Pizza "Pissaladiere" cu ceapa calita si ansoa

Acum ceva timp am vazut aceasta reteta la TV Paprika si mi-am notat-o imediat, pentru ca mi s-a parut foarte interesanta. Mi-am propus sa o fac in timpul Postului Craciunului, pentru ca atunci sunt multe dezlegari la peste si aceasta reteta e chiar pentru dezlegare la peste, avand doar ceapa calita, aluat de pizza obisnuit si cateva fileuri de ansoa.
Intre timp m-am documentat putin si am aflat ca aceasta pizza este un fel de mancare traditional frantuzesc, care se numeste "pissaladiere". Este o reteta originara din orasul Nisa, care este situat in sudul Frantei. Cuvantul "pissaladiere" inseamna "peste sarat" si vine de la latinescul "pisces" despre care stie toata lumea ca inseamna "pesti" - de la zodia cu acelasi nume. Eu stiu, pentru ca sunt nascuta in aceasta zodie!
Unii bucatari pun pe aceasta pizza si o pasta de capere si ansoa numita "pissalat" - sau o amesteca direct cu ceapa calita.
Mi-am planificat din timp sa fac aceasta delicioasa pizza, in sensul ca am planuit sa fac o pizza de post cu rosii vineri, iar sambata, pentru ca era dezlegare la peste, puteam sa fac pizza cu ceapa calita si ansoa. Am facut aluatul de pizza ca pentru orice pizza obisnuita - fie ea de post, fie de dulce - din 500 de grame de faina si l-am impartit in doua : o parte am folosit-o vineri pentru pizza de post cu rosii, iar cealalta parte am pastrat-o in castronul ei, acoperita in frigider, pentru pizza "pissaladiere" pe care urma sa o fac a doua zi.
Planificarea mea avea legatura si cu un borcanel cu fileuri de ansoa pe care il aveam prin frigider, uitat de mult pe-acolo, de cand am facut salata Cezar. Mai aveam si o pasta de ansoa cu capere si masline, buna de pus pe pizza. Bine ca mi-a dat prin cap sa ma uit cu o seara inainte la termenul de valabilitate, pentru ca nici nu stiam ca, odata deschis borcanul, pestele trebuie consumat in 24 de ore. De altfel, nici nu stiam ca instructiunile erau in interiorul etichetei duble de pe capac! Asadar, le-am aruncat pe amandoua (nici macar pentru caini nu mai erau bune!) urmand ca, a doua zi sa ma duc la Lidl, ca sa vad daca mai gasesc. Din fericire am gasit chiar acelasi tip de borcanel mic, de 80g, dar si pasta de masline cu capere si ansoa - pe care merita sa o incerc, ca sa vad cum iese aceasta pizza cu pasta respectiva. La aceasta reteta nu merge sa pun ansoa din belsug, pentru ca pizza sa aiba un gust mai bun - asa cum pun  cascaval sau carnati la o pizza traditionala. Fileurile de ansoa sunt foarte sarate si nu e nevoie sa fie multe, asa ca borcanelul cel mic e mai mult decat suficient. Aveam si masline, luate special pentru zilele de post, luasem si ceapa, ca sa fiu sigura ca am destula, asa ca puteam sa ma apuc de pizza.


Ingrediente pentru o tava de aragaz

- 1 kg de ceapa
- 1 borcanel mic de ansoa
- 2 linguri de pasta de masline cu capere si ansoa (cine vrea)
- 1 jumatate de foaie de dafin
- 1 catel mare de usturoi
- 1 lingura de zahar
- 1 varf de cutit de cimbru macinat
- 10-15 masline fara samburi
- jumatate din cantitatea de aluat de pizza

Cea mai grea parte a acestei pizze e ceapa calita, care se face exact ca pentru fasolea batuta. Pentru ca aveam deja si aluatul - pe care il pastrasem din seara precedenta intr-un bol acoperit cu un servet curat - luasem si ansoa si ceapa, nu aveam altceva de facut decat sa ma ocup de ceapa calita.

Am curatat aproximativ 1 kg de ceapa, ca nu e musai sa fie exact. Cum aveam un saculet cu 2 kg de ceapa, l-am impartit aproximativ - dupa ochi - in doua si am ales cepele cele mai mari ca sa le curat mai repede, asa cum fac de obicei la ceapa calita pentru fasolea batuta. Le-am taiat in doua si le-am tinut cateva minute in apa, ca sa le mai iasa iuteala.

 

Am tocat ceapa pestisori cu robotul de bucatarie, in doi timpi si trei miscari!

Am aprins ochiul cel mare al aragazului si l-am lasat la mic. Am pus cea mai mare tigaie pe care o am pe foc si in ea am turnat o combinatie de ulei : am scurs uleiul din borcanelul de ansoa, apoi am pus cam 2 linguri de ulei de masline si la sfarsit am completat cu ulei de floarea soarelui. Nu de alta, dar nu voiam sa stric gustul pizzei cu uleiul de masline, oricat de sanatos ar fi el! Nici mie si nici sotului meu nu ne place gustul  putin amarui al uleiului de masline, de aceea evit sa pun prea mult.
Trebuie sa fie cam un deget de ulei, ca sa cuprinda toata ceapa.

 

 

Am pus ceapa tocata in tigaie si apoi am curatat bine toate accesoriile robotului de bucatarie, ca sa adun toata ceapa ramasa pe ele. Am avut mare grija la cutit, care taie ca o lama.

 

 

 

Apoi am stat pe langa tigaia cu ceapa, amestecand din cand in cand, intorcand ceapa, pentru a nu se arde. Am lasat focul la mic, pentru ca ceapa sa se caleasca incet si sa se inmoaie, fara sa se arda.
Am scos aluatul din frigider ca sa se incalzeasca pana cand urma sa il intind.

Am pus peste ceapa calita o jumatate de foaie de dafin, catelul de usturoi intreg, dar curatat de coaja, un praf de sare (cat am luat intre 3 degete) si tot atata cimbru faramitat.

 

 

Am scos cu grija, cu ajutorul unui cutit, fileurile de ansoa, care au iesit toate odata din borcan, fara sa le rup. Le-am dezlipit unele de altele si le-am asezat pe o farfurie, ca sa fie pregatite.

 

Am pus si o lingura de zahar in ceapa si am amestecat pana cand s-a inmuiat bine de tot si a inceput sa se maroneasca putin, semn ca a inceput sa se caramelizeze zaharul pus.

  

Asta insemna ca era gata si am oprit focul. Am scos foaia de dafin si catelul de usturoi.

 

Am pornit cuptorul la foc potrivit de 180C.
Am lasat ceapa sa se racoreasca si am intins aluatul cu mana in tava de aragaz, presarata cu putina faina. Eu am pus aluatul intr-o tava mai mica, pastrata de la un aragaz mai vechi, ca sa fie putin mai gros blatul.

 

Am pus 2 linguri de pasta de masline cu capere si ansoa, pe care am intins-o pe toata suprafata blatului. Se vede ca nu e decat putina pasta, pentru ca nu voiam ca pizza sa fie prea sarata.

 

Deasupra am pus ceapa calita, pe care am intins-o uniform. Uleiul de la ceapa se scurge pe sub blat, dar asta e de bine, desi mi-era teama ca blatul va fi prea unsuros.

 

Stratul de ceapa fiind asezat, urma sa fac ornamentul specific pizzei "pissaladiere" din fileurile de ansoa si masline.

Am curatat maslinele de samburi.

Am pus intai fileuri in diagonala, incepand de la un colt al pizzei, avand grija sa las destul spatiu intre ele, ca sa imi ajunga perfect pentru toata suprafata.

 

Apoi am pus fileuri de ansoa pe diagonala opusa, facand dungi in cruce cu primele.

  

Cand am terminat de pus fileurile, am asezat  maslinele in patratele (sau dreptunghiurile) formate de diagonalele de fileuri.

 

Am dat pizza la cuptor la foc potrivit de 180C pentru 20 minute, pana cand s-au rumenit marginile blatului.

 

Cand a fost gata am scos-o din cuptor si am mancat-o pe toata la micul dejun, asa cum planuisem.

 

Gustul pizzei "pissaladiere " m-a incantat, fiind atat de bun si deosebit. Blatul era crocant si uscat, bine crescut. Iar fileurile de ansoa in combinatie cu ceapa dulce au fost numai bine potrivite, ca sa nu fie pizza prea sarata. In mod sigur o voi mai face!
Pofta buna si voua si spor la treaba!