Tochitura

Am incercat sa gasesc reteta prin cartile de bucate, desi nu stiam reteta de-acolo. Soacra mea obisnuia sa faca tochitura sau, cum ii mai spunea ea, tocheala. Asa ca am inceput si eu sa fac, sotul meu fiind un gurmand, obisnuit sa manance multa carne.

Mie mi s-a parut ca e o mancare foarte grea, cu atata carne, organe - si carnati, pe deasupra! Nu am avut niciodata niste cantitati exacte, de aceea voiam sa vad ce spune o reteta mai veche. Negasind nimic, am ramas la reteta stiuta de la soacra mea. Am vazut multe retete pe internet si asa am descoperit si faptul ca retetele de tochitura sunt diferite, in diferitele zone ale tarii noastre. Astfel, exista tochitura moldoveneasca, olteneasca, taraneasca si mocaneasca, fiecare avand cam aceleasi ingrediente, doar ca la unele se mai adauga si bulion, ceapa, ciuperci sau ficat de pui.
Cantitatile de carne sunt aleatorii, dupa gust, dar si in functie de ceea ce gasesc la macelarie. Inainte puneam cate putin din toate organele : ficat, rinichi si inima, dar in ultimii ani am "taiat" ficatul (pentru ca amaraste tocheala, dupa cum spune sotul meu!)
Zilele trecute am facut din nou tochitura - dupa multi ani - si am pus doar rinichi, inima si splina - pe langa carnati si carne de porc. Cand iau cate putin din fiecare, nu ma gandesc ca va iesi prea multa tochitura, dar atunci cand se aduna toate in oala, abia e loc sa le amestec. De aceea stiu ca imi trebuie o cratita mai inalta, ca sa incapa toate carnurile.
Pentru ca nu am facut tochitura prea des, ci poate doar o data pe an sau, si mai rar - la cativa ani odata - am apreciat aceasta mancare cu atat mai mult. Aduce foarte mult cu pomana porcului si se serveste cu mamaliga si cu muraturi.

Ingrediente pentru 6-8 portii

- 500 g pulpa porc cu putina grasime
- 1 inima de porc
- 2 rinichi de porc
- 2 spline de porc
- 250 g de ficat de porc
- 2-3 carnati oltenesti afumati
- 1 lingura de untura
- 2-3 catei de usturoi
- putin cimbru faramitat

Intai am pus organele in apa, pentru vreo jumatate de ora, ca sa mai iasa sangele din ele. Apoi le-am curatat bine de cheagurile de sange, mai ales la inimi, prin interiorul carora raman multe cheaguri de sange. Trebuie sa tai fiecare inima, ca sa curat toate cheagurile, pe care apoi le arunc la gunoi.

 

Am curatat si rinichii de pielite si de grasimea din interior, ca si la toba. I-am pus in apa cu otet, ca sa iasa mirosul urat.

 

Am pus o oala de 6 litri pe foc mic si am adaugat 1 lingura de untura.

 

Stiu ca inima fierbe mai greu, dar nu mai greu decat carnea de porc. De aceea, am taiat si carnea si inimile in bucati mai mari si le-am pus in oala in acelasi timp, lasandu-le sa fiarba in sucul propriu, la foc mic, pana cand a scazut si s-a rumenit putin carnea. Am adaugat si sare, inca de la inceput, cam o jumatate de lingurita.

 

 

 

 

Acum trebuie sa fac o mica paranteza, legata de carnea de porc romaneasca, care a disparut de pe piata, din cauza pestei porcine. Aceasta - si autoritatile incapabile - tocmai a ucis aproape toti porcii din tara, apoi a venit randul oilor sa se imbolnaveasca si iata ca si pasarile de curte au gripa aviara... pe bune?! Chiar toate aceste boli au ajuns deodata in Romania? Nu as vrea sa spun nimic despre incompetenta autoritatilor sau despre cat de hoti sunt sau despre ce aranjamente au ei cu alti producatori de carne din alte tari...dar chiar intr-atat de josnic sa fii incat sa vrei raul poporului tau si al tarii tale, doar pentru niste milioane de euro? Se pare ca da! Si daca, totusi, presupunem ca bolile sunt pe bune, nu pot sa cred ca, in anul 2018, nu exista antidot sau un vaccin, pentru fiecare dintre aceste boli. Oare sunt niste asa-zise arme biologice sau sufar eu de "scenarita"?
Pana una-alta, m-am resemnat si am cumparat carne de porc din Spania, care s-a dovedit a fi foarte buna, chiar mai frageda decat a noastra. Prima oara am luat niste cotlete, care au iesit foarte bune si moi pe gratar, la fel ca si cotletele porcilor de tara, pe care i-am cumparat in ultimii ani... anul asta, adio porc!
Dar, cum am spus, m-am bucurat ca si carnea din Spania e buna, desi nu pot sa nu simt o oarecare ciuda, provocata de nationalismul excesiv, pe care nici eu nu stiam ca il am!
Pentru tocheala, am cumparat organele si carnea de la o macelarie, unde vanzatorul spunea ca are carne romaneasca. Am pus, asa cum am zis, carnea si inima in oala, la foc potrivit spre mic si am amestecat din cand in cand, pana cand s-a sigilat carnea, adica s-a albit.

Apoi am lasat oala acoperita, ca sa se inabuse carnea la foc mic, pentru vreo  trei sferturi de ora. Nu am adaugat apa, pentru ca nu e nevoie, carnea lasandu-si sucul propriu, care e suficient - fiind o cantitate mare de carne.

Intre timp, am curatat si splina de pielite si de grasimi.

Cand a secat sosul, am incercat inima cu o furculita, ca sa vad daca s-a inmuiat.

Carnea se inmuiase, chiar prea mult, dar si inima era moale.
Am taiat carnatii in bucati si i-am pus in oala, sa se prajeasca putin si, pentru aceasta, am dat focul putin mai mare. Am amestecat din cand in cand, ca sa nu se prinda carnea de fundul oalei.

  

A fost o problema deoarece carnea incepuse sa se faramiteze...oare chiar era romaneasca sau era tot din Spania? Ca sa evit aceasta problema, atunci cand am mai facut tochitura, am gatit carnea de porc separat si am pus-o peste inima abia atunci cand s-a fiert inima.

La fel am procedat si cu carnatii, pe care i-am prajit separat si apoi i-am varsat vasat  in oala, impreuna cu grasimea ramasa.

Am scurs apa cu otet in care au stat rinichii.

Apoi i-am taiat in bucati, impreuna cu splina si le-am pus pe toate in oala, pentru ca acestea se tin putin la foc, ca si ficatul - adica se pun spre sfarsit, cand mancarea e aproape gata.

 

 

Am mai tinut inca 10 minute, timp in care am intors bucatile de splina si de rinichi, ca sa se patrunda pe toate partile. Acestea trebuie sa stea in sos, ca sa se gateasca bine, sa nu ramana crude.
Apoi am adaugat usturoiul pisat si putin cimbru faramitat si am potrivit de sare.

 

Am oprit focul si am pus de mamaliga...la propriu!

Odata mamaliga facuta, ne-am pus pe mancat... nu, nu ne-am imbuibat prea tare, ca abia daca am gustat cateva bucatele, tochitura fiind foarte satioasa!

 

Mie imi place mai mult tochitura care contine si ficat, asa cum am facut cu cativa ani in urma.

Merge neaparat cu o visinata inainte si cu un pahar de vin negru dupa.
Pofta buna si spor la treaba!