Bomboane de zahar ars cu seminte de floarea-soarelui, biscuiti si cacao

Este o inventie proprie si facuta pe gustul meu, adica foarte dulce, crocanta... cateodata chiar prea crocanta, astfel ca a trebuit sa arunc la gunoi o sarja care se intarise prea mult, in timp ce exersam reteta. Nu sunt o inventatoare de retete, nici pe departe - eu sunt un executant, de obicei - dar cateodata, cand nu am prea multe in casa si totusi as vrea sa mananc ceva dulce - care sa nu fie dulceata sau biscuiti (sau amandoua!) si sa mai fie si de post - incep sa imi mearga rotitele si ma gandesc la niste combinatii de "n luate cate k" (mai stiu ceva algebra!) cu ce ingrediente am prin camara si prin frigider. La vremea respectiva nu aveam mare lucru in frigider, ci doar prin camara : cativa biscuiti, ceva mieji de seminte de floarea-soarelui si ceva cacao. Mi-am amintit de crema pentru napolitanele de post facuta din zahar ars si biscuiti, dar pentru asta imi trebuia si margarina. Dar ce-ar fi sa fac doar zahar ars, stins cu putina apa si amestecat cu seminte prajite si biscuiti pisati? Trebuie sa iasa ceva, mi-am spus, asa ca m-am apucat de treaba. Era o seara de vara fierbinte - abia ce se mai racorise putin - iar eu eram in concediu si imi doream sa vad un episod din Game of Thrones, de care abia ce devenisem dependenta si eu - ca majoritatea tinerilor de varsta fiului meu! De altfel, si el mi l-a laudat atat de tare incat am devenit curioasa sa vad si eu despre ce e vorba. Intr-adevar, e foarte interesant si bine facut, chiar spectaculos. Ca o paranteza, mi-am explicat interesul acestei generatii pentru acest film fantastic, care se petrece intr-o epoca medievala inchipuita, prin faptul ca ei nu au citit atatea carti de capa si spada care noua, celor de varsta a treia, ne-au incantat copilaria aia "nefericita", de pe vremea comunistilor : Cei trei muschetari, Pardaillan si Fausta, Robin Hood si multe altele, care mai de care mai frumoase si mai palpitante.  Fiul meu s-a mirat ca nu m-a impresionat prea tare lupta pentru tron si faptul ca rudele se omorau intre ele...cine nu stie de Caterina de Medici care si-a omorat chiar proprii fii? Se pare ca nu multi din aceasta generatie si pentru asta eu una imi fac "mea culpa".
Dar sa revin la bombonelele mele, care trebuiau sa se faca rapid, ca sa pot incepe sa vad filmul. Am facut compozitia la fel cum faceam crema pentru napolitanele cu caramel de post, alune si biscuiti, inlocuind margarina cu apa, dupa ochi. In nici 10 minute earu gata! Primele bomboane au iesit minunat, asa ca am mai incercat si a doua zi. Insa am uitat ceva important si anume, sa pun destula apa in zaharul ars, astfel ca bomboanele s-au intarit prea mult, chiar foarte mult pentru dintii mei artificiali! Le-am aruncat si am facut altele, care au iesit bine si astfel am definitivat reteta.

Ingrediente pentru 5-6 bomboane de marimea unei nuci

Pentru crema de bomboane

 - 4 linguri de zahar
- 2+2 linguri de apa
- 2 linguri de mieji de seminte de floarea-soarelui
- 4 biscuiti Petite-Beurre
- 1 lingurita de cacao
- 1 lingura de visinata

 Pentru decor

- 1 lingurita de susan, si/sau
- 1 lingurita de cacao

Am pus 4 linguri de zahar cu 2 linguri de apa intr-o craticioara pe focul cel mai mic al aragazului dat la maxim.

 

Cand a inceput sa se coloreze mai tare intr-o parte, am inceput sa misc craticioara, rotind-o usor din cand in cand, pana cand s-a caramelizat tot zaharul, adica pana cand s-a facut auriu. Nu e bine sa fie chiar maro-roscat, pentru ca bomboanele sa nu fie prea tari.

 

 

Intre timp, am pus la prajit mieji de seminte pe foc mare dat la potrivit intr-o tigaie de teflon subtire.

Am amestecat alternativ si in seminte si am miscat craticioara cu zahar, ca sa mearga mai repede.
Cand zaharul a fost gata, am mai pus 2 linguri de apa si am lasat sa se topeasca zaharul in apa pe foc, pana cand s-a format un sirop mai gros de zahar ars.

Am adaugat 2 linguri de seminte si cacaoa.

 

Am pus si o lingurita de visinata si apoi biscuitii rupti marunt, pe care i-am pisat cu lingura in timp ce amestecam. 

 

Compozitia trebuie sa fie moale, dar groasa ca o crema, totusi sa curga.

Cand nu am avut mieji de seminte am pus doar biscuiti, doar ca au intrat mai multi, dupa ochi.
Daca compozitia a fost prea tare, am mai pus o lingura de apa si am mai lasat-o pe foc sa se inmoaie putin. Cand am avut margarina, am pus o lingurita plina in loc de apa. Merge chiar si cea tartinabila.
Am pus compozitia pe o foaie de copt si am lasat sa se racoreasca 1-2 minute, cat sa o pot lua cu mana. Cand se mai raceste, compozitia devine mai legata si mai tare, ca o pasta.

Sunt si mai bune daca pun in mijlocul bomboanei cate o visina din visinata, fara sambure. L-am asezat pe compozitia intinsa, pentru ca apoi sa fie cuprinsa visina chiar in mijlocul bomboanei.

  

Apoi am luat cu cutitul cate o bucata si am facut o bila pe care am dat-o imediat prin susan sau prin cacao - sunt bune amandoua. Am asezat cacaoa si susanul pe cate o farfuriuta si am tavalit bomboanele, cam la fel cum fac cu chiftelele atunci cand le dau prin faina.

 

 

Mie una imi plac cele cu cacao pentru ca imi amintesc de bomboanele numite "Amandine" de pe vremuri, care erau la fel, acoperite cu cacao.

 

Am pastrat niste hartii de la o cutie de bomboane cumparate si am asezat bomboanele mele in ele.

 

Desi nu credeam, atat fiul meu, cat si sotul meu au apreciat bomboanele, asa ca sigur le voi mai face.
Pofta buna si spor la treaba, daca vreti sa incercati si voi!