Cherry pie, adica placinta americana cu cirese

A venit si timpul sa fac placinta cu cirese "ca la mama ei", adica ca in SUA. Americanii ii spun "Cherry pie" sau "Sweet cherry pie", atunci cand placinta se face cu cirese - pentru ca exista si varianta mai putin folosita "Sour cherry pie", adica placinta cu visine. Doar ca la ei nu prea se gasesc visine, decat foarte rar si doar in anumite zone ale tarii, de aceea cea mai renumita este placinta cu cirese.
Vedeam mereu prin filme cherry pie in jos, cherry pie in sus, adu-mi o felie de cherry pie - pe care i-o aducea cu o cupa de inghetata deasupra....imi facea o pofta!! Dar, in acelasi timp, in mintea mea gandeam ca acea umplutura de cirese era o dulceata de cirese, care nu ma incanta in mod deosebit.
A trebuit sa am atatea cirese incat sa ma gandesc ce sa mai fac cu ele, ca sa imi vina ideea sa incerc si "cherry pie" - si bine am facut!
Am incercat intai varianta de placinta de post cu cirese, pentru ca eram in post, dar apoi m-am bucurat sa pot face si aluatul fraged cu unt, pe care americanii il folosesc la placintele lor. Sigur ca avem si noi, prin cartile de bucate, o varianta a acestui aluat, doar ca e mai "pe saracie", cu mai putin unt si mai multa apa. Incercasem acest aluat pe vremuri, cand incepusem sa fac tarte, dar am renuntat la el, pentru ca am gasit un alt aluat mai gustos pe care il folosesc acum la tartele cu capsuni. Initial, ma gandisem sa fac cherry pie cu aluatul meu de tarte, dar am vrut sa incerc si acest aluat, sa vad daca e la fel de bun si, daca da, poate ca il voi mai folosi in viitor. Ca sa fiu sincera, nu am fost foarte incantata.
 Am ales sa fac placinta cu cirese dupa reteta Marthei Stewart, ca sa fiu sigura ca iese bine.

Ingrediente pentru o forma cu diametrul de 17 cm

Aluat fraged cu unt pentru placinta

Pentru umplutura

- 2 cani de cirese, curatate de samburi (cam 500g)
- 4 linguri de zahar tos
- 2 lingura de amidon (sau faina)
- 1 lingura de zeama de lamaie

 Am facut aluatul ca in reteta de aluat fraged cu unt pentru placinta. Cantitatile din reteta sunt pentru forma mea de pacinta cu diametrul de 17 cm. Am pus aluatul in frigider pana a doua zi. In mod normal, trebuia sa stea in frigider pentru o ora, dar era tarziu si am preferat sa fac placinta a doua zi. N-a fost o idee prea buna, pentru ca aluatul s-a intarit prea mult.
Inainte de a incepe sa fac placinta, am pregatit umplutura de cirese. Am masurat 2 cani de cirese si le-am spalat bine.

Am curatat ciresele de samburi. Eu am preferat tot acul de siguranta pentru asta, dar numai pentru ca merge mai repede decat cu aparatul de scos samburi.

Am pus ciresele curatate intr-un castron mai incapator si am pus peste ele o lingura de zeama de lamaie, doua de amidon si 4 linguri de zahar.

 

 

Apoi le-am amestecat usor cu lingura, ca sa se lipeasca zaharul si amidonul de toate ciresele, pana cand amidonul s-a colorat de la zeama cireselor.

 

Le-am lasat asa si m-am apucat sa intind foaia pentru placinta.
Dar intai am dat drumul la cuptor la foc potrivit spre mare de 200C.
Pentru a face foaia de placinta, am scos intai prima rotita - cea mai mare - de aluat din frigider si am scos folia de pe ea.

Am constatat ca era prea tare si a trebuit sa scot amandoua rotitele afara din frigider si sa le mai las 15 minute, sa se mai inmoaie, ca sa le pot intinde.

Am pus pe blat o bucata de folie de copt mai mare decat marimea foii pe care urma sa o intind, adica de 22 cm. Marimea foii depinde de diametrul formei fiecaruia. Reteta Marthei Stewart folosea intr-adevar o forma mai mare de 22 cm, dar eu am adaptat cantitatile pentru forma mea mai mica. Marimea foi de aluat trebuie sa fie atat de mare incat sa acopere fundul si marginile formei, pana sus la buza, ba chiar putin mai mare. Chiar am pus forma pe foaia de copt, ca sa vad ca e indeajuns de mare.

Am presarat faina pe foaia de copt si am pus aluatul pe ea, apoi am pus putina faina si pe aluat, ca sa nu se lipeasca.

 

Am dat si sucitorul cu putina faina, tot ca sa nu se lipeasca de aluat si am intins o foaie de 22 de cm diametru.

 

Foaia trebuie sa aiba o grosime 2-3 mm, deci e destul de subtire. Nu trebuie sa fie nici mult mai mare decat forma, ca sa nu fie nevoie sa tai din ea.

 

Aluatul e foarte fraged si nu poate fi luat cu mana, pentru ca se rupe. De aceea se pune peste forma cu sucitorul. Am infasurat aluatul pe sucitor, cu tot cu folie si l-am pus peste forma, cu foaia intoarsa in jos, desfasurandu-l in sens invers de cum l-am infasurat.

 

 

I-am scos foaia de copt. Astfel, foaia a intrat in forma singura, fara sa o ating. Am asezat-o doar putin la margini, strangandu-le spre forma, ca sa nu mai atarne in jos. S-a mai rupt ici-colo, dar am carpit-o, apasand bucatile cu degetul pe marginea aluatului, acolo unde s-a rupt.

 

Am varsat umplutura de cirese peste foaie, in forma.

Am intins a doua rotita mai mica de aluat intr-o foaie mai mica, de 17 cm diametru, atat cat este diametrul formei mele - de data asta, doar pe blatul dat cu faina, fara foaie de copt.

Am taiat foaia in fasii de 2 cm latime cu o rola de pizza (merge si cu cutitul).

Am asezat fasiile de aluat peste placinta, intai pe cea mai mare in mijloc, apoi cate una mai mica in dreapta si in stanga, cat sa acopar toata suprafata.

 

Apoi am asezat fasiile ramase perpendicular peste primele, impletindu-le, asa incat sa alterneze una deasupra si una dedesupt. Unele fasii s-au rupt atunci cand le-a indoit, asa ca le-am apasat cu degetul pe ruptura, ca sa le lipesc.

 

 

Cand am terminat de pus fasiile de aluat, am adus bucatile mai lungi de aluat spre forma, strangandu-le spre interiorul formei, pe sub prima foaie.

Am apasat marginile cu o furculita, ca sa inchid placinta si sa ii dau o forma frumoasa.

 

Apoi am uns fasiile de aluat cu un galbenus de ou amestecat cu o lingurita de apa.

 

Eu am facut asta cu pamatuful de pene, dar cine are, poate folosi mai bine o pensula speciala pentru prajituri. Eu inca nu mi-am permis sa-mi cumpar una, dar trebuie sa fac efortul asta, pentru ca merita - desi, cu pamatuful de pene e mai pitoresc, nu?
Am presarat zahar tos deasupra fasiilor de aluat.

 

Am dat placinta la cuptorul incins la for potrivit spre mare de 200C.
Dupa 40 minute, crusta s-a rumenit, dar placinta inca mai trebuia sa stea pana cand urma sa se vada cum umplutura de cirese clocoteste bine, pe toata suprafata.

De aceea, am pus o bucata de folie de aluminiu deasupra placintei, cu fata lucioasa spre placinta. Aceasta are rolul de a feri crusta de ardere si de a accelera fierberea cireselor.

Am mai tinut placinta inca aproape 20 de minute, in total 60 de minute, pana cand ciresele au inceput sa fiarba bine, peste tot, astfel incat sa se lege bine umplutura. Am vazut atunci cand am luat foaia de aluminiu de pe placinta.

Am oprit cuptorul si am scos placinta.
Se vedea foarte bine cum clocotesc ciresele!

Am lasat-o sa se raceasca bine pana a doua zi - dar asta pentru ca eu am facut-o seara.

 

Poate sa stea doar 3 ore si se poate taia, dar e mai bine sa se raceasca complet. In filme am vazut mereu cum se serveste cherry pie calda, cu inghetata deasupra...asa, ca am luat exemplu si am facut la fel - doar ca placinta mea era deja rece.
Dar inainte de a o taia, am scos-o din forma, nu fara emotii!

Cherry pie, faimoasa placinta americana cu cirese, arata foarte bine si nu s-a rupt deloc cand am scos-o din forma!

Am taiat o felie si, desi am fost putin dezamagita ca au "curs" ciresele, totusi arata foarte bine si era bine coapta.

 

 

Am servit-o cu inghetata, asa cum se serveste la mama ei acasa, in SUA.

 

V-o recomand, mai ales ca acusi vine sezonul visinelor, iar noi, in Romania, putem face si placinta cu visine.
Pofta buna si spor la treaba!