Mici (mititei) de casa

Cui nu-i plac micii? Cred ca nu e roman (sau strain venit in vizita in Romania) caruia sa nu ii placa micii. Se mai numesc si mititei, denumire pe care o stiu cei de varsta mea. Cei tineri nu prea au auzit decat de mici, insa acest cuvant e magic, aduce numai bucurie si voie buna in familiile romanilor. Parinti si copii, bunici si nepoti, toti poftesc la mici. Nu exista gratar fara mici! A devenit o traditie ca, la sfarsit de saptamana, de 1 Mai sau chiar si de Pasti, romanii sa manance mici. Nu mai spun de  zile onomastice sau de nastere! Fie ca stau la casa cu curte, ori la bloc, gasesc romanii unde sa faca un gratar, chiar si in fata blocului! Noi, de cand stam la curte, facem destul de des gratar si avem deseori musafiri care isi doresc sa manance un gratar in natura. Desigur, micii sunt obligatoriu in meniu, pe langa ceafa si alte carnuri apetisante. E o disputa permanenta intre gusturile fiecaruia in ce priveste micii. Unuia ii plac de vita si oaie, altuia de vita si porc, mai pot fi si toate trei carnurile combinate. Unii vor sa cumpere de la Cocosatu' ori de la alti grataragii faimosi, care fac mici, care mai de care mai vestiti. Dar cine nu face mici in ziua de azi? Pana si francezii de la Carrefour ori nemtii de la Lidl! Le-a luat ceva timp pana i-au adus la un gust cat de cat potrivit, dar tot nu sunt chiar cum trebuie. Am tot incercat si noi micii de peste tot, de aceea pot spune ca numar pe degete micii intr-adevar gustosi, pufosi si bine facuti. Era o vreme cand ne duceam tocmai in vechiul nostru cartier, in Titan, sa cumparam mici de la un magazin vestit, unde se statea la o coada foarte mare, mai ales vara. Cate unii luau mici cu zecile, chiar cu sutele! A venit insa si vremea sa vrem sa incercam si noi sa facem mici, mai ales pentru ca, de fapt, nu e mare lucru. Totul e sa fie reteta buna, pentru ca micii sa aiba gust de mici, nu de carnati. Fiecare stie aproximativ, cam ce se pune in mici, dar putini stiu proportiile. Sotul meu isi mai aducea aminte cum facea micii soacra mea, asa ca am incercat si noi si am fost foarte multumiti de rezultat. De curand am incercat o noua reteta, combinata cu cea a fetelor de la savorurbane. Am mai redus din condimente, pentru ca noua nu prea ne plac micii atat de parfumati, dar ai iesit niste mici de vis - neamipomeniti! De atunci ne-am invatat si nu mai cumparam, ci ii facem noi singuri. E putina munca, dar merita, mai ales cand stim ce am pus in ei.  

Ingrediente pentru 16 mici

- 700 g pulpa de vita
- 300 fleica de porc cu grasime (piept)
- 1 lingurita bicarbonat
- 1 1/2 de lingurita sare
- 1/2 de lingurita piper negru macinat
- 5-6 catei mari de usturoi
- 1/4 de lingurita ienibahar (2-3 boabe)

- 1/4 de lingurita coriandru boabe

- 1/2 de lingurita de seminte de chimen

- 2 lingurite boia dulce

- 1/2 de lingurita de cimbru uscat
- 1 cana supa de oase sau apa foarte rece (300-350 ml lichid)

- 3-4 linguri de ulei pentru uns mainile, tava si tocatorul

Pregatesc pasta de mici cu o seara inainte, pentru ca micii sa fie gata pentru a doua zi. Imi pregatesc toate ingredientele, sa le am la indemana. Aduc condimentele si le masor cu lingurita, apoi le pun pe toate cele nemacinate intr-un butoias cu care macin de obicei piperul, ca si atunci cand facem carnati de casa. Ii dau sotului meu sa se lupte cu el si sa macine condimentele pe o farfurie, in timp ce eu ma ocup de carne. Pun intr-un castronel condimentele gata macinate, impreuna cu sarea. Apoi adaug si condimentele macinate in butoias.

In primul rand, trebuie sa fac supa de oase, cu care sa fac pasta de mici moale si pufoasa. De obicei, iau mai multa carne de vita, ca sa imi ajunga si pentru o ciorba de vacuta. Pun la fiert oasele cu carnea si, cand e fiarta carnea, iau cam o cana mare din ea (sau 3 polonice) si o pun separat, sa se raceasca. Las ciorba de vacuta sa se fiarba cu legumele si eu ma apuc sa toc carnea pentru mici. Inmoi o bucata de paine, pe care sa o dau prin masina, la sfarsit, sa se curete masina de carne - ca la orice carne pe care o toc.

Tai bucatile de carne in fasii si le dau prin masina de tocat. 

Apoi spal masina de tocat, o pun la loc si pot sa incep sa fac pasta de mici. Aceasta trebuie framantata, impreuna cu zeama de carne si cu celelalte ingrediente, pana devine moale si pufoasa. Pot sa o framant si cu mana, dar de cand am robot de bucatarie, prefer sa il pun la treaba si sa il folosesc pentru a framanta pasta de mici, cu carligul de framantat paine de la mixerul vertical. Pun carnea tocata in bolul mixerului. Curat usturoiul si il fac mujdei in blender, cu putina zeama de oase. Cand e gata, il vars peste carne.

Pun bicarbonatul de sodiu si condimentele.

Pun bolul in locasul sau si montez carligul in capul mixerului vertical. 

Il pornesc la viteza 1, ca la painea de casa, ca sa framante carnea.

Pentru ca aceasta e mult mai moale si afanata decat aluatul de paine, maresc viteza la 2 si chiar la 3, timp de aproximativ 7-8 minute.

Cand carnea devine compacta si s-a omogenizat bine cu condimentele, incep sa adaug zeama de oase, cate putina odata, pana ce carnea se face pufoasa si moale, ca o pasta. 

Aceasta trebuie sa fie destul de moale, pentru a putea fi modelata in forma de mici. 

Opresc robotul si curat peretii de pasta de mici. Ridic capul mixerului si scot carligul, apoi curat carnea ramasa pe el. Pasta e compacta si pufoasa, de aceea a ramas pe carlig.

O nivelez si acopar bolul cu o folie de plastic.

Bag bolul cu carne la frigider pentru 24 de ore, timp in care sa se imbine condimentele cu carnea.

Scot bolul a doua zi si las pasta de mici o jumatate de ora sa se incalzeasca, la temperatura camerei.

Apoi mai framant pasta, cu mana, timp de 2 minute, ca sa se mai inmoaie si sa se faca si mai pufoasa.

Ca si carnatii, micii se pot face si cu masina de tocat, la care se pune o tulumba. Dar, pentru ca e o cantitate mica de pasta de mici, e mai simplu sa ii modelez cu ajutorul unui pos de cofetarie sau cu o punga mai groasa, taiata la un capat, astfel incat sa obtin o gaura de 4 cm. Pun toata pasta de mici in punga, asezand-o intr-unul din colturi.

 Ii tai varful, dupa ochi, astfel incat gaura obtinuta sa aiba aproximativ 4 cm. 

Masor si cu rigla, ca sa fiu sigura ca micii vor avea grosimea potrivita si mai tai din varf, daca e nevoie.

Ung tava de aragaz cu ulei.

Apas punga cu pasta de mici, astfel incat sa iasa mai multi carnati lungi de carne, cat lungimea tavii. Aceasta iese usor, daca pasta e destul de aerata si moale. Dupa ce am scos toata pasta de mici, indrept putin carnatii pe toata lungimea. Tai micii cam la 10 cm, cu un cutit.

Imi ung mainile cu ulei de pe tava si ii indrept la capete, apoi ii asez pe tava cu ulei.

 Arata bine si au o culoare frumoasa.

Ii acopar cu o folie de aluminiu si ii dau la frigider pana cand ii voi frige pe gratar. 

Ii scot chiar inainte de a-i pune pe gratar.

De obicei, fac si niste chifle Kaiser, ca sa mancam cu micii, pentru ca nimic nu poate fi mai gustos decat niste mici suculenti, serviti cu o chifla proaspata!

In ce priveste frigerea micilor, fiecare ii frige dupa gustul lui. La noi in familie, gusturile sunt impartite : fiica mea si sotul meu vor micii mai moi si zemosi, iar restul familiei vor mai prajiti. Eu ii pun primii, atunci cand fac mai multa carne pe gratar, pentru a se frige bine pe toate partile. Micii au nevoie de foc iute, care sa ii cuprinda si sa ii gateasca pana in interior, pe masura ce ii intorc pe patru parti, astfel incat sa ramana cat mai rotunzi si sa isi pastreze forma. Bicarbonatul ii umfla, astfel incat micii arata ca niste mici carnaciori umflati, rumeniti si foarte apetisanti. 

Pregatesc gratarul, la fel cum am aratat la puiul la gratar. Asez micii perpendicular pe grilele gratarului, ca sa nu alunece si sa cada printre ele. Ii tin cam 2 minute maxim pe fiecare parte si apoi ii intorc, pe toti in aceeasi directie, incepand cu primul pe care l-am pus pe gratar. 

Ii mai las inca 1-2 minute si ii intorc iar, in acelasi fel. Repet operatiunea de inca 2 ori. Cand sunt bine rumeniti pe toate partile, fara sa fie arsi ori sa aiba parti nefacute, ii scot rand pe rand, intr-o craticioara cu capac, unde vor sta fierbinti pana ce se frig toti micii. 

Ii verific pe fiecare in parte, pe toate partile, si, daca e vreunul care nu e bine facut pe o parte, il mai asez pe gratar, pentru inca 1 minut-2, pana e bine rumenit. Dupa gustul fiecaruia, pe unii ii scot mai repede, abia rumeniti, pe altii ii las o jumatate de minut mai mult, pe fiecare parte, ca sa fie mai prajiti.

Cand sunt gata, ii mancam cu chiflele Kaiser, cu mustar si neaparat, cu bere. Pe vremuri, micii se serveau cu sare, de aceea sotul meu asa ii mananca si acum.

Sunt foarte gustosi si suculenti!

Pofta buna si voua si spor la treaba! Trebuie sa incercati aceasta reteta de mici, sunt deliciosi!