Sarmalute turcesti de post in foi de vita facute in vas de lut

Pe timpul iernii, in Postul Craciunului si chiar in Postul Pastelui  gatesc sarmale de post in foi de varza murata. Le umplu fie doar cu orez, fie cu orez si cu ciuperci. Dar nu am facut niciodata sarmale in foi de vita cu orez. Am o vita micuta, pe gard, de unde adun frunze fragede in fiecare vara si le pun la congelator, pentru a face sarmale in restul anului. De obicei fac sarmale in foi de vita umplute cu carne, dar, mare mi-a fost mirarea cand am tot vazut in telenovelele turcesti ca ei umplu sarmalele in foi de vita cu orez. Asa ca mi-am propus sa fac si eu si acum a fost momentul cand m-am hotarat, in sfarsit, sa le fac. Este Postul Sfintei Marii si am diversificat putin meniul facand sarmale in foi de vita umplute cu orez, in stil turcesc. Mi s-a parut foarte interesant felul in care le fac ei, foarte subtiri, pentru ca pun putina umplutura. Plus ca turcii pun cateva condimente in umplutura de orez, ceea ce m-a ingrijorat putin, pentru ca eu si sotul meu nu mancam prea condimentat. Dar am cautat o reteta originala si am gasit-o, postata chiar de o turcoaica, astfel incat a trebuit sa o traduc cu Google translate. Spre deosebire de alte retete care sustineau ca sunt originale turcesti, aceasta nu are prea multe condimente, ci doar cateva si, mai ales, nu are cimbru. Discutia cu cimbrul pus in sarmale si in chiftele e veche si contradictorie, mai ales intre doi bucatari aflati in tabere diferite. Eu asa am invatat de la mama si de la bunica, fara cimbru, dar ginerele meu a invatat de la cuscra sa puna cimbru si in sarmale si in chiftele. Fata mea are mereu discutii cu el din cauza asta, de aceea el nu mai pune cimbru in chiftele si in sarmale, daca le face el. Insa, daca reteta spunea ca trebuie, as fi pus si cimbru, ca sa o respect si sa am gustul original de sarmale turcesti, de care ei sunt atat de incantati. Insa cele cateva condimente au fost indeajuns pentru ca gustul sa fie deosebit si nici nu se putea altfel, pentru ca menta, lamaie sau ienibahar nu am pus niciodata in sarmalele pe care le fac de obicei. De acum, insa, aceste delicioase sarmalute turcesti au intrat in meniul meu si le voi face mult mai des. Nu e nimic dificil, se fac la fel ca orice sarmale de post, doar ca dureaza mai mult impaturirea sarmalutelor, care ies mult mai multe, dintr-o cantitate mai mica de umplutura decat la sarmalele de post in foi de varza murata.

Ingrediente pentru 40 de sarmale

- 1 cana de orez

- 3 linguri ulei

- 1 ceapa

- 1 lingurita de pasta de tomate

- 1/2 cana suc de rosii

- 1 lingura suc de lamaie

- 1/2 lingurita sare, 

- un varf cutit piper

- o lingurita menta uscata sau o mana de frunze proaspete

- 1/3 lingurita boia de ardei

- 1/3 lingurita de ienibahar (4 boabe macinate)

- 1 lingura marar si patrunjel

- 1 lingurita zahar

In plus

- 40-50 de frunze de vita

- 3-4 linguri de ulei

- cam 1/2 litru de apa

Pregatesc intai foile de vita. Eu tin foile de vita in congelator, de aceea trebuie sa le scot sa se decongeleze cu o zi inainte, in frigider. Cand s-au decongelat, pot sa incep sa fac umplutura pentru sarmale.

Curat ceapa si o tai marunt. Pun ulei intr-o tigaie pe foc mic si pun ceapa tocata la calit in tigaie.

Intre timp, spal orezul si apoi il adaug peste ceapa.


Amestec usor orezul cu ceapa. Adaug pasta de tomate si amestec pana ce se incorporeaza.

Adaug sucul de rosii si piperul. 

Pentru ca nu am decat ienibahar boabe, pisez 4 boabe intr-un castronel, ca sa obtin cantitatea de care am nevoie.


Presar apoi praful de ienibahar peste orez. Apoi adaug si sarea si boiaua, apoi zeama de lamaie. Amestec cu grija, pana se umfla orezul si absoarbe zeama - cam 1 minut-doua. Opresc focul si pun menta si verdeata tocata - in cazul meu, doar marar, de la congelator. Amestec si las putin, sa se racoreasca. 

Fierb sarmalutele in vasul de lut, la fel cum fierb si sarmalutele in foi de vita cu carne. De aceea, inainte de a incepe sa umplu sarmalele, pregatesc vasul de lut, pe care trebuie sa il tin timp de 20 de minute in apa, ca sa se imbibe bine. Nu pornesc cuptorul inainte, pentru ca vasul de lut se baga in cuptorul rece, altfel - daca ar fi fierbinte - vasul ar putea crapa.

Incep sa umplu sarmalele. Iau cate o frunza de vita si o pun cu dosul frunzei in sus pe un tocator, ca si la sarmalele in foi de vita cu carne. 

Pun cam o lingurita de umplutura de orez pe frunza de vita si o rasucesc, astfel incat sa fie destul de stransa, ca in video. 

Pun sarmalele gata facute pe o farfurie, urmand sa le asez in vasul de lut atunci cand acesta e bine imbibat de apa.


Asez un strat de frunze pe fund vasului, apoi asez sarmalele subtiri deasupra, astfel incat sa incapa cat mai multe.


Peste primul strat de 21 de sarmale, pun un alt strat de frunze si apoi asez restul sarmalelor, care formeaza inca un strat. Mie mi-au iesit inca 17.


Asez din nou frunze deasupra. Pun 3-4 linguri de ulei si apa peste sarmale, cat sa le acopere, ca sa fiarba bine orezul din interior. Adaug si o jumatate de lingurita de sare. Acopar vasul cu capacul sau si dau vasul la cuptor. 


Pornesc cuptorul la 250C si il setez sa arda focul doar in partea de jos. Setez si cronometrul pentru o ora. 

Cand a trecut ora, scot vasul pentru a incerca sarmalele cu furculita, sa vad daca s-au fiert. Apa s-a evaporat, fiind inghitita de orez. 

Dau la o parte frunzele de deasupra si infig furculita intr-o sarma, sa vad daca intra usor. Daca nu intra "ca-n branza", inseamna ca frunzele de vita nu sunt fierte inca, de aceea mai pun inca 500 ml de apa, cat sa acopere sarmalele si dau vasul din nou la cuptor, pentru inca 30 de minute. 


Dupa acest timp, sarmalele sunt mai mult ca sigur fierte, asa ca le scot afara. Le incerc totusi, ca sa fiu sigura. Opresc focul si pot sa servesc sarmalele. Le asez in farfurie cu grija ,sa nu se rupa.

Pentru ca e post, eu servesc sarmalutele cu zeama de lamaie deasupra, dar cine nu tine post, le poate servi cu iaurt - sunt delicioase in ambele feluri! Umplu farfuria ca sa ne saturam, asezand sarmalele fie circular, ca un soare, fie unele peste altele.

Pentru ca le-am indesat si le-am strans bine in frunza de la inceput, sarmalutele sunt indesate si bine lipite, astfel incat le putem manca cu mana, adica le luam pur si simplu cu mana si muscam din sarma. Un adevarat festin, chiar daca e post! Sunt putin unsuroase de la ulei, dar foarte gustoase si moi. 

Nu sunt nici pe departe fade si searbede, cum pot fi unele mancaruri de post, mai ales pilaful. Vecinii nostri turci, fie ca ne place, fie ca nu, se pricep la mancare si uite ca mai invatam si noi ceva.

Pofta buna si voua si spor la treaba!

Comentarii

Postări populare