Dulceata de visine

Ce poate fi mai bun decat clatite cu dulceata de visine? Dar cu dulceata adevarata, facuta ca la mama acasa!
E adevarat ca e mult de munca pana vezi dulceata in borcan, dar merita.

Ingrediente pentru 4 borcane de 400 g

- 1 kg zahar
- 1 farfurie cu varf visine, curatate de samburi (cam 1 kg)
- zeama de la 1 lamaie
- o cratita speciala pentru dulceata, de inox cu fund dublu, de preferinta
- 4 borcane curate si sterilizate de 400 g




Ma apuc sa fac dulceata cu o seara inainte de a o fierbe. Spal bine visinele, apoi le curat de samburi. Am avut si un aparat de curatat samburi, dar s-a stricat, asa ca folosesc vechiul ac de siguranta, cel mai sigur si la indemana.

Potrivesc sa am o farfurie adanca plina, cu varf, de visine curatate.

Asez in cratita alternativ un rand de visine curatate, unul de zahar. Chiar daca nu e de inox, dulceata nu se lipeste de cratita, daca amestec in ea din cand in cand.

Pot sa maresc cantitatea de dulceata, doar sa nu fie cratita prea plina. Aici am pus 2 kilograme de visine, adica 2 farfurii pline cu varf si 2 kg de zahar.

Le las in frigider peste noapte, pentru ca visinele sa-si lase zeama si sa se topeasca putin si zaharul.

A doua zi le pun la foc mic intai, pana se topeste tot zaharul, apoi dau focul mare. Cand incepe sa fiarba, iau spuma si o pun separat intr-o farfurie, cu o lingura de lemn speciala pentru dulceata, nu aceeasi cu care fac mancare.

 

Adun spuma tot timpul fierberii, pana cand e gata dulceata. Cand se umfla prea tare, mai amestec prin ea, sa dea inapoi.

Pe tot parcursul fierberii, visinele stau la suprafata, dar cand e gata dulceata, cad la fund.

Dulceata trebuie sa fiarba cam o ora si jumatate, pana cand se leaga. Din cand in cand, pun cate o picatura pe o farfurie rece, sa vad daca s-a legat. Cand e gata, picatura trebuie sa stea ferma, sa nu se imprastie. Cand incepe sa se lege, dulceata face bule la suprafata.

Totusi, testul cu picatura este decisiv si il fac de multe ori, pana cand intr-adevar dulceata e legata. Cand e aproape gata, dau deoparte cratita si pun zeama de lamaie, apoi mai las la foc pana cand dulceata e bine legata.
Mi s-a intamplat sa gresesc si sa las dulceata sa fiarba mai mult decat trebuia. Pe langa faptul ca si-a schimbat culoarea si s-a facut maronie, a devenit si prea densa, chiar tare, astfel incat nu am putut sa mai bag lingurita in ea cand s-a racit. O si bagasem fierbinte in borcane, asa ca a fost o adevarata aventura sa scot dulceata din borcan. A trebuit sa fac un sirop slab de zahar (adica cu mai multa apa si mai putin zahar) pe care l-am fiert 10 minute, apoi am pus - cu greutate - asa-zisa dulceata in sirop si am mai fiert inca 5 minute. Anul urmator am cautat sa nu mai gresesc, dar am oprit focul prea repede, iar dulceata a fost prea moale. Era bine fiarta, asa ca nu a mucegait deasupra, cum se intampla de obicei cu gemurile si dulceturile care nu sunt bine fierte.
Deci cand dulceata e bine legata, sting focul, dau deoparte cratita si o acopar cu un servet umed, pe care il strang bine in jurul cratitei, rasucind capetele pe sub toarte, ca sa stea fix - la fel ca la coliva.

Dulceata trebuie sa fie pusa rece in borcane, altfel boabele se ridica la suprafata, iar zeama ramane la fund. Asa ca eu o pun in borcane a doua zi, pentru ca o fierb mereu seara, pe racoare.

Eu prefer borcanele de 400g. Le spal bine, le las in cuptor la foc mic 10 minute sa se usuce bine si sa se dezinfecteze. Cand dulceata s-a racit, o pun in borcane cu lingura de lemn, apoi strang bine capacele.

Sterg bine fiecare borcan daca s-a prelins dulceata pe afara. Le depozitez in camara, unde trebuie sa stea perfect, daca dulceata a fost bine fiarta.

Succes si pofta buna!