Coliva

Coliva este un "dulce" care se face din grau, zahar si nuci, in zilele in care se pomenesc mortii. Coliva simbolizeaza trupul celui decedat si este un simbol al legaturii intre membrii bisericii ortodoxe, prin boabele de grau care se leaga intre ele la fiert. Coliva se face din grau pentru ca bobul de grau este dat de Mantuitorul si de Sf. Apostol Pavel ca un simbol al invierii mortilor. Asa cum graul se ingroapa in pamant, rasare si creste, astfel si trupul celui care moare este ingropat, pentru ca apoi, la Ziua Judecatii, sa invie pentru a avea viata vesnica. Aromele, zaharul si nuca care se pun in coliva simbolizeaza virtutile celui raposat pentru care se face coliva. Prin leganarea colivei la biserica, in timp ce se canta "Vesnica pomenire" se face legatura sufleteasca intre noi si cel decedat
Coliva se face la orice pomana pentru morti, incepand cu pomana dupa ingropaciune, apoi la 45 de zile, la 3 luni, la 6 luni, la un an, la 7 ani, pentru ca apoi sa se faca la fiecare pomenire a mortilor, in special la Mosii de iarna si la Mosii de vara.
Eu nu am stiut sa fac coliva pana cand a murit soacra mea - ca fiecare dintre noi, mai ales dintre cei mai tineri. Nefiind obisnuita cu biserica si cu cele sfinte, cunoscand doar cateva din cele mai cunoscute sarbatori religioase, a trebuit sa invat toate aceste obiceiuri legate de pomenirea mortilor, specifice religiei noastre crestin-ortodoxe. Desi pare un cliseu, mostenirea grea din perioada comunista, cand ni se spunea mereu ca nu exista Dumnezeu, si-a pus amprenta si pe educatia mea religioasa, care era aproape nula. Cu toate acestea, am facut toate pomenile si am invatat sa fac si coliva. La inceput mi se parea foarte greu pentru ca faceam o reteta de coliva care necesita fierbere pe aragaz la foc mic si trebuia sa amestec mereu ca sa nu se prinda. Imi iesea mereu destul de moale, nu puteam sa o aranjez frumos pe farfurie, cum vazusem la alte doamne, la biserica. Dar acum cativa ani, multumita unei doamne in varsta, care a dezvaluit reteta ei de coliva in revista "Practic in bucatarie", am reusit sa fac si eu coliva buna si fara mare efort. Doamna respectiva se specializase in facut colive in satul ei, asa ca am avut toata increderea ca reteta e buna. Ca mai toata lumea, si dansa face coliva tot cu arpacas, nu cu grau, pentru ca e mai simplu, fierbe mai repede si se leaga mai bine.

Ingrediente pentru o coliva de 3 kg

- 500 g arpacas
- 500 g zahar
- 500 g nuci tocate marunt
- 2 fiole de esenta de rom
- 2 fiole de esenta de vanilie
- coaja rasa de la o lamaie mare
- 1/2 lingurita scortisoara pisata
- 1 lingurita de sare

Pentru decor

-1 lingura scortisoara pisata

- 200 g biscuiti pisati
- 100 g zahar pudra vanilat
- cativa mieji de nuca intregi
- bomboane de ciocolata cu stafide

- sau, cacao pentru a face crucea, dupa sablon

Coliva se face de obicei in seara dinainte de a se duce la coliva la biserica, pentru a avea timp sa se raceasca  si sa se inchege bine. A doua zi, dis de dimineata, se decoreaza coliva si se duce la biserica , cu toate celelalate mancaruri pregatite, precum si cu o sticluta cu vin, de preferinta rosu. Dupa cum am vazut ca face toata lumea, si eu cumpar o sticla cu vin din care torn intr-o sticluta de plastic de suc, pe care o iau la biserica. Asa e mai usor de manevrat, mai ales pentru ca acolo trebuie scos capacul in timpul slubei de pomenire, dupa care preotul toarna putin vin peste coliva, ca simbol al impartasaniei cu sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos, care aduce mortului viata vesnica.
Cand am timp, fac coliva din timpul zilei si o decorez seara, ca sa nu ma mai grabesc dimineata, inainte de a pleca la biserica.

Inainte de a incepe sa fac coliva, aprind o lumanare pentru mortii pentru care fac coliva.

Abia apoi aleg arpacasul de neghina si alte impuritati care ar putea fi prin el.

 

 

Apoi pun arpacasul intr-o cratita de 6 litri (in care urmeaza sa il fierb) si il spal in 9 ape, alternand apa rece cu apa calda astfel : spal intai cu apa rece, o scurg, apoi pun apa calda si tot asa. Ca sa nu "ametesc" centrala, eu pun apa calda intr-o craticioara de 1,5 litri si apa rece la fel si doar torn cate putina apa din aceste craticioare peste arpacas, atat cat sa il acopere. Amestec arpacasul cu mana si apoi scurg apa, care se albeste putin. La a noua apa, aceasta limpede.

 

 

Dupa ce scurg ultima apa care trebuie sa fie rece, pun alta apa rece peste arpacas in cratita si il las o jumatate de ora sa se inmoaie, la temperatura camerei.

Intre timp pun la fiert separat 1,5 litri de apa si dau drumul la cuptor la foc mare.

Strecor arpacasul printr-o sita, il mai spal o data cu apa rece si il strecor din nou. Apoi il pun in cratita si torn peste el 1,5 litri de apa clocotita.

 

 

 

Bag cratita, acoperita cu un capac, in cuptorul incalzit la foc mare. Eu nu mai folosesc capacul de sticla pentru ca la o coliva mi s-a spart capacul in cuptor si a trebuit sa arunc arpacasul pe care cazusera cioburi. Mai folosisem capacul acela in cuptor si nu a avut nimic, dar uite ca se mai intampla si accidente. Desi capacul de sticla arata mai bine si se si vede prin el cand incepe sa fiarba, prefer mai bine sa fiu prevazatoare si acopar cratita cu folie de aluminiu.  Nu de alta, dar nu mai am alt capac normal, smaltuit. Cand am cumparat oalele de inox am aruncat celelalte oale, cu tot cu capace. Astea erau noi si frumoase, dar se vede treaba ca nu sunt la fel de rezistente...cel putin capacele!

 

 

Dupa 5 minute verific daca a inceput sa fiarba apa din cratita. Dupa experienta mea, apa incepe sa fiarba cam in 10 minute. Cand fierbe, dau focul la mic si las sa fiarba o ora. Cratita trebuie sa fie acoperita cat timp e la cuptor. Dupa o ora, scot cratita si verific daca arpacasul e bine fiert, zdrobind o boaba intre degete. Daca se zdrobeste usor, inseamna ca e fiert.

Daca inca nu e fiert, se mai pune o cana de apa si se mai lasa 10 minute la cuptor. De obicei arpacasul este fiert dupa o ora, asa ca pot sa pun deasupra zaharul, o lingurita de sare si o jumatate de lingurita de scortisoara.

 

 

 

Amestec usor cu o lingura de lemn, din cele pastrate special pentru prajituri, ca sa nu ia miros si gust de mancare.

Apoi dau la cuptor cratita acoperita pentru inca 5 minute, tot la foc mic. Opresc focul si mai las cratita o jumatate de ora sa se racoreasca in cuptor. Apoi o scot si o acopar cu un servet ud, ca sa nu faca pojghita deasupra. Strang bine servetul in jurul cratitei, rasucesc capetele, pe care le bag  pe sub toarte, ca sa stea fix.

Pregatesc toate ingredientele de seara, pentru ca a doua zi dimineata doar sa le amestec si sa decorez coliva. Cel mai bine e cand am o zi intreaga la dispozitie si pot sa fierb coliva de dimineata, pentru a se raci pana seara, cand am timp mai mult sa o decorez si sa pregatesc tot ce imi trebuie.
Pisez biscuitii si nuca, rad coaja de lamaie si le pun la indemana.

 

Cand fac coliva in aceeasi zi si nu ma grabesc, pun nucile macinate din bolul robotului de bucatarie direct peste arpacasul fiert, in oala.

 

Rad lamaia pe loc, ca sa nu i se piarda aroma.

Pregatesc sticla de vin, pomelnicul pe care scriu toti mortii pe care vreau sa ii pomeneasca preotul la slujba, cateva paharele de plastic pentru vin si o lingura pentru coliva.

A doua zi dimineata sau seara - dupa cum ma organizez - framant coliva, amestecand-o cu toate ingredientele.

Pun cate o lingura de biscuiti pisati intr-o strecuratoare si ii strecor deasupra unui alt castron, in care ramane pesmetul de biscuiti fin, pentru decorarea colivei.

 

Vars bucatelele mai mari, care raman in sita, in coliva, ca sa o lege mai bine.

 

Pun nuca macinata in blender, lamaia rasa, vanilia si romul.

Amestec arpacasul cu toate ingredientele, framantand bine cu mana, ca sa se amestece toate perfect.

Apoi asez coliva pe o farfurie, un platou, o tava sau chiar intr-un castron - ce cred eu ca e mai usor pentru a transporta coliva la biserica. 

Cine are un cos de nuiele poate sa transporte mai usor coliva, colacii, vinul si ce mai are de impartit.
O tava de plastic usoara e perfecta pentru ce am eu nevoie. Asez o parte din compozitie de coliva pe tava, ii dau o forma ca de tort, usor rotunjit la muchii, cu un cutit lat sau o paleta de tort.

 

Pentru mortii care au mai putin de 1 an de cand au murit se face o coliva separata, mai mica. Amandoua se niveleaza si deasupra.

 

Pun coliva si in paharele de plastic pe care le voi imparti la biserica - ca sa nu mai iau cu lingura din coliva si sa pun acolo, la biserica. Presar scortisoara pisata pe toata suprafata colivelor mari si in paharele.

 

Pun pesmetul de biscuiti peste colive si il intind uniform cu spatula, deasupra si pe margini.

 

Pe margini nu prea sta pesmetul, de aceea iau cate putin pesmet cu spatula si il lipesc cu o miscare rapida, pana cand acopar toata suprafata.

 

Rolul pesmetului de biscuiti e de a absorbi umezeala arpacasului, pentru ca zaharul pudra pus la sfarsit, peste coliva, sa nu se umezeasca, astfel incat coliva sa arate frumos.

Presar zaharul pudra vanilinat peste stratul de biscuiti cu o strecuratoare de ceai, in strat mai gros.

Intorc usor tava cu coliva intr-o parte, ca sa pudrez si marginile. Coliva e bine inchegata si nu cade, nici macar nu se misca.

Sterg marginile de zahar pudra cu un servetel umed.

Asez apoi, cu grija, o coala alba curata si apas usor pe toata suprafata colivei, presand cu grija zaharul, pentru a netezi suprafata. Aduc marginea colii si peste marginea colivei si apas cu grija, ca sa netezesc zaharul si pe acolo. 

Astfel coliva are un aspect ingrijit si placut.

Aleg bomboanele mai mari si fac o cruce cu ele deasupra colivei, apasandu-le usor in coliva. Fac si un brau de bomboane in partea de jos a colivei.

 

  

Daca mai am, pun si cate o jumatate de miez de nuca de o parte si de alta crucii si, cateodata, mai decorez si cu bomboane colorate Cip. Totusi, nu mi se pare potrivit sa folosesc bomboane colorate la coliva, pentru ca nu este un tort pentru o aniversare vesela.

 

Cand e post si nu pot folosi bomboane de ciocolata, fac o cruce din jumatati de miez de nuca.

Sau pot sa fac o cruce din cacao, folosind un sablon din lemn, pe care il am de la biserica, cu un brau de bomboane.

Sau cu jumatati de nuca puse pe marginea colivei.

Decorarea colivei e foarte migaloasa, de aceea e nevoie de timp ca sa iasa bine si coliva sa arate frumos.

Cand fac coliva pentru un parastas, asez cate o lingura de coliva intr-o forma de hartie pentru briose pe fiecare farfurie pe care pun pomana.

 

 

Farfuriile si canile care se dau de pomana trebuie sa fie intotdeauna in numar cu sot, adica 2,4, 6, sau mai multe, dupa posibilitati. Fiecare pachet se da si cu o lumanare aprinsa.
 

Acum e la moda sa se puna si altceva de baut, in afara de vin : apa, suc, chiar si bere. Eu am pus cate o doza de Pepsi. Vinul se pune in cana, atunci cand se da pachetul cu lumanarea aprinsa. Aici e pomana de 40 de zile a mamei mele. Coliva am pus-o in paharele de plastic, acoperite cu folie de aluminiu.

Impachetez fiecare farfurie in folie de plastic, cat mai strans, fara sa storcesc mancarea. Apoi o pun intr-o punga impreuna cu cana si cu lumanarea.

De Mosii de iarna fac cateva pachetele (de obicei 4) si pun coliva in tot atatea paharele de plastic, pe care le dau cu fiecare pachetel, inainte de a aseza coliva mare pe platou. Aceasta va fi slujita de preot, adica va turna putin vin pe ea la sfarsitul slujbei de pomenirea mortilor. Pachetele stau pe masa langa coliva mare tot timpul slujbei, deci sunt slujite impreuna.

De Mosii de vara cumpar de regula 2 sau 4 castronele in care pun orez cu lapte.

 

Deasupra pun o folie de plastic si apoi mancarea pe care o dau de pomana - o pulpa de pui la cuptor, 1 ou fiert, salam, cascaval, branza, o rosie, un castravete, ce are fiecare- si un buchetel cu cirese, legat cu un fir de ata, ca sa nu se imprastie. Pun totul intr-o punga, ca sa fie usor de transportat si de dat de pomana celor nevoiasi care vin la biserica.

 

Pentru fiecare castronel pun coliva tot in paharele de plastic, fiecare cu cirese deasupra.

Impachetez fiecare castron in folie sau intr-o punga de plastic, pun si paharul cu coliva, impachetat si el in folie si le asez pe toate in pungi mai mari, ca sa le pot transporta la biserica.

Duc coliva in cos, ca sa nu se strice decorul. Cand nu aveam cos, o duceam cu mare grija intr-o punga, dar tot se deranjau bomboanele si zaharul de deasupra. Acum pot sa pun in cos si sticla de vin, pahare, lumanarile, o lingura, pomelnicul si ce mai am nevoie si poate intra in cos. La biserica se aprinde cate o lumanare pe fiecare coliva, in timpul slujbei.

 

Spor la treaba!