Clafoutis de cirese, mai simplu si mai mic

La inceput, am facut clafoutis cu cirese dupa o reteta destul de costisitoare, cu 10 galbenusuri de ou si frisca lichida. Apoi, o prietena mi-a dat o alta reteta,  mult mai convenabila, cu care am facut clafoutis cu visine. La aceasta reteta se pun ouale intregi, dar trebuie totusi si frisca lichida.
De cateva zile ma gandeam ca as face un clafoutis cu ciresele pe care le aveam din cel mai mic cires pe care il am in curte. Am reusit sa salvez o cana de cirese, pana nu le-au mancat graurii.
Pentru ca aveam putine cirese, nu puteam face o tava intreaga de clafoutis, ci poate doar o tavita mica.  Nu aveam alta tavita, decat capacul unui vas rotund de Jena, pe care il mai folosesc atunci cand vreau sa fac o prajitura de post cu mere, de doar doua portii. E destul de scund, dar e numai bun pentru o prajitura mica.
M-am gandit ca as putea sa o fac mai convenabila si mai simpla, fara sa mai adaug frisca lichida. Ca sa desfac o cutie de frisca doar pentru o lingura, parca nu imi venea, asa ca m-am gandit sa pun doar lapte. In cel mai rau caz, stricam  prajitura, dar macar era o cantitate mica. Am cautat si alte retete, ca sa ma lamuresc si am constatat ca si altii fac aceasta prajitura doar cu lapte, fara frisca lichida. Desigur, nu e la fel de gustoasa doar cu lapte, dar nici rea nu e.
Nu am stricat prajitura, ci a iesit foarte bine si gustoasa. A fost insa asa de putina ca abia i-am simtit gustul!


Ingrediente pentru o tavita mica de 16 cm diametru/2,5 cm inaltime

- 1 cana mare de cirese (cam 250g)
- 1 ou
- 2 linguri de zahar
- 2 linguri de faina
- 1/2 lingurita zahar vanilinat
- cateva picaturi de esenta de rom (sau de migdale)
- 100 ml lapte
- 1 lingurita de unt

In plus, pentru tapetat tavita

- 1 feliuta subtire de unt
- 1 lingura de zahar

Am urmat toate etapele specifice pregatirii unui clafoutis cu cirese (sau clafoutis cu visine).
Intai am dat drumul la cuptor la 180C, ca sa se incalzeasca pana cand am pregatit totul.

Eu am curatat ciresele de samburi, pentru ca sotului meu nu ii place sa gaseasca samburi in prajitura...ceva in genul "Muieti-s posmagii?"....
Am folosit un aparatul special, destul de scump, pe care in sfarsit l-am cumparat, dupa ce mi se stricase cel vechi. De cate ori il folosesc plang dupa bani, pentru ca nu e bun pentru niciuna din operatiile pe care ar trebui sa le faca : nu piseaza bine usturoiul, care abia daca iese putin pe gaurile prevazute, iar in ce priveste scosul samburilor - daca nu pui bine cireasa, abia daca iese samburele, trebuie tras cu degetele. Zau asa, de ce platim banii astia degeaba? Oare cineva l-o fi incercat inainte de a-l pune pe piata? E o intrebare retorica si stiu, sunt idealista, cum ar spune sotul meu!
Ca sa fiu mai pragmatica, data viitoare voi folosi din nou acul de siguranta, pentru ca merge mai repede! Nu stiu daca mai am curaj sa cumpar alt aparat prea curand...

Ca sa revin, am uns tavita cu unt si am tapetat-o cu zahar.

 

Am pus ciresele in tavita, imprastiindu-le ca sa acopere toata suprafata.

Am pus intr-un castronel zaharul, zaharul vanilinat, esenta de rom si oul si am amestecat cu telul.

 

 

Am adaugat faina si am omogenizat totul, apoi am adaugat laptele si am amestecat pana cand s-a incorporat bine.

 

Am topit untul intr-o craticioara si l-am turnat peste aluat.

 

Am turnat amestecul peste cirese si gata.

 

Am dat tava la cuptor pentru 35 de minute, pana cand s-a rumenit deasupra.

 

Cand a fost gata, am scos tavita si prajitura era gata sa fie servita. S-a umflat peste margine la copt, dar dupa o jumatate de ora a scazut.

  

Am pudrat-o cu zahar si am taiat o felie mai mare.

  

 

 A fost delicioasa, dar parca mai merge niste zahar pudra!

Pofta buna si voua!