Scovergi

In zilele de post, dar nu numai atunci, scovergile sunt o delicatesa - una din multele pe care bunicile noastre ni le faceau in loc de gogosi. Atunci cand faceau paine, mai pastrau putin aluat si pentru scovergi, spre deliciul nepotilor si al copiilor. Dar ce sunt scovergile? Probabil ca multi din cei tineri nu stiu prea bine nici cum arata, nici ce gust au si nici care e numele lor corect. Scovergile sunt niste turtite prajite, facute din aluat de paine.

  Eu am invatat sa fac de la vecina mea doamna Petre, care facea frecvent si ne aducea si noua de fiecare data, o farfurie plina cu scovergi pudrate cu zahar. Bineinteles ca i-am cerut reteta sa fac si eu pentru familia mea si de atunci fac mereu, mai ales in zilele de post. De obicei fac scovergi cand am mazare de post, in loc de friganelele pe care le fac neaparat la o mazare cu carne.  Daca mai raman, le mancam cu zahar deasupra, ca pe gogosi.

Ingredientele si framantarea aluatului sunt la fel ca la painea de casa.

Pun 2-3 degete de ulei intr-un ceaun. Incing uleiul la foc mediu. Iau bucati din aluatul dospit (fara a-l mai framanta din nou) cam cat imi incape in mana si intind aluatul cu mana, dandu-i o forma rotunda si de grosime cat se poate de uniforma. Eu le dau o forma ovala, ca sa imi incapa doua scovergi in ceaun.

Pregatesc o sita in care sa pun scovergile dupa ce le scot din ulei, ca sa se mai scurga uleiul de pe ele.
Intorc scovergile cand vad ca se rumenesc pe partea de jos - se vede cum se rumenesc marginile.

Se tin cam 2-3 minute pe fiecare parte, cu grija sa nu se arda. Se fac foarte repede, asa ca nu trebuie sa plec de langa ele pana nu sunt toate gata.

Eu fac scovergile chiar inainte de a manca, ca sa fie proaspete. Tinute pana a doua zi se intaresc si nu mai sunt la fel de gustoase si pufoase.

Scovergile sunt la fel de bune ca si gogosile, pe care le inlocuiesc cu succes atunci cand sunt pudrate cu zahar.

Dar sunt la fel de gustoase si fara zahar, cand le mancam cu mazare de post si cu salata verde.

Pofta buna!