Cordon bleu din piept de pui

Stiam cam ce este Cordon bleu, dar nu cred ca am mancat vreodata si nici nu am facut eu acasa. Am preferat sa fac snitelul de pui simplu, care este oricum foarte bun si asa, simplu. Pentru ca asta este si Cordon bleu : un snitel de pui, la care carnea se ruleaza in jurul unei bucati de cascaval si al unei felii de sunca. Suna bine, dar e o mancare grea, satioasa, cu multe calorii. Desi nu sunt chiar adepta mancarii sanatoase, totusi nu vreau nici sa facem excese. Ca sa spun sincer, nu asta e singurul motiv pentru care nu am gatit Cordon bleu niciodata, ci faptul ca sunca si cascavalul nu au fost intotdeauna accesibile si, mai ales, nu au fost niciodata prea ieftine. Asa ca a fost destul de greu sa am amandoua produsele in frigider si sa ma pot lipsi de ele, ca sa le folosesc ca umplutura pentru snitel.
Dar uite ca ziua aia a venit intr-un final si nu am pierdut ocazia.  Aveam cascaval Emmenthaler si o rulada de porc exceptionala (care e chiar mai buna decat sunca!) de la Lidl, care sunt destul de accesibile ca pret. Am facut doua rulouri dintr-un piept de pui, deci mi-au iesit doua Cordon bleu, delicioase!

Ingrediente pentru 2 bucati

- 1 piept de pui
- 2 bucati de cascaval Emmenthaler, groase si lungi cat un deget
- 2 felii de sunca sau muschi
- sare, piper, dupa gust
- 1 ou
- 2 linguri de faina
- 2 linguri de pesmet
- 1 deget de ulei in tigaie

Am scos intai pielea de pe pieptul de pui, apoi l-am dezosat taind fiecare jumatate exact pe langa os, la fel ca si la snitelele de pui.

 

Am taiat fiecare parte mai groasa, a fiecarei jumatati, in doua - fara a taia felia pana la capat, ca la snitelele de pui, ci doar atat cat sa latesc bucata de carne, din care urma sa fac ruloul.

 

Am asezat o folie de plastic deasupra si am batut usor fiecare bucata de carne, cu un ciocan de snitele.

Am scos folia si am sarat si piperat fiecare bucata.

 

Apoi am pregatit umplutura, invelind fiecare bucata de cascaval in felia de sunca.

 

 

Astfel pregatita, am asezat umplutura pe felia de carne de pui si am infasurat-o foarte bine, inchizand bine toate golurile, petrecand carnea - cam ca la sarmale - si apoi prinzand-o cu scobitori, ca sa stea asa, inchisa. Am lasat varfurile scobitorilor afara, ca sa le vad, atunci cand va trebui sa le scot, la servire.

 

Ideal era sa fi avut grija cate scobitori pun si sa pun cam in acelasi loc si acelasi numar de scobitori la amandoua rulourile - ca sa nu am surpriza (sau sotul meu sa nu aiba suprize neplacute!) ca gasesc vreo scobitoare cand musc din rulou. Eu nu prea am reusit sa fac asta, asa ca am tinut cont ca va trebuie sa le controlez bine inainte de servire.

Odata stranse bine amandoua rulourile, le-am dat prin faina, ou si pesmet, exact cum fac cu snitelele de pui.

 

 

Le-am pus apoi la prajit intr-o tigaie cu ulei incins la foc potrivit. Eu am adaugat la prajit si osul ramas de la piept si pielea, pentru ca la noi nu se pierde nimic!

 

Cand au fost bine rumenite peste tot, le-am scos pe o farfurie cu servetel de hartie pe ea, ca sa absoarba uleiul.

Ca sa evit vreo neplacere, am taiat amandoua rulourile si am cautat bine toate scobitorile, scotandu-le afara din rulou.

Pentru orice eventualitate, am luat eu ruloul care s-a dovedit a fi cel mai nabadaios, adica cel de la care nu am reusit sa scot bine toate scobitorile. La prajit, carnea se strange si se face crocanta deasupra, scobitorile fiind stranse in interior. Daca sunt bine puse, se scot usor, de aceea e nevoie de rabdare, cand se inchide ruloul.
Ca sa scot mai bine scobitorile, am taiat fiecare rulou in doua si chiar in 4. Insa asta nu ar merge daca as avea musafiri!
Important a fost ca rulourile mele Cordon bleu au fost delicioase, indeajuns de prajite, nu au fost crude la mijloc, iar cascavalul era moale si topit...o bunatate! Sa mai fi fost!
Pofta buna si voua!