Clafoutis de visine

Eu ii spun ca e o alta prajitura cu visine. Spre deosebire de clafoutis-ul de cirese (se citeste clafuti, cu accentul pe i), care are multe galbenusuri in compozitie, precum si multe cirese - care sunt destul de scumpe - clafoutis-ul de visine se face din oua intregi si e chiar foarte gustos. Unde mai pui ca nici nu imi mai raman o gramada de albusuri, cu care sa nu stiu ce sa fac! Rodica, prietena mea romanca din America, mi-a dat reteta, dupa ce i-am povestit despre reteta pe care o am eu.
Anul acesta nu am apucat sa iau cirese, iar ciresul meu nu a facut destule cirese ca sa fac si prajitura. Cum spuneam, ciresele sunt intotdeauna foarte scumpe, asa ca pe cele 2-3 kilograme, care le-a facut pomul meu, am preferat sa le las nepoteilor mei, sa le manance. Nu am renuntat insa la ideea de a face clafoutis, asa cum fac la fiecare inceput de vara. Insa, de data asta,  am facut cu visinele din visinul meu, care au fost foarte multe. Pentru ca visinele sunt mai acre, am pus mai mult zahar peste ele si in tava si prajitura a iesit si mai gustoasa, decat cu cirese. Cred totusi ca e chestie de gusturi, care nu se discuta!

Ingrediente pentru o tava de aragaz


- cam 500g, adica 4 cani cu visine mari si coapte
- 1 cana zahar tos
- 6 oua
- 6 linguri de faina cu varf
- 200 ml lapte (o cana mare aproape plina, pana la un deget de buza)
- 200 ml de smantana lichida pentru frisca (o cutie mica)
- 1 plic de zahar vanilinat
- 1 lingura de unt
- 1 praf de sare (cat iau intre trei degete)
- 1 lingura de visinata (sau chiar tuica)

Ca si clafoutis-ul cu cirese, si cel cu visine se face foarte usor. Prima oara am curatat visinele de samburi, pentru ca asta dureaza cel mai mult.

Am dat drumul la cuptor la la foc potrivit de 180C, ca sa se incalzeasca, in timp ce faceam aluatul.
Am uns tava de aragaz cu untul, din belsug, apoi am presarat deasupra 2-3 linguri de zahar. Am pus deasupra visinele si le-am asezat uniform pe toata suprafata tavii. Cantitatea de visine ar trebui sa fie indeajuns ca sa se umple toata tava. Am mai presarat deasupra inca 2-3 linguri de zahar.

In bolul mare al robotului - in care am pus cutitul de tocat - am pus ouale, laptele, smantana lichida, vanilia, visinata, faina si zaharul ramas.

Am dat drumul robotului sa amestece la viteza 6, apoi am turnat amestecul peste visine, in tava, cu mare grija, ca sa nu deranjez prea mult visinile.

 

Am pus tava la copt in cuptorul preincalzit, la 180C, pentru aproximativ 50 de minute. Cand prajitura a inceput sa se rumeneasca pe margini, a fost gata. Am scos-o din cuptor si am pudrat-o cu zahar.

Aceasta prajitura se poate  taia si manca chiar si calda - ceea ce am si facut, pentru ca nu mai puteam de pofta!

 

Francezii - cei care au inventat-o - o mananca in special la micul dejun, pentru ca are foarte multe calorii.

Insa noi o mancam oricand, dupa orice masa, ca desert.

 
Pofta buna!