Tort peste cu kiwi

Cu ani in urma, am fost intr-o vacanta in Germania la prietenul nostru Danut. Totul era fantastic pentru noi, abia iesiti din Romania comunista, luptandu-ne cu somajul si salariile mici. Abia incepeau sa se deschida si la noi magazine mari, cu marfuri straine, pe care le-am dorit timp de atatia ani. De aceea, tot ce vedeam in Germania mi se parea un vis! Totul era curat si frumos, soselele netede ca-n palma - de fapt, si mai netede decat in palma! Am vazut lucruri care nici acum, dupa 22 de ani de la acea vizita, nu se intampla inca in Romania - cum ar fi, spalarea rotilor camioanelor care ies dintr-un santier, ca sa nu murdareasca soseaua...pare de necrezut, nu? Se vedeau urmele rotilor in noroiul de la marginea soselei, in santier, dar pe sosea nimic, de parca acel camion ar fi zburat pe deasupra. Sa mai spun si de asfaltarea unei strazi in 10 minute? Sau sa pomenesc de casierele din magazine, care iti dadeau restul pana la ultimul banut? De fapt, trebuie sa recunosc ca asta a inceput sa se intample si la noi, in marile magazine, filiale ale celor din Franta si Germania.
Pe langa toate aceste minunatii, pe mine m-au impresionat si altele, aparent mai minore, dar pentru mine pareau extraordinare, cum ar fi, de exemplu, revistele lor. Fie ca erau despre bucatarie sau despre animale de companie, toate aveau niste poze atat de frumoase, cum nu mai vazusem pana atunci! .
Fiind in luna decembrie, in timpul sarbatorilor de iarna, revistele erau si mai frumoase, cu decoratii de Craciun si cu retete de sarbatori, care mai de care mai interesante si frumos ilustrate. Asa am gasit aceasta reteta de tort in forma de peste, care m-a lasat cu gura cascata. Nu mai vazusem torturi cu forme deosebite pana atunci si nici nu ma gandeam ca ar putea exista...si cum as fi putut, cand pentru noi era extraordinar sa putem avea tot ce ne trebuie, doar pentru a face un tort, cat de simplu ar fi fost el! Prietenul nostru mi-a daruit aceasta revista, stiind ca ma pasioneaza prajiturile si torturile.
Asa ca am venit cu revista acasa, sperand ca, vreodata, voi putea face si eu acel tort, mai ales pentru ca eu sunt  nascuta in zodia Pesti si mi-ar fi placut sa mi-l fac de ziua mea. N-am rezistat si am cautat sa traduc reteta, cautand cuvintele in dictionar, ca sa stiu macar ce imi trebuie pentru acest tort si, de asemenea, cum sa il prepar.  Asa am inceput eu sa invat germana fara profesor!
Am aflat ca, acele bucatele mici si verzi de pe marginile tortului, erau bucati de fistic...adica, fisticul era ca o aluna?! Pai, inghetata de fistic - care se gasea si pe la noi, in vremurile bune - era, intr-adevar, verde, dar nu mi-am pus niciodata intrebarea ce e fisticul si cum arata. Nici macar mama nu stia ca e ca o aluna si doar inghetata cu fistic e preferata ei!
Ar mai fi fost si kiwi, niste fructe necunoscute pentru noi, pe care le-am gustat pentru prima oara acolo, in Germania. Dar si niste bucatele de zahar, care erau puse tot pe marginile tortului, impreuna cu fisticul, ca decor. Nici frisca lichida nu se gasea in Romania, dar aparuse praful de frisca de la Dr. Oetker - o alta firma impresionanta din Germania, ale carei prajituri facute din prafuri, frumos asezate in plicuri - fiecare in cutiuta ei - m-au impresionat si mi-au placut teribil. Mi se parea extraordinar sa gasesti in cutie un praf pentru crema, altul pentru blat si sa mai ai si un inel de carton care sa tina crema - basca un fund de carton pentru tort! Nu intelegeam totusi, de ce Danut imi cerea sa ii fac prajituri de casa...abia acum, dupa atatia ani, incep sa inteleg si eu!
Deci, la momentul respectiv, ar fi fost imposibil sa fac acest tort-peste, pentru ca nu se gasea inca fistic prin magazinele noastre. Kiwi aparuse si la noi, dar, fara fistic, tortul nu ar fi avut nici un farmec. Si, oricum, inca nu ii dadusem de cap retetei, dar am avut noroc ca a venit Danut in tara si l-am rugat sa imi traduca. Asa am inteles toata reteta si, mai ales, un cuvant pe care nu il gasisem in dictionar : amidonul!
N-a trecut mult si, in sfarsit, a aparut si la noi fisticul! Nu se gasea inca frisca lichida, dar am adaptat reteta la realitatile de atunci si am reusit sa fac tortul-peste. Fisticul nu era chiar ce trebuia, pentru ca nu era atat de verde cum era cel din poza si mai era si prajit si sarat. Am incercat sa il curat de coaja cat mai bine, ca sa se vada miezul verde, pentru ca, pentru mine, era important ca tortul sa si arate bine. Tortul a iesit bine, cu o singura exceptie : crema. Nestiind bine reteta, am pus lingurile de amidon prea pline, iar crema a iesit foarte tare. Cand am amestecat-o cu frisca, a trebuit sa bat bine cu telul, pentru ca se formasera cocoloase de crema si, astfel, am reparat-o. Gustul tortului insa a fost excelent, asemanator cu gustul tortului Fraisier. La baza e tot crema de vanilie pentru ambele torturi, doar ca tortul-peste are crema amestecata cu frisca, iar celalalt are crema amestecata cu unt.
Cofetarii renumiti spun ca aceasta crema de vanilie amestecata cu frisca se numeste crema-diplomat, iar celei cu unt i se spune crema mousseline. Unii o numesc pe prima crema Chantilly, dar eu am gasit o explicatie a unui cofetar faimos, care spune ca, de fapt, crema Chantilly e doar frisca amestecata cu zahar pudra si vanilie. Aceasta se amesteca apoi cu crema de vanilie si rezulta crema-diplomat, aceeasi ca si la tortul Diplomat, doar ca nu se pune si gelatina in ea.
Acum ca am lamurit cum e cu cremele, hai sa vedem si cum fac eu acest tort. M-am hotarat sa il fac din nou, dupa multi ani, pentru ca abia ce cumparasem niste fistic la jumatate de pret : 500 g cu acelasi pret ca pentru 250 g. Fiind atat de mult, chiar daca era cu sare, m-am gandit sa profit de oferta, pentru ca, altfel, nu e chiar atat de ieftin. Dar, intre timp, au adus si fistic fara sare si nu am putut rezista sa nu il iau, macar sa fie cum trebuie tortul. Intr-adevar, acest fistic era verde, asa cum trebuie sa fie si arata ca acela din revista.
Tortul ar fi simplu de facut, daca toate ingredientele s-ar gasi peste tot. Insa, asa cum e la noi in tara, cu aproape toate produsele importate, abia am gasit un plic de gelatina transparenta pentru tort, in cele mai multe magazine fiind doar gelatina rosie. Ba chiar, intr-un magazin din sat, vanzatoarea nici nu auzise de gelatina care se pune peste tort! Abia dupa ce am gasit, am descoperit si ca as fi putut  folosi si o gelatina pudra obisnuita, din aceea folosita pentru sarlote sau creme, mai ales ca imi trebuia sa fie transparenta. De-acum o sa stiu.
Am mai avut o problema in a gasi un ingredient, pentru ca - daca tot m-am apucat sa fac tortul-peste - macar sa il fac, in sfarsit, cu tot ce scrie in reteta. E vorba de un fel de zahar pentru decor, care se numeste "Hagel zucker", adica zahar "grindina". Pana acum nu am gasit - si nici nu credeam ca voi gasi - sau poate ca nu am cautat unde trebuie! Avand nevoie si de gelatina, singura speranta sa gasesc tot ce imi mai trebuia era magazinul Carrefour. Cand am ajuns acolo, gelatina transparenta pentru tort era la locul ei, dar zaharul "grindina" nu era in acelasi loc, langa ornamentele pentru tort. M-am gandit ca poate nu caut unde trebuie sii m-am gandit ca poate fi la raftul cu zahar - pentru ca acum sunt o gramada de feluri de zahar. Si am avut dreptate - acolo era, intr-o cutiuta de carton de 250 g! Sigur ca pretul era mai mare decat al unui kilogram de zahar obisnuit, dar ce mai conta, trebuia sa il iau! Vorba aia : dai un ban, dar stii ca nu-l mai ai...pardon, adica stai in fata!
Mi-am luat trofeele si am plecat multumita, dar si nerabdatoare sa fac tortul mult asteptat.

Ingrediente pentru un "peste" de 40/20 cm

Pentru blat

- 3 oua mari sau 4 oua normale (medii)
- 4 linguri zahar
- 3 linguri faina, rase
- 2 linguri amidon, rase
- 1 lingurita praf de copt, rasa
- 1 lingurita de zahar vanilinat

Pentru crema-diplomat

- 1 ou
- 4 linguri de zahar
- 1 lingura de amidon, cu putin varf
- 150 ml lapte (1/2 cana mare)
- 1 cutie mica de 200g de frisca lichida fara zahar
- 1 zahar vanilat

Pentru decor

- 1 plic de gelatina de tort transparenta de la Dr Oetker (Tort gelee)
- 4 kiwi
- 1 cutie mica de frisca lichida de 200g
- 2 linguri de zahar pudra pentru frisca (daca frisca e neindulcita)
- 100g fistic nesarat
- 1/2 de cana de bucatele albe mate de zahar  Hasel zucker (de la raionul de zahar Carrefour)
- o bucata de carton de marimea tavii pentru sablonul in forma de peste

Ca si la tortul Fraisier, am inceput prin a face crema de vanilie, ca sa aiba timp sa se raceasca, pana cand urma sa fac blatul. Pe vremea cand nu se gasea frisca lichida, faceam crema doar cu lapte, punand 250 ml de lapte. De fapt, cantitatea de lichid din reteta e aceeasi, doar ca la 150 ml de lapte, se adauga 100 de ml de frisca lichida. Acum nu mai e o problema, frisca lichida se gaseste peste tot, fie vegetala, fie naturala sau aproape naturala. Eu cumpar de la Lidl si sunt multumita de ea...ce-i drept, s-a cam scumpit in ultima luna. Dar e, oricum, mai convenabila decat la alte magazine si e si naturala.
Am pus jumatate din lapte si 100 ml de frisca lichida la fiert, intr-o craticioara mica de 1/2 de litru.

 

 

Intr-un castron mediu, am pus amidonul cu zaharul si zaharul vanilat, apoi cu oul si cu restul de lapte. Am amestecat totul cu un tel.

 

 

Daca as fi avut frisca lichida indulcita, as fi pus doar 2 linguri de zahar in crema. Celelalte 2 linguri in plus sunt pentru a indulci si frisca neindulcita, adaugata in crema.
Cand a inceput sa fiarba laptele, l-am turnat peste compozitia din castron in fir subtire (ca sa nu oparesc oul si sa il fac jumari!) amestecand incontinuu. Castronul nu trebuie sa fie prea mic, altfel nu intra si laptele...cum mi s-a intamplat mie, astfel incat a trebuit sa vars continutul in alt castron, inainte de a pune laptele fiert.

 

 

Apoi am turnat compozitia la loc in craticioara si a pus-o pe foc mic din nou.

 

Am amestecat cu telul incontinuu, ca sa nu se faca cocoloase. Cand crema s-a ingrosat si a inceput sa clocoteasca, am dat craticioara deoparte si am oprit focul.

 

Am curatat peretii craticioarei cu paleta de cauciuc, apoi am acoperit crema cu o folie de plastic, pe care am asezat-o direct pe crema, lipind-o bine de marginile cratitei, pentru ca crema sa nu faca coaja aceea neplacuta, pe care ar trebui apoi sa o iau si sa o arunc. Am lasat crema sa se raceasca bine la temperatura camerei.

 

Intre timp, am facut blatul. Am tapetat vechea tava dreptunghiulara de 40x20 cm, mostenita de la soacra mea, cu unt si faina.

 

 

Am dat drumul la cuptor la foc potrivit, de 180C, ca sa se incalzeasca pana cand am facut aluatul.
Am separat galbenusurile de albusuri.

 

Am pus albusurile in bolul robotului de bucatarie, am montat telul si l-am pornit la viteza cea mai mare 4, ca sa le bata spuma. Am adaugat si un varf de cutit de sare.

Am amestecat faina, amidonul si praful de copt intr-un castronel.

 

 

Cand albusurile au inceput sa se intareasca, ar fi trebuit sa adaug cate o lingura de zahar, asteptand cateva secunde pana cand se incorporeaza, inainte de a o pune pe cealalta.
Dar, de aceasta data, am amestecat din greseala si zaharul cu celelalte ingrediente uscate, asa ca a trebuit sa le pun pe toate amestecate.

Cand albusurile s-au batut spuma, am adaugat cate un galbenus, asteptand sa se amestece cel dinainte.

Inainte de a adauga ingredientele uscate din castron, am dat viteza mai mica (ca sa nu sara faina cat colo!) si le-am varsat, putin cate putin, direct din castron in bolul robotului. Desi credeam ca nu se va topi bine zaharul, nu a fost nici o problema - e bine de tinut minte!

Cand s-au incorporat bine, am oprit robotul si am scos telul din robot, batandu-l bine de marginea castronului, ca sa cada tot aluatul de pe el.

Am varsat aluatul in tava, nivelandu-l cu spatula.

 

Am dat tava la cuptor, la foc potrivit de 180C, pentru 15 minute, pana cand s-a rumenit putin deasupra.

 

Cand a fost gata, am scos tava si am lasat-o 5 minute sa se racoreasca pe blatul din bucatarie.
Am scos gratarul din cuptor si l-am asezat pe aragaz, ca sa pun blatul pe el, sa se raceasca.
Am scos blatul din tava, dezlipindu-l cu grija, ca sa nu se rupa si l-am asezat pe gratar.

 

Intre timp, am pregatit fisticul, care ia ceva timp, pentru ca trebuie curatat de cojile tari de deasupra, apoi si de coaja subtire, lipita de boaba. Am ales cele mai verzi seminte de fistic, pe care le-am curatat bine de coaja. De cele mai multe ori - fiind prajita - coaja sare usor, atunci cand dau cu unghia.

E destul de migalos, dar merita, pentru a obtine efectul dorit pe marginea tortului, adica bucatelele verzi, care sa se asorteze cu feliile de kiwi de deasupra.

Nu trebuie prea mult boabe de fistic, doar o mana, dar sa fie cat se poate de verzi. De aceea mi-au trebuit cele 100 g, ca sa am de unde alege.
Cand am terminat de curatat, le-am tocat marunt, cu un cutit bine ascutit. Le-am pus pe tocator, le-am taiat pe lung si apoi in bucatele mici, dar nu foarte marunte, pentru a se vedea bine verdele de care am nevoie.

Le-am pus intr-un castronel mai intins si am adaugat cam 3 linguri pline de zahar "grindina".

 

Am amestecat bucatelele de fistic cu cele de zahar si astfel am obtinut cuvertura cu care urma sa imbrac marginea tortului.

 

Cand s-a racit blatul, am inceput sa pregatesc crema, pentru a umple tortul.
Am pus din nou telul in robotul de bucatarie si l-am pornit sa bata toata frisca lichida pe care o mai aveam, la viteza cea mai mare, ca si la tortul "Trio mousse de ciocolata". Am pus in bolul robotului atat cele 100 ml ramase din cutia de 200 ml, de la crema, cat si cealalta cutie de 200 ml, pe care urma sa o folosesc la decor. Nu trebuie o cantitate chiar fixa pentru a acoperi tortul si nici chiar exact 100 g pentru pus in crema, asa ca pot sa pun cu aproximatie, dupa ochi.

Am stat pe langa frisca pana cand s-a batut, pentru a nu se taia. Cand am vazut ca a inceput sa se intareasca, adica sa formeze "varfuri", am oprit robotul.
Am scos folia de pe crema racita si am pus vreo 3 linguri de frisca cu varf deasupra. Am pornit din nou robotul sa bata frisca ramasa in bol si am adaugat zaharul pudra, cate putin odata, in timp ce mergea robotul - dar repede, altfel se putea taia frisca. Am pus frisca in frigider, pana cand urma sa decorez tortul.

Am amestecat frisca in crema cu un tel, batand bine, ca sa se uniformizeze si sa nu ramana cocoloase de crema.

Am taiat blatul in doua, pe orizontal.

Am pus blatul de jos pe o tava ovala, fiind singura pe care o am mai potrivita pentru acest tort. Am pus toata crema pe blat si am intins-o cu o paleta de tort.

 

Am asezat al doilea blat deasupra si am apasat usor pe toata suprafata.

 

Cu ani in urma, atunci cand am facut pentru prima oara acest tort, am desenat un peste mare pe o bucata de foaie de calendar lucioasa si mai groasa, tinand cont de marimea tavii in care am facut blatul - aceeasi in care l-am facut mereu. L-am decupat pentru a obtine sablonul de care aveam nevoie, ca sa decupez blatul in forma de peste.

Am si acum acest sablon, pe care il pastrez in revista cu reteta, ca sa stiu de unde sa il iau.
Asa ca doar l-am asezat peste blat si am taiat cu cutitul, dupa forma de peste.

 

De fapt, eu am facut sablonul in asa fel incat sa tai cat mai putin din blat, dar forma sa arate a peste. Asa ca a trebuit sa tai doar cateva bucati, pentru a decupa coada si forma capului.

Am pus partile taiate deoparte si am inceput decorarea tortului
Am intins cam jumatate din frisca batuta cu zahar deasupra, intr-un strat foarte subtire, pe care sa stea lipite feliile de kiwi.

 

Am curatat fructele de kiwi de coaja si le-am taiat, pe latime, in felii groase de cam 3-4 mm.

 

Fiecare bucata de kiwi trebuie taiata in 8 felii, deci in total trebuie sa fie 32  de felii, cu care sa acopar tot pestele.

Am asezat feliile peste frisca, ca in poza, de la cap spre coada, putin petrecute una peste alta.

 

 

Ca sa fie chiar perfect si toate feliile sa fie egale, ar trebui inca un kiwi. Eu pun si bucatile de la capete, care sunt mai mici, insa le potrivesc ca sa arate, cat de cat, bine. Oricum, cine nu stie, nici nu observa!
Am pregatit gelatina dupa instructiunile de pe plic - care nu sunt prea clare, dar stiu din experienta trecuta ca trebuie sa pun continutul unui plic in 250 ml de apa, impreuna cu 2 linguri de zahar, totul intr-o craticioara.

 

 

Am pus craticioara pe focul mare dat la mic si am amestecat incontinuu cu lingura, timp de 1 minut.

In acest timp, gelatina si zaharul s-au dizolvat, dar amestecul nu a inceput sa fiarba, pentru ca altfel s-ar fi stricat proprietatile gelatinei.

Deci gelatina nu se tine pe foc mai mult de 1 minut si focul trebuie sa fie mic!

Am lasat gelatina sa se racoreasca vreo 10-15 secunde, timp in care am amestecat in ea. Apoi am turnat-o usor cu lingura, peste feliile de kiwi, incepand din mijlocul tortului, pana cand le-a acoperit bine pe toate.

 

Lichidul a mai curs si pe margini, dar s-a intarit aproape instantaneu. Eu am pus toata gelatina peste tort, ca sa fie in strat mai gros, indeajuns cat tortul sa arate frumos si lucios. Am mai revenit peste feliile de kiwi acoperite deja, pana cand am terminat toata gelatina. A trebuit sa ma misc repede, ca sa nu se inchege gelatina. Am luat gelatina cursa pe tava cu lingura sau chiar cu mana.

 

Am lasat sa se raceasca gelatina si, intre timp, am pregatit frisca cu care urma sa imbrac tortul.
Am pus 1 lingura de frisca cu varf intr-un pos cu dui, cu care urma sa fac ochiul si urechea pestelui.

Cu restul de frisca am acoperit marginile tortului, folosind paleta de tort si paleta de cauciuc. Mi-au trebuit amandoua, pentru ca marginea tortului fiind foarte joasa si neregulata, a trebuit sa asez  frisca in varful paletei de tort cu paleta de cauciuc, pentru ca apoi sa o asez pe marginea tortului.

Am intins frisca in strat subtire, astfel incat sa fie toata marginea acoperita.

 

Mai aveam de facut si ochiul si urechea pestelui, cu frisca pastrata din posul cu dui pentru bezea.

 

Si apoi a venit partea pe care o asteptam de mult : am inceput sa pun cuvertura de fistic si zahar "grindina". Am folosit tot paleta de tort, pe care, intre timp, am spalat-o de frisca. Am luat cat de multe bucatele au intrat pe varful paletei si, cu o miscare rapida (dar nu smucita, ca sa nu arunc fisticul cat colo!) am asezat cuvertura peste frisca.

 

Nu am apasat prea tare, ci doar am atins frisca, cat sa se lipeasca bucatelele de fistic si de zahar. Am continuat pana cand am acoperit toata marginea tortului.

 

Tortul era gata si eu sunt eram mult decat multumita. Era foarte apetisant! De gust, nu mai spun,  a fost delicios!

 

 
Pofta buna si spor la treaba, daca vreti sa incercati si voi!