Creier pane

Nu am avut prea des ocazia sa fac creier pane, dar in ultimii ani, avand un porc intreg, am avut si creierul, pe care l-am facut pane.
Am mai cumparat creier de la macelarie, dar, fiind mai multi creieri la gramada, a fost cam storcit si nu erau multe bucati intregi. A fost cam complicat sa il fierb si sa il pregatesc, de aceea am renuntat sa mai cumpar. Dar, pentru ca imi place foarte mult, m-am bucurat foarte tare ca am avut cate un creier intreg, pe care sa il fac pane. Am tot evitat sa pregatesc creierul de acum 2 ani, gandindu-ma ca e prea mic si abia ne ajunge. L-am tinut in congelator, dar dupa ce am luat urmatorul porc, m-am hotarat sa pregatesc cei 2 creieri. Primul nu mai avea aceeasi culoare de proaspat - normal! Insa nu a avut alt gust si nici nu ne-a facut rau, ca doar a stat in congelator  in tot acest timp. Dar, daca va mai fi cazul vreodata - cand o sa scapam de pesta porcina, de care prefer mai bine sa nu spun nimic, ca apoi n-o sa ma mai opresc! - o sa gatesc creierul cat de repede, chiar daca e putin.
Intr-adevar, creierul de porc e destul de micut, cam cat o palma de-a mea, adica mai micuta.
E ceva munca de migala, ca sa curat creierul de pielita care il acopera...ceva asemanator cu scoaterea pielitelor de la icrele de peste crude. A trebuit sa umblu cu mare grija, ca sa nu storcesc creierul. Dar, la final, m-am bucurat de gustul sau placut, imbunatatit cu lamaie.  Creierul pregatit asa e moale si pastos, dar foarte fin. Se mananca cu lamaie, pentru ca e gras si poate fi gretos. Poate din aceasta cauza unora nu le place, dar mie imi place, chiar foarte mult!

Ingrediente pentru 2 portii mici

- 1 creier de porc
- 1 lingurita de sare
- 1 lingura de otet
- cateva boabe de piper
- o foaie de dafin
- 1/2 cana de faina
- 1 ou
- 1/2 cana de pesmet

Am tinut creierul in apa o ora, ca sa iasa sangele din el - la fel cum tin si alte organe, pe care le folosesc la toba sau la limba cu masline. In acest timp, am scurs apa si am schimbat-o de 2-3 ori.



 

  

Am gasit si o bucatica de os ramasa de la cap, asa ca trebuie bine curatat, sa nu fie surprize.

Dupa ce am scurs ultima apa, am inceput sa curat pielita de deasupra, cu mare grija, desprinzand-o usor.

De altfel, chiar se desface usor, mult mai simplu decat la icrele proaspete. Creierul e ca o pasta sub pielita, insa e acoperit de un fel de gelatina, care il face sa alunece in mana.

Odata curatat, am pus creierul din nou in apa, ca sa il clatesc inca o data de sangele care mai era pe sub pielita.

 

Am scurs si aceasta apa.

Creierul poate fi doar fiert, in apa cu sare si otet, ca sa ii ia din mirosul specific de sange. Dar e mult mai gustos facut pane, asa ca eu prefer sa mai muncesc putin, dar sa mananc ceva mai gustos.
Am pus la fiert cam 1 litru de apa, in care am adaugat 1 lingurita de sare si 1 lingura de otet.

 

Cand a inceput sa clocoteasca, am pus in apa bucatile de creier.

 

Am luat spuma si am adaugat si cateva boabe de piper si o foaie de dafin, pentru un gust mai bun.

 

Am lasat creierul sa fiarba 7-8 minute, pana cand s-a albit.

Cand a fost gata, l-am scos cu o spumiera si l-am pus pe o farfurie sa se racoreasca putin.

 

"Firimiturile" de creier, ramase in oala, le-am strecurat printr-o sita, ca sa nu pierd nimic - ca era pacat de ele!

Am pregatit farfuriutele cu faina, ou batut si pesmet, ca si pentru snitelele vieneze.

 

Am pus o tigaie pe foc potrivit si am turnat cam 1 deget de ulei. Am lasat sa se incinga cateva minute, pana cand am pregatit bucatile de creier pane, dandu-le prin faina, ou batut si apoi prin pesmet.

 

 

Le-am pus in tigaie si le-am lasat sa se rumeneasca.

Le-am intors si pe cealalta parte, apoi le-am scos pe o farfurie peste care am pus un servetel de hartie, ca sa absoarba uleiul.

 

 

Am servit creierul pane cu lamaie si paine proaspata. A fost delicios!

 

Merge foarte bine si cu o salata de rosii cu castraveti.

Pofta buna si voua!