Pricomigdale puse cu lingurita

Sunt acele pricomigdale pe care le stiu din copilarie, dupa reteta Sandei Marin. Se fac la fel de simplu ca si pricomigdalele modelate cu mana, doar ca aluatul e mai moale si se pune cu lingurita.
De fapt, aluatul a fost chiar prea moale si a trebuit sa mai adaug inca 50 g de nuci, pentru ca nu mai aveam alte migdale. Am mai adaugat si 1 lingura de zahar - ca nu strica, doar-doar se mai intareste aluatul, ca sa poata sta in tava, sa nu se intinda ca o paleasca! Unii cofetari pun aluatul la frigider pentru o ora-doua, ca sa se mai intareasca si abia apoi pun pricomigdalele in tava. Si eu am constatat ca daca le tin mai mult, cam inca o jumatate de ora, se mai umfla migdalele si faina, care sug lichidul, iar aluatul devine mai tare. Noroc ca imi mai ramasese aluat pentru inca cateva pricomigdale si asa am descoperit unde am gresit. De altfel, si prima sarja a iesit bine, doar ca au fost ceva mai subtiri.


Ingrediente pentru 20 de pricomigdale

- 250 g migdale ( merge si cu nuci sau jumi-juma)
- 3 albusuri
- 175 g zahar pudra
- 1 lingura de faina cu varf
- 1 plic de zahar vanilinat

Initial am avut 200 g de migdale, pe care le-am macinat in blender, cam cate 100 g odata, pentru a se macina bine. Altfel, ca si la nuci, se macina bine cele de la fundul blenderului, ba chiar iese si uleiul din ele si se umezesc, lipindu-se intre ele - pe cand, la suprafata raman unele bucati mai mari.

 

Am pus migdalele macinate intr-un castron, impreuna cu zaharul, faina si zaharul vanilinat.

  

 

Am amestecat albusurile cu telul, ca sa se desfaca, dar fara sa le bat spuma. Am pus si un praf de sare. Reteta spune ca asa ar trebui sa fac, insa eu m-am luat dupa alte retete, in care nu se bat albusurile spuma - ca e mai simplu asa si se pare ca asa e mai bine.

Am pus albusurile peste ingredientele solide si am amestecat aluatul cu o lingura.

 

Aluatul trebuie sa fie destul de gros ca sa stea pus in forma de gramajoare in tava.
Am incercat sa le pun in tava tapetata cu foaie de copt, dar aluatul era mult prea moale si nu statea bin, se intindea ca o paleasca. Am adunat aluatul de pe foaia de copt, pe care am schimbat-o cu alta noua.
Nu mai aveam migdale, dar mai aveam niste mieji de nuci pentru coliva, de aceea mi-a venit ideea sa mai adaug ceva nuci macinate, ca sa mai intaresc putin aluatul. Stiam ca se pot face pricomigdale si doar cu nuci sau si cu nuci si cu migdale - in proportii diferite, de la reteta la reteta - deci nu avea ce sa fie rau! Am macinat inca 50 g de nuci si le-am pus peste aluatul de migdale, plus ca am mai adaugat si o lingura de zahar pudra.

 

Am amestecat si intr-adevar aluatul era mai tare.

Am pus gramajoare mici pe tava, cam cat o lingurita cu varf, pana cand am umplut tava.

Aluatul curge putin, asa ca nu a fost nevoie de o alta lingurita ca sa scot aluatul din lingurita cu care l-am luat. Doar am scuturat putin lingurita pentru ca aluatul sa se desprinda mai repede.

Am lasat un spatiu intre gramajoarele de aluat, cam cat o gramajoara intreaga.

Le-am dat la cuptor la foc mic de 160 C pentru 20 min. Cand s-au latit la copt, pricomigdalele aproape ca s-au lipit.

 

 

Mie imi plac mai rumenite, de aceea le-am tinut inca 5 minute, adica 25 de minute la cuptor. pana cand s-au rumenit usor pe margini.

 

Le-am scos de pe hartia de copt abia dupa ce s-au racorit, pentru ca altfel, fiind prea fragede, s-ar fi rupt.

Mi-a mai ramas putin aluat si am mai pus inca 4 pricomigdale pe alta tava, dupa ce le-am scos pe primele.

Am constatat ca aluatul se intarise mai mult si de aceea ultimile pricomigdale au iesit ceva mai bombate.

 

Gustul pricomigdalelor era acelasi pe care il stiam si mi-a placut foarte mult sa imi amintesc de copilarie.

Pofta buna si voua!