Gogosi fara lapte umplute cu crema de vanilie - Bomboloni
Cu ani in urma am vazut aceasta reteta la o emisiune culinara italieneasca "La prova del cuoco" pe programul TV Rai Uno. A fost una dintre retetle pe care le-am incercat imediat ce le-am vazut, atat de tare mi-a facut pofta. Pe vremea aia inca nu existau gogosi cu crema pe toate drumurile - cum sunt acum- si doar daca le-as fi facut eu, as fi putut sa mananc asa ceva. Nu mai auzisem de gogosi umplute cu crema de vanilie pana atunci, de aceea mi s-a parut ceva extraordinar. Si intr-adevar, gogosile Bomboloni au fost foarte gustoase, delicioase. Insa nu le-am mai facut de-atunci, pentru ca doar eu le-am apreciat, sotul meu preferand gogosi simple sau cu gem.
Se pare ca aceste gogosi sunt la fel ca gogosile mele cu gem, doar ca metoda de umplere e putin diferita, ba chiar si compozitia gogosilor. La noi, gogosilor umplute cu gem li se mai spune "crafle", de la "krapfen" cum sunt numite gogosile umplute cu gem in Austria. Nu stiam asta pana cum, dar uite ca am aflat documentandu-ma putin despre gogosile Bomboloni. Acestea sunt aceleasi gogosi umplute, cu gem numite "krapfen" in Austria si cu crema de vanilie numite "bomboloni" (gogosi rotunde) in Italia, unde se gasesc in special in zilele de carnaval, o sarbatoare traditionala din Italia.
Eu m-am gandit ca ar trebui sa mai incerc gogosile Bomboloni, de aceea, cu ocazia sarbatorii de Valentine's Day, m-am hotarat sa le fac sub forma de inima. De data asta, i-au placut si sotului meu, ca doar era Valentine's Day!
Ingrediente pentru 15 gogosi mari
Pentru aluat
- 500 g faina
- 2 linguri zahar
- 25 g drojdie
- 2 oua
- 50 g unt
- 150 ml apa calduta
- coaja de lamaie rasa
- sare
Pentru crema de vanilie
- 500 ml lapte
- 4 galbenusuri
- 150 g zahar (6 linguri cu varf)
- 50 g amidon (6 lingurite cu varf)
- 1 plic de zahar vanilinat
In plus
- un pos cu dui subtire in varf sau un sprit de plastic
Am pus toate ingredientele in bolul robotului de bucatarie, pentru a face aluatul, ca si la gogosile cu gem. Intai am pus o ceasca plina de apa calduta, care are exact 150 ml.
Am adaugat un cubulet de drojdie prospata, pe care l-am faramitat, ca si la painea de casa.
Apoi am pus zaharul si zaharul vanilinat.
Am adaugat untul taiat cubulete, pe care il lasasem cu o ora inainte pe masa, ca sa fie moale.
Am spart ouale si le-am pus in bol.
Am ras cam jumatate din coaja unei lamai si am adaugat-o in bol.
Apoi am varsat faina care ar fi mai bine sa fie cernuta inainte. Am pus deasupra fainii o lingurita de sare.
Am montat carligul pentru aluat, in capul robotului si l-am pornit sa framante aluatul, la viteza 1.
Am lasat cam 5 minute, pana cand aluatul a devenit neted si elastic. Nu trebuie sa fie chiar tare, ca la paine, dar nici prea moale, ca sa se lipeasca de peretii robotului, cum era al meu.
De aceea, am mai adaugat o lingura de faina si am lasat sa mai framante, pana cand s-a incorporat faina si aluatul a inceput sa se adune in jurul carligului.
Am oprit robotul si am desprins aluatul de carlig, apoi am adunat aluatul in forma de minge. Am acoperit bolul cu o carpa curata si l-am lasat sa creasca timp de 2 ore, la loc cald. Asta inseamna sa fie cel putin 22 de grade Celsius, fara sa fie vreun geam sau o usa deschisa, ca la cozonac.
Intre timp am facut crema de vanilie, pe care am facut-o "adevarata" de data asta, adica doar cu galbenusuri si cu amidon, ca sa fie mai pufoasa si sa o pot pune apoi cu posul in interiorul gogosilor. La gogosile "bomboloni" - la fel ca si la cele originale "krapfen" cu gem - crema (sau gemul) se introduce in interior cu un pos cu dui cu varful subtire, cu care sa se poata intepa gogoasa. Asadar, am procedat ca si la crema de vanilie obisnuita, pe care o fac la tartele cu capsuni. Am pus cam jumatate din lapte intr-o craticioara la fiert.
Intr-un castron am pus zaharul, amidonul, galbenusurile, zaharul vanilinat si restul de lapte.
Am amestecat usor cu un tel. Cand laptele a dat in clocot, l-am turnat usor, in fir subtire peste ingredientele din castron, amestecand continuu cu telul.
Se spune ca am temperat ouale, care s-ar fi coagulat daca puneam tot laptele fiert odata. Astfel, s-a egalizat temperatura in compozitia de oua, care a devenit omogena si fina. Am varsat compozitia inapoi in craticioara si am pus-o pe foc mic.
Am amestecat continuu cu telul, pana cand crema a inceput sa se ingroase.
Pentru ca am pus amidon in crema, atunci cand a inceput sa clocoteasca, am luat-o imediat de pe foc, ca sa nu se taie, Daca avea si faina (sau numai faina) puteam sa o mai tin inca 1-2 minute pe foc, fara sa se taie. Am varsat crema intr-un castron curat si am acoperit-o cu o folie de plastic, pe care an pus-o direct pe crema, ca sa nu faca pojghita deasupra in timpul racirii.
Am lasat-o sa se raceasca timp de 2 ore, la temperatura camerei, apoi am pus-o in frigider pana cand au fost gata gogosile. Dupa 2 ore, aluatul isi triplase volumul.
Am varsat aluatul pe blatul de bucatarie, pe care am presarat putina faina. L-am intins cu palma,
intr-o foaie groasa de 1 cm.
Am presarat faina si pe aluat si am taiat forme de inima cu forma de plastic, data prin faina, ca sa nu se lipeasca de aluat.
Am asezat forma cat mai aproape de inima decupata anterior, ca sa ramana cat mai putin aluat nefolosit.
Am pus inimile decupate pe o foaie de copt, in tava de aragaz, ca s ale pot duce apoi la crescut in alta camera, unde e mai cald.
Le-am lasat sa creasca timp de 30 de minute, acoperite cu o carpa curata.
Resturile de aluat au ramas pe blat sa creasca, pentru ca le-am prajit si pe ele, asa cum erau. Ca si la gogosile cu gem, am invatat din experienta ca nu e bine sa intind din nou aluatul, pentru ca nu mai creste la fel. Ar trebui framantat si lasat iar 30 de minute, abia apoi taiate iar forme - si nu e cazul pentru inca 2-3 gogosi. Plus ca sunt foarte bune, chiar daca nu au forma ca si celelalte.
Intre timp, am pregatit ceaunul cu ulei, ca si la gogosile cu gem, adica l-am pus pe aragaz si am turnat ulei de 3 degete, atat cat sa cuprinda bine gogosile, care nu trebuie sa atinga fundul ceaunului. Depinde cat de mare e ceaunul, poate intra ulei mai mult de 1/2 litru. Cu 5 minute inainte (adica dupa 15 minute) am dat drumul la foc potrivit si am pus ceaunul cu ulei la incins. Am incercat sa vad daca s-a incins cu coada unei linguri de lemn, pe care am apasat-o pe fundul ceaunului si uleiul incins a inceput sa faca bule. Deci puteam sa incep sa prajesc gogosile.
Acestea crescusera si erau gata de prajit.
Am luat cate o gogoasa si am asezat-o usor in uleiul incins, cu fata in jos. Dupa aproximativ 1 minute, am verificat si erau aurii pe fund, asa ca le-am intors cu o spumiera.
Dupa inca 30 de secunde, le-am scos afara, intr-o sita asezata deasupra unui castron, ca sa se scurga de ulei. Apoi am pus alte gogosi la prajit, pana cand le-am terminat.
Cand s-au racit bine, am pregatit posul cu dui in care am pus crema. Pentru ca nu aveam un pos nou, cu gaura mica, am folosit o punga mai groasa, pe care am taiat-o putin in varf, apoi am impins duiul, cat sa stea fix, strans de punga.
E mai dificil si a fost cam greu, dar m-am descurcat. Ar trebui sa cumpar un sprit de plastic, care e mult mai potrivit pentru pus crema. Aceasta fiind mai densa, iese mai greu printr-un dui subtire, de aceea am si preferat sa fac crema mai pufoasa. Am pus cate putina crema in punga, ca sa o pot impinge mai usor in interiorul fiecarei gogosi.
Am incercat sa vad pe care parte a gogosii sa fac gaura pentru crema, pentru ca pe o parte fiecare gogoasa are gaura in care sa intre crema. Se vede ca e doar o coaja mai subtire, apasnd usor pe gogoasa.
Pentru ca duiul meu nu era ascutit, am facut intai gaura cu o tepusa de frigarui.
Apoi am introdus varful duiului in gogoasa si am apasat puternic punga cu crema. Se vede cum se umfla gogoasa de la crema, pana cand iese putina crema afara, deci gogoasa e plina.
Am asezat frumos gogosile umplute.
Apoi le-am pudrat cu zahar.
De-acum erau gata si le-am gustat. Au fost delicioase!
Cand musti din gogoasa sau o rupi, se vede cata crema are.
Au fost bune si a doua zi, desi le-am tinut in frigider (ca sa nu se strice crema) si zaharul pudra de deasupra s-a umezit. Dar am mai dat gogosile putin prin zahar pudra, ca sa aiba si pe fund, sa fie si mai bune. Stiu ca e o bomba calorica, cum ar spune unii, dar merita, macar o data pe an sa mancam astfel de bunatati.
Pofta buna si voua!
Comentarii
Trimiteți un comentariu