelat aluatul in forma de bila.



L-am pus inapoi in bol si l-am acoperit cu o folie de plastic (merge si cu o carpa curata) si l-am lasat sa creasca timp de 15 minute intr-un loc cald.



In acest timp, aluatul a crescut putin, nu la fel ca si aluatul obisnuit de paine de casa, pe care il las sa dospeasca o ora.


L-am scos pe blatul de bucatarie pe care am presarat putina faina. Am adunat aluatul intr-un sul si l-am taiat in 12 felii cu un cutit, ca si la chiflele Kaiser pufoase.


Ca sa fiu sigura ca sunt egale, cat de cat, am taiat intai jumatate, apoi fiecare jumatate in doua parti egale.

 

Am impartit fiecare bucata in 3 parti si asa am obtinut 12 bucati.

 

Am presarat faina pe blat. Am luat fiecare bucata de aluat, am dat-o putin prin faina si am modelat mingiute, la fel cum fac si cu chiflele Kaiser pufoase. Unele bucati de aluat sunt mai mari si altele mai mici, dar le-am potrivit sa fie cam la fel, rupand cate o bucata de aluat din cele mari, pe care am adaugat-o la cele mai mici.

 

Le-am asezat pe blatul presarat cu faina, ca sa nu se lipeasca si le-am acoperit cu o carpa curata. Le-am lasat sa creasca timp de 15 minute.

 

Apoi am luat fiecare bucata si am intins-o cu degetele intr-o foaie rotunda  de vreo 10-15 cm diametru, ca pe scovergi - asa cum fac si brutarii din Germania, in acest video.

 

A venit partea cea mai interesanta si cea mai grea : modelatul chiflelor. Am facut poze la fiecare faza si un video, ca sa se inteleaga mai bine. Odata prinsa miscarea, am inceput sa le modelez rapid.
Pun degetul mare de la mana stanga pe aluatul intins ca o scovearga, in partea stanga (la ora 9 de pe cadranul ceasului), cu varful degetului in mijlocul foii de aluat.


Cu degetul aratator aduc marginea de sus peste degetul mare, cu aratatorul, lipind-o in mijloc. Tin in permanenta degetul mare sub aluat.


Apoi, apas pe mijlocul indoiturii cu latul palmei drepte si aduc coltul indoiturii precedente in centru, tot cu aratatorul.

 

Mai fac inca 3 astfel de indoituri.

 

Dupa ultima (a patra) indoitura, ramane o parte de aluat care nu se mai indoaie.


Restul de aluat se baga in gaura in care a stat degetul mare, pana se aduce chifla la forma rotunda. 

 

Marginea de jos a gaurii se lipeste de chifla, apasand-o usor peste aluat.

 

 Asa se obtine ultima indoitura.  Nu e asa greu, nu? De fapt, e destul de complicat, dar dupa cateva chifle facute, am invatat si acum le fac mai repede.


E interesant ca chiflele formate se asaza la crescut cu fata in jos, pe blatul dat cu faina, ca sa nu se lipeasca.


Asa se mentine forma de elice de deasupra, altfel se deformeaza la crescut.

 

Trebuie sa stea 30 de minute la crescut, acoperite cu o carpa curata.


Cu 10 minute inainte, dau drumul la cuptor la 250C, foc mare. Cand s-a incalzit cuptorul, intorc chiflele cu fata in sus si le pun in tava cu hartie de copt.


Cand sunt in tava, le ung cu apa cu pamatuful de pene, bine imbibat in putina apa pusa intr-o canuta.

 

 


Apoi iau pamatuful de pene bine imbibat cu apa si stropesc cu apa peste toata tava.

 

Acest procedeu se aplica pentru a obtine o coaja crocanta, deasupra si dedesuptul chiflelor.


In Germania, brutarii le stropesc cu apa cu un spray si stropesc si peretii cuptorului cu apa, ca sa se faca abur. Aceasta face ca chiflele sa capete o coaja crocanta si lucioasa. Cei de la fabricuta pe care am vazut-o in video au un cuptor special, profesional, care are si optiunea de aburi in interiorul cuptorului.
Eu am gasit la Carrefour si am cumparat o sticla de plastic cu atomizor si acum le stropesc si eu inainte de a le baga in cuptor.


Pot sa ung chiflele si cu galbenus amestecat cu putin lapte si sa le presar cu mac, ca si pe chiflele Kaiser pufoase. Sau, pot sa presar mac sau sare grunjoasa peste chiflele stropite cu apa.



Bag chiflele in cuptor la foc mare de 250C, pentru 5 minute.
Dupa 5 minute, reduc focul la foc potrivit spre mare de 230C pentru inca 15 minute, pana cand se rumenesc frumos deasupra.

 

Si cele cu ou si mac se coc la fel, dar evident, nu se mai stropesc cu apa. Pentru cei carora nu le plac chiflele cu mac, am lasat cateva chifle date doar cu ou. 




Cand sunt gata, le scot si le las sa se racoreasca putin, apoi le mancam.

 

Sunt crocante la exterior si pufoase la interior, dar mai ales, foarte gustoase. 


Nu sunt ele chiar perfecte, dar ma bucur ca pot sa le fac si eu acasa. Pot sa le mananc si goale, atat sunt de bune! Cu o salata de rosii sau chiar si cu fructe, chiflele Kaiser sunt un deliciu. Si sunt bune chiar si a doua zi.



Spor la treaba si pofta buna, daca vreti sa incercati si voi!


Comentarii

Postări populare