Clatite

Cine nu stie sa faca clatite? Cred ca a fost primul dulce pe care am invatat sa-l fac, dorind sa o imit pe mamare, cea care imi facea foarte des clatite, cand statea cu mine. Ma fascina cand vedeam cum arunca clatita in sus si o prindea din nou, pe partea cealalta. Si mama imi facea clatite, dar ea nu stia sa le arunce -sau poate nu voia sa se complice. Cert e ca pana cand am mai crescut, ca sa pot umbla la aragaz, am pastrat undeva in minte cum trebuia sa fac clatitele si anume, aruncandu-le in sus. Mamare plecase intre timp, ca sa creasca si alti nepoti, ca doar eu aveam deja 10 ani si eram mare, numai bine sa stau cu cheia de gat...asa ca nu mai avea cine sa imi arate, decat mama, ca doar stia si ea sa faca clatite, ca orice mama. La inceput imi facea ea aluatul, dar pe urma am invatat si eu, dupa ce am exersat de nenumarate ori, tinand cont de sfatul principal : nu se pune zahar in aluat, ca sa nu se lipeasca clatitele! Mama mi-a povestit despre faimoasa tigaie speciala de clatite, care "nu se spala niciodata, doar se sterge cu o hartie, altfel se lipesc clatitele"...asta era sperietoarea acelor ani, sa nu ti se lipeasca clatitele, pe langa "sa nu-ti creasca cozonacii".
Tigaia de clatite era o tigaie de tabla neagra...oare era neagra de fum sau asa era ea... nu mai stiu! Inainte de a face clatite, puneam tigaia pe foc mare, ca sa se incinga, si scotea un fum!!! Nu mai putin decat atunci cand faceam clatitele, dar macar atunci miroseau a vanilie si rom. Mama mi-a aratat cum sa incing uleiul in tigaie la inceput, pana sa fac clatitele. Turnam uleiul incins inapoi intr-o canuta de cafea, apoi puneam cate o lingurita din acest ulei in tigaie, la fiecare clatita, inainte de a turna aluatul. A durat ceva pana cand m-am prins cum trebuie sa fie aluatul - cat sa fie de gros, adica nici prea gros, nici prea subtire. Clatitele devenisera desertul meu preferat! Chiar daca, invariabil, prima clatita se lipea mereu, de multe ori si a doua si a treia, pana cand mai ingrosam aluatul cu putina faina, mai puneam ulei sau mai stergeam o data tigaia. Nici nu visam pe vremea aia ce bine va fi cu tigaile de teflon sau de ceramica! Ani de zile am tinut tigaia aia, pana cand copiii mei s-au facut mari. Le faceam si lor clatite in aceeasi tigaie si imi amintesc cum eu faceam clatite, iar ei stateau la masa si le mancau, asa incat nu se vedea nimic - parca nici nu facusem vreo clatita, atat de repede dispareau. Cand se saturau ei, mai ramaneau vreo 3-4 si pentru mine si sotul meu, de pofta.
Multi ani dupa ce au aparut, am luat si eu o tigaie de teflon. Nu m-a incantat prea mult, pentru ca clatitele nu mai erau la fel de gustoase, deveneau parca prea scortoase...nici nu mai puteam sa fac clatite foarte subtiri, cum faceam cu tigaia de tabla - mult mai usoara cand era sa le arunc si sa le intorc. Dar m-am adaptat, pentru ca oricum era mult mai bine ca nu se mai lipeau deloc, asa ca nu mai suspinam dupa tigaia de tabla, care si-a facut datoria pentru 3 generatii, si poate pentru si mai multe, ca nu stiu de cand avea mama tigaia aia.
Ceea ce am vrut sa spun de fapt e ca nu e nimic mai usor decat sa faci clatite. Oricine poate sa faca, daca are 1 ou, putina faina si putina apa, nu neaparat lapte.
Aluatul original are intr-adevar toate ingredientele de baza.

Ingrediente pentru aproximativ 10 clatite

- 1 cana faina
- 2 oua
- 1 cana lapte (apa, apa minerala sau sifon)
- 1 praf de sare
- 1 lingura zahar, cine vrea
- 1 lingura ulei pentru aluat
- 1 lingura de unt topit sau ulei pentru tigaie

Pun faina intr-un castron, fac un loc in mijloc in care pun ouale, sarea, zaharul, esentele, uleiul si laptele. Daca nu am lapte, merge si zer ramas de la branza de vaci sau apa minerala.

Apoi amestec cu un tel, ca sa nu se faca cocoloase. 

Cand fac o cantitate mai mare sau daca ma grabesc, pun toate ingredientele si le amestec in bolul cel mic al robotului de bucatarie. Daca aluatul e prea gros, mai adaug putin lapte. Aluatul trebuie sa curga, dar sa fie gros ca un lapte batut. 

Mai las putin aluatul in frigider, ca sa se umfle bine faina. Daca s-a ingrosat prea mult, mai adaug inca putin lapte. De multe ori am facut cu apa simpla si au iesit foarte bine clatitele. Doar ca se usuca marginile, daca raman de pe o zi pe alta....ceea ce nu se intampla de obicei! Eu fac mai mult aluat, macar din 1/2 de kg de faina, adica din 2 cani.

Dupa ce l-am amestecat in bolul robotului, vars aluatul in castronul pentru mixer, care e numai bun pentru aluatul de clatite, fiind mai ingust si mai inalt; astfel, la sfarsit, pot sa iau mult mai usor aluatul care a ramas, decat dintr-un castron obisnuit, cu baza mai lata.        

Clatitele se fac la foc iute, dar nu chiar maxim. Si eu am o tigaie pe care o folosesc numai la clatite ca sa nu ia clatitele gust sau miros de mancare (de ceapa!!!). Am o tigaie de teflon micuta, care e foarte buna. Ideal la tigaile astea ar fi sa nu pun grasime deloc, dar clatitele nu mai ies la fel de gustoase. Eu pun tigaia pe focul cel mai mare si o las cateva minute sa se incinga la foc potrivit spre mare, avand deja aluatul facut. 

Pun o lingurita de unt topit sau ulei (de multe ori pun ulei chiar cu sticla) si rasucesc tigaia ca sa se intinda grasimea peste tot, tinand-o tot deasupra focului. Nu se intinde uleiul ca la tigaile de tabla, dar e indeajuns sa fie acolo.

Apoi torn aluatul in tigaie cu un polonic, cam pe la jumatatea tigaii, apoi invart rapid tigaia, pentru ca aluatul sa se intinda peste tot. 

Metoda mea e sa pun aluatul in partea stanga, tinand tigaia aplecata putin in jos, tot spre stanga, apoi o indrept si o aplec din nou rapid spre dreapta,  astfel incat aluatul sa curga de la stanga spre dreapta si inapoi , acoperind intai partea de jos a tigaii, apoi si partea de sus, pana se uneste tot aluatul.

Daca nu se acopera tot fundul tigaii, mai pun putin aluat cat sa se uneasca aluatul spre a forma clatita intreaga.

Pun clatita pe foc si o tin aproximativ un minut pe o parte si tot atat, chiar mai putin pe partea cealalta.  Nu prea mai merge sa arunc clatita, pentru ca tigaia e mai grea, dar nelipindu-se si fiind si cam dura clatita la suprafata, merge sa intorc clatita cu o paleta de lemn.

Cand e gata, rastorn clatita pe o farfurie plata si trec la urmatoarea clatita.

Cand sunt toate gata, le umplu cu gem, cu urda, branza, cascaval sau cu ce vreau eu, chiar si cu zahar simplu. De altfel, asta e placerea mea cea mai mare : prima clatita e a mea, presarata cu zahar! Impaturesc clatitele in 4 daca le umplu cu cascaval, urda sau ciocolata. Aici am portia mea de 2 clatite umplute cu urda si marar, peste care am pus smantana - si o clatita cu dulceata.

 Le rulez ca pe niste sarmale - ca sa nu curga zeama de la dulceata de visine!

Pofta buna!