Cozonac glazurat "Angelica"
Ca si alte retete pe care le-am adoptat - tortul "Padurea Neagra" sau pesto - si cozonacul "Angelica" este o reteta italieneasca. Numele lui original, in italiana, este de fapt "torta angelica" care inseamna exact la fel ca si in romana, adica un tort ingeresc sau tort inger - ca doar tot din latina s-a format si limba romana! Nu am reusit sa aflu daca e vorba de gustul angelic al cozonacului sau poate de aspectul lui, care ar putea reprezenta niste aripi de inger. Cert e ca nu e vorba de numele propriu Angelica, dar am preferat sa ii las numele asa, mai potrivit pentru limba noastra.
Chiar aspectul acestui cozonac m-a determinat sa scriu reteta si sa o incerc, cu atat mai mult cu cat este foarte diferit de ceea ce stiam eu despre cozonac. Nu ca as fi vreo specialista in cozonaci, dar incerc mai bine sa ii fac eu in casa, decat sa cumpar, pentru ca sunt oricum mai buni. Iar cei "de cumparat" care sunt cat de cat adevarati, sunt mult prea scumpi. Am cumparat de multe ori cozonac, din diferite cofetarii si magazine, mai ales cand a trebuit sa lucrez de sarbatori, insa aproape de fiecare data am fost dezamagita de calitatea cozonacului. Cozonacii "de cumparat" sunt facuti cu diferiti afanatori si stabilizatori (care sunt de fapt chimicale) care sa ii mentina proaspeti cat mai mult timp. Dupa cum spunea cineva la TV, au termenul de garantie 6 luni, adica "cozonacii bunicii ar fi trebuit sa fie proaspeti de la Craciun, pana la Pasti" - ceea ce nu a fost si nu va fi nicicand posibil, daca cozonacii se fac asa cum trebuie, dupa reteta bunicii. Asa ca atunci cand nu lucrez de sarbatori si am timp, fac eu cozonacii de Craciun, de Pasti sau de Inaltare.
Cozonacul "Angelica" se face din aluat normal de cozonac, insa se umple cu bucatele de ciocolata, stafide sau coji de portocala zaharisite, in diverse combinatii, dupa gust si posibilitati. Reteta pe care o am eu se face cu ciocolata si coji de portocala zaharisite. De aceea, am incercat pentru prima oara sa fac si eu coaja de portocala zaharisita, care nu e rea deloc, daca e facuta cum trebuie. Adevarul e ca daca mama mea ar fi facut un cozonac cu coaja de portocala, fie ea si zaharisita, nu as fi mancat niciodata! Dar acum imi place, iar in combinatie cu ciocolata, iese un gust divin, potrivit mai mult pentru Craciun - ca, de altfel, si glazura alba de deasupra.
Anul acesta, de Pasti, am ales sa fac doi cozonaci : unul cu rahat si unul cu nuca, ca sa-i impac pe toti din familie. Si pentru ca nu mai facusem de mult cozonac "Angelica" , iar pana la Craciun mai e destul, m-am hotarat sa il fac acum. M-am gandit ca pot sa il fac pe acesta cu rahat, in loc de umplutura din reteta originala.
Ingrediente pentru aluatul de cozonac- 500 g faina
- 250 ml lapte
- 3 galbenusuri
- 150g zahar
- 60 ml ulei de floarea-soarelui
- 60g unt topit
- 30g drojdie
- 2 plicuri zahar vanilat
- 1 lingurita sare
- coaja rasa de la o jumatate de lamaie potrivita
Pentru umplutura
- inca 2 linguri de zahar
- 1 lingura unt topit
In plus, la alegere :
- 50g coaja de portocala zaharisita si 50g bucatele de ciocolata, sau
- 100g bucatele de ciocolata, sau
- 50g stafide si 50g bucatele de ciocolata, sau
- 50g stafide si 50g coaja de portocala zaharisita, sau
- 5 bucatele de rahat taiat cubulete mici
Glazura
- 1 albus (pastrat la cald de la galbenusurile puse la aluat)
- 150g zahar pudra (4 linguri cu varf)
Aluatul se face ca la orice cozonac moldovenesc, pe care il fac eu de obicei. Reteta originala se face cu faina "Manitoba", o faina speciala din SUA, care are mai mult gluten si necesita mai putina drojdie, dar mai mult lichid pentru a face aluatul. De asemenea, si temperatura de coacere este alta, putin mai mare. Nu am cautat sa iau acest fel de faina si nici nu stiu daca se gaseste prin magazinele in care imi fac eu cumparaturile, dar o sa ma uit cu prima ocazie. Cert e ca aluatul este un aluat de cozonac, asa ca am folosit faina de-a noastra - ce-i drept, una speciala pentru cozonac. Dar la fel de bine puteam sa il fac si cu faina "trei zerouri", care e cam tot aia. Am facut aluatul in bolul robotului de bucatarie, apoi l-am lasat sa creasca.
In timp ce a crescut aluatul, am taiat rahatul in cubulete mici, avand grija sa presar faina pe fundul de lemn, in care sa tavalesc bucatelele de rahat pe masura ce le taiam, cum fac si la chec sau la alta prajitura cu rahat. Faina le impiedica sa se lipeasca intre ele si sa alunece la fundul aluatului, fie el si de cozonac - adica mai dens decat la chec.
Dupa ce a crescut, am luat aluatul cu mana infainata si l-am pus pe blatul de bucatarie, pe care am presarat putina faina, pentru a nu se lipi. Am presarat putina faina si peste aluat, apoi l-am intins cu sucitorul intr-o foaie dreptunghiulara, groasa cam de 1/2 cm. Ca sa nu se lipeasca, am presarat putina faina si pe sucitor.
Apoi am uns foaia cu unt dinainte topit - dar sa nu fie fierbinte - folosind pamatuful meu din pene. N-am pus tot untul peste foaia de aluat, ci doar atat cat sa fie unsa pe toata suprafata . Am pastrat restul de unt topit pentru a unge cozonacul inainte de a-l baga in cuptor.
Eu am pastrat un manunchi de pene (parca de curca, dar nu mai stiu sigur) cand am avut ocazia sa capat de la nasa de la tara, asa ca acum am doua pamatufuri : unul mai mare si unul mai mic, dupa cum am nevoie. Dupa folosire, le spal imediat, cu detergent de vase si apa calda. Am in plan, totusi, sa imi cumpar o pensula speciala pentru uns preparatele de patiserie, cand voi avea ocazia. Pana atunci, e foarte bun pamatuful de pene si, mai ales, la indemana.
Pentru ca sotul si fiica mea - cei care mananca cozonacul cu rahat - prefera cozonacul mai dulce, am presarat (ca la orice cozonac pe care il fac) inca 2 linguri de zahar peste foaia de cozonac. Pentru a presara, folosesc pur si simplu mana, cu care pot controla mai usor zaharul, ca sa nu pun prea mult intr-un loc.
Apoi am pus umplutura de rahat, aranjand rand cu rand bucatelele, pentru a nu se aglomera prea multe intr-un loc, ceea ce ar fi putut afecta coacerea uniforma a cozonacului, dar si aspectul, care conteaza foarte mult la acest cozonac. De aceea am alternat bucatelele de rahat de culori diferite, ca sa arate frumos.
Am rulat cozonacul, ca pe o rulada.
Pana aici, a fost totul aproape la fel ca la orice cozonac, dar de aici a urmat partea interesanta : cu un cutit bine ascutit, am taiat cozonacul pe toata lungimea - chiar pe mijloc - pana jos.
Apoi am desfacut cele doua jumatati obtinute, pe care ar fi trebuit sa le asez cu grija, cu partea taiata in sus, in asa fel incat sa nu cada bucatelele de rahat.
Am unit bucatile la un capat, iar apoi le-am impletit si am unit capetele coronitei. Pentru ca era foarte tarziu, m-am cam grabit si am uitat ca ar fi trebuit sa am grija sa las partile taiate in afara - ceea ce e caracteristic acestui cozonac. In timpul coptului, taieturile se desfac ca niste aripi, iar bucatile de umplutura se vad frumos prin taieturi.
Asa cum era, am pus coronita in tava, pe o hartie de copt si am lasat-o sa creasca inca 30 minute, timp in care am dat drumul la cuptor la foc potrivit 180C.
Cand a fost bine incins cuptorul, iar cozonacul crescuse pana ce si-a dublat volumul, l-am uns cu untul topit, ramas, cu grija, ca sa nu cada umplutura. Cozonacul "Angelica", fiind ca un colac, se coace mai putin decat cozonacul obisnuit, adica in doar 25-30 minute, pana cand se rumeneste frumos deasupra. Ca la orice cozonac, nu se deschide usa cuptorului decat cand este aproape gata, dupa cum spune reteta - in acest caz dupa 25 minute.
In timp ce se cocea cozonacul, am pregatit glazura, ca sa fie gata cand se coace cozonacul, pentru ca trebuia sa o intind imediat pe deasupra. La fel ca si prima oara cand am facut cozonacul "Angelica", nu am inteles prea bine cum trebuie facuta glazura (cred ca am scris-o gresit de la inceput) si am amestecat tot albusul cu zaharul pudra, fara sa-l mai bat, de aceea glazura a iesit foarte moale si deloc pastoasa. Am incercat sa mai adaug zahar, dar degeaba, nu s-a legat mai mult.
Dupa cele 25 de minute, vazand cum s-a rumenit, am incercat cozonacul cu o scobitoare (pe care o infig in mijloc, cat se poate de adanc), pentru a vedea daca e bine copt. Scobitoarea nu a iesit curata, ci avea aluat pe ea, asa ca am mai lasat in cuptor inca 5 minute, dupa care am incercat din nou. De data asta, a iesit curata, fara aluat pe ea, deci era copt. Am scos cozonacul si imediat am intins glazura deasupra. Cand am turnat-o cu o lingura peste cozonac, s-a scurs pe margini, pana jos, asa incat nu a mai ramas prea multa pe cozonac.
Abia a doua zi, vazand cateva video despre cum se face cozonacul "Angelica" pe internet, mi-am dat seama ce trebuia sa fac, ca sa iasa mai frumos si mai bine. Nu ca nu ar fi fost oricum delicios si angelic!
De aceea, la Inaltare, am facut un alt cozonac "Angelica", umplut de data aceasta cu ciocolata si stafide. Am tinut stafidele 1/2 de ora in esenta de rom, ca sa se umfle putin si sa capete gust mai bun.
Le-am presarat apoi peste foaia de cozonac, la fel cum am facut si cu bucatelele de rahat, la primul cozonac.
Am presarat uniform si bucatelele de ciocolata, apoi am rulat, taiat si impletit cozonacul, tinand cont de data asta ca toate taieturile sa fie in afara - si mi-a reusit!
Dupa taiere, a trebuit sa asez cele doua suluri cu partea taiata in sus.
Apoi am impletit cu grija cele doua suluri, "petrecandu-le" unul peste altul, avand grija sa las taieturile in afara.
La sfarsit, am unit cele doua capete, cat mai bine, ca sa nu se vada, tot prin impletire, pe cat posibil.
Am constatat ca e mai bine sa fac aceste operatii pe o hartie de copt, cu ajutorul careia am si mutat mai usor coronita in tava.
In timp ce se cocea cozonacul, am pregatit glazura. De data aceasta am batut bine albusul cu furculita, pana cand s-a facut ca o spuma alba - cam un minut.
Am lasat cozonacul "Angelica" sa se raceasca pana a doua zi. Glazura era intarita, iar cand am gustat din el, am simtit gustul angelic!
De Pasti si de Inaltare, cozonacul poate fi folosit pe post de suport pentru ouale rosii. Eu am facut asa si mi s-a parut foarte frumos si decorativ.
Pofta buna si voua!
Comentarii
Trimiteți un comentariu