Boboc de rata pe varza acra

Nu mai cumparasem rata de foarte multi ani, inca de pe vremea lui Ceausescu - da, a fost o perioada in care s-au gasit rate, probabil era un lot refuzat la export, pentru ca doar asa mai gustam si noi ceva delicatese. De-atunci nici ca am mai luat rata, desi, in ultimii ani, au inceput sa se gaseasca aproape frecvent prin magazine.
Asadar, am profitat de o promotie si am luat o rata de vreo 2 kilograme si ceva, chiar inainte de Craciun. Am pus-o in congelator, pentru a o consuma cand vom avea pofta de rata pe varza. Am facut o greseala, pentru ca nu am transat rata, ci am pus-o intreaga. Zilele trecute, am scos rata si am lasat-o sa se decongeleze. Intre timp, am cautat reteta de rata pe varza, mai mult ca sa aflu in cat timp se fierbe rata. Imi trebuia sa aflu daca rata mea era boboc sau adulta, deci daca o fierb mai mult sau mai putin. Stiam deja cum se face varza calita cu pui, care se coace la cuptor in acelasi timp cu varza.
Nu prea am reusit sa gasesc raspunsuri, nici macar in Sanda Marin, pentru ca nimeni nu spune cam cat cantareste rata pe care o gateste.
Sotul meu m-a lamurit oarecum, pentru ca isi aducea aminte ca ratele bunicii lui erau mult mai mari de 2 kilograme. Era cat pe ce sa caut pe Google informatii despre ratele domestice, eventual pe Wikipedia, dar hotaratoare a fost informatia data de mama mea, care mi-a spus ca o rata adulta are mai mult de 3 kilograme. Si apoi mi-a venit si mie o idee, despre cum imi voi da seama daca rata e boboc sau nu : daca in momentul in care o voi transa, zgarciurile  - adica articulatiile - se vor taia usor - ca si la pui - asta imi va arata ca rata mea e boboc, care va fierbe usor.
Am trecut la transarea ratei si ce credeti? Aveam, intr-adevar, un boboc de rata - ce bine! Mi-am si facut planul ca voi face reteta obisnuita de varza acra calita cu pui, care s-a dovedit a fi cea mai potrivita.

Iar cu restul ratei, adica cu spinarea, gatul si aripile, am facut o delicioasa ciorba de rata cu zeama de varza. Nu prea as fi vrut, pentru ca aveam deja varza acra cu rata si as fi preferat sa fac o supa dulce, dar, daca tot aveam rata dezghetata, trebuia sa o folosesc pe toata, cat mai repede.

Ingrediente pentru 6 portii

- o varza acra mare sau 2 mai mici
- 1 ceapa mare
- copanele si pieptul de la o rata de maxim 2 kg
- 2 linguri cu varf de pasta de tomate
- 10-12 boabe de piper
- 1 foaie de dafin

Intai am scos varza din butoi si am scurs-o intr-o sita, asezata deasupra unei oale, timp de vreo jumatate de ora, ca si pentru sarmale. Eu am scos doua verze mai mici si le-am pus pe fiecare in cate o sita, deasupra unei oale. Zeama de varza adunata am pus-o intr-o sticla, pentru a o folosi la ciorba.
Pentru ca varza era cam acra, am umplut  fiecare oala cu apa si am tinut fiecare varza in apa timp de 10 minute, ca sa mai iasa sarea si acreala din ele. Apoi le-am pus din nou la scurs in sita, pana cand m-am ocupat de rata.
Am transat rata, la fel ca si pe un pui obisnuit (sau oricare alta pasare) si am constatat ca zgarciurile (articulatiile) de la incheieturi erau moi si usor de taiat, exact ca la pui - poate, o idee mai tarisoare, dar doar o idee!

 

 

Am mai constatat ceva, si anume ca mai aveau ceva tuleie, ramase ici-colo de la pene si fulgi, asa ca a trebuit sa parlesc fiecare bucata si sa le curat apoi, tragandu-le pe fiecare cu unghiile, din pielea ratei. Pentru cine nu stie, a "parli" o pasare (sau porcul) inseamna a arde resturile de pene si fulgi cu foc - respectiv, in cazul meu, la un ochi de aragaz dat mare.

 

 

 

Abia dupa aceste operatiuni am putut sa incep gatitul. Am pus o bucata, mult prea mare, de grasime de la spinare, in tigaia mai inalta, in care urma sa fac varza, ca sa se topeasca usor la foc mic, apoi am pus si pieptul bobocului de rata, pe care l-am asezat cu pielea in jos.

 

Am dat focul mai mare, ca sa se rumeneasca putin si sa lase ceva grasime in tigaie, in care urma sa pun varza si ceapa, la calit. Dupa 2-3 minute am scos pieptul si l-am pus pe o farfurie.

Intre timp am tocat varza, pe care am si pus-o in tigaie, pe masura ce am tocat-o, lasand focul dat la mare.

 

Apoi am curatat ceapa si am tocat-o marunt, adaugand-o peste varza.

Am amestecat varza din cand in cand, pana cand a inceput sa se rumeneasca usor.

Era timpul sa o dau la cuptor. Am dat drumul cuptorului la foc mediu spre mare de 200 C. Pentru ca la cuptorul meu electric am mai multe optiuni, am ales ca focul sa arda in partea de jos.
Apoi am adaugat o cana cu apa peste varza calita si am lasat-o sa inceapa sa fiarba, la foc mare.

Am adaugat si pasta de tomate, piperul si foaia de dafin si am amestecat bine, ca sa se imprastie pasta de tomate prin toata varza.

 

Am mai adaugat putina apa, pana cand a ajuns aproape la nivelul verzei.

Apoi am pus carnea peste varza, cu pielea in sus, in asa fel incat sa incapa bine si pieptul si copanele, la fel ca si la varza calita cu pui.

 

Am dat varza cu rata la cuptor, asezand tigaia pe o tava, ca sa nu se scurga zeama pe fundul cuptorului si sa se arda, tava fiind mult mai usor de curatat.

 

Am lasat varza timp de aproape 2 ore, pana cand carnea s-a rumenit frumos. 

Am incercat carnea, sa vad daca e moale, infigand o furculita si intr-un copan si in piept. Copanele s-au gatit mai repede, dar a trebuit sa mai las varza in cuptor, pana cand s-a inmuiat si carnea de la piept. Cand carnea nu e patrunsa bine, furculita nu intra asa usor, iar atunci cand o scot, iese putina zeama din carne, prin gaurile facute de furculita.

Dupa inca 10 minute, am incercat din nou pieptul cu furculita si era moale. Pielea de la piept si copane s-a rumenit frumos, grasimea s-a topit de sub piele si a patruns in carne si in varza; carnea s-a inmuiat si varza s-a fiert numai bine, asadar am oprit focul si am scos tigaia din cuptor.

 

Am acoperit-o cu un capac pana cand le-am servit la masa, ca sa ramana fierbinti.

  

De altfel si cand le-am incalzit, a doua zi, le-am infierbantat foarte bine, din cauza grasimii de rata, care altfel nu s-ar fi topit si s-ar fi simtit rea la gust - mancarea ar fi fost sleita, cum se spune - existand riscul sa ni se aplece, adica, sa ni se faca greata.
Rata pe varza a fost delicioasa, atat cu paine, cat si cu mamaliga, cu un ardei iute, dar a mers si un paharel de vin dupa masa. A doua zi, pielea nu mai era la fel de crocanta, dar a fost foarte buna, pentru ca am incalzit-o bine.

Pofta buna si voua!