Pricomigdale modelate cu mana

De mult imi doream sa mai mananc niste pricomigdale ca pe vremuri, dar nu am avut ocazia. Am mancat din cele italienesti amaretti, cumparate de la Lidl pentru crema de zahar ars cu cacao si amaretti, dar acelea erau tari si aveau gust aproape ca niste bezele cu ceva migdale prin ele. Singura sansa ca sa mananc pricomigdale adevarate - si sa nu dau o avere pe ele, in caz ca le-as fi cumparat de la vreo cofetarie de fite - era sa le fac chiar eu acasa. Adevarul e ca ma tenta de ceva vreme faptul ca vazusem migdale macinate la Lidl, ceea ce in mintea mea insemna pricomigdale.
Din ce stiam eu, pricomigdalele sunt niste prajiturele foarte dulci - aproape ca bezelele de dulci - iar sotul meu tocmai avea o problema cu o masea...si cum nu ar fi putut sa se abtina, mai bine am mai asteptat pana cand a putut si el sa manance. Si poate ca as mai fi asteptat, dar dupa ce am facut tortul alb cu zmeura si coacaze rosii, la care am folosit migdale macinate, mi-au ramas cam 100 g in punga si ce era sa fac cu ele? Le-am tot mutat de colo-colo, pana cand m-am hotarat sa fac cateva pricomigdale, asa, de incercare ...pentru ca reteta pe care ma hotarasem sa o fac spunea sa pun 500 g de migdale, ceea ce era cam mult doar pentru doi batranei grasuti. Asadar, am micsorat cantitatile la cat aveam eu, adica la 100 g de migdale macinate.
Reteta am luat-o de pe You Tube si am preferat-o celei pe care o aveam de la Sanda Marin pentru ca a parut mai simpla si "mi-a facut cu ochiul" cum spunem noi! Mi-a placut faptul ca se modeleaza cu mana, la fel cum fac si fursecurile de post.
Pricomigdalele au iesit asa cum mi le aminteam, crocante la exterior si moi in interior...si dulci, foarte dulci!


Ingrediente pentru exact 10 pricomigdale

- 100 g migdale macinate
- 60 g zahar tos fin (2 linguri cu varf)
- 1 albus
- 1 lingurita de zahar vanilinat
- un strop de esenta de migdale, cine vrea
- 2-3 linguri de zahar pudra pentru pudrat


Inainte de a incepe pregatirea aluatului, am pregatit tava de copt pe care am pus o foaie de copt si am dat drumul la cuptor la foc potrivit de 180 C.
Am pus albusul intr-un castron si l-am batut putin cu telul, cat sa se desfaca - adica sa curga, dar fara a-l bate spuma.

  

Am pus migdalele si zaharul, plus zaharul vanilinat peste albus.

 

Apoi am amestecat cu paleta de cauciuc, apasand bine si intorcand aluatul din toate partile, ca sa se omogenizeze.

 

A rezultat un aluat destul de tare, cam la fel ca aluatul de fursecuri de post.
Si procedeul de modelare al acestor pricomigdalele este acelasi cu al fursecurilor de post. Dar inainte de a incepe sa formez pricomigdalele, am pus intr-o farfurie adanca 2 linguri de zahar pudra, in care urma sa le tavalesc si am asezat-o langa castronul in care aveam aluatul.
Am luat putin din aluat cu mana (cam cat o lingurita plina) si am facut bile, pe care le-am modelat intre palme, ca pe plastilina.

 

Pe masura ce faceam bilele de aluat, le tavaleam prin zaharul pudra.

La inceput aluatul nu s-a lipit de mana, dar apoi a inceput sa mi se lipeasca de degete, asa ca am pus intai degetele prin zahar pudra si apoi am luat din aluat si in acest fel nu mi s-a mai lipit aluatul de mana.
Le-am pus pe tava de aragaz pe o foaie de copt, cu putin spatiu intre ele.

Am apasat fursecurile usor cu degetele, ca sa le aplatizez.

 

 

Le-am dat la cuptor la 180C pentru 20 de minute, pana cand s-au rumenit.

 

S-au crapat putin la copt, exact asa cum trebuie sa fie pricomigdalele. Gustul lor e excelent!

 

Sunt minunate alaturi de o cafea!

Pofta buna si voua!