Mucenici muntenesti (cu zeama)

In fiecare an pe 9 martie sarbatorim pe cei 40 de mucenici martiri, care si-au dat viata pentru convingerile lor crestine si pentru ca au crezut in Cristos. Mucenicii martiri erau soldati in armata romana, in jurul anului 308, in timpul domniei imparatului Licinus. Ei erau de diferite nationalitati : greci, armeni si romani. In timp ce erau in Armenia, comandantul lor Agricolae a aflat despre convingerile lor religioase si le-a cerut sa renunte la ele si sa se inchine la zeii romani. Pentru ca soldatii au refuzat, comandantul a ordonat torturarea lor prin lovire cu pietre. A incercat si sa ii mituiasca cu daruri scumpe, dar pentru ca soldatii au refuzat, a ordonat sa fie aruncati intr-un lac. Fiind martie, deci inceputul primaverii, lacul era inca inghetat, dar in timp ce soldatii erau in apa inghetata, rugandu-se, s-a intamplat o minune : apa din lac s-a incalzit si fiecaruia dintre soldati le-a aparut o aura in jurul capului. Astfel au fost salvati de la inghet si inec; cu toate acestea, comandantul a ordonat torturarea lor pana cand acestia au  murit. Apoi au fost arsi si cenusa lor a fost aruncata in lac. Soldatii au devenit martiri si au fost considerati sfinti datorita miracolului petrecut in timp ce ei erau in lac.

De atunci, ortodocsii din Romania sarbatoresc pe Sfintii Mucenici in ziua de 9 martie, zi in care gospodarii obisnuiau sa scoata plugul la arat. In cinstea lor, gospodinele pregatesc mucenicii din coca in forma cifrei 8, care simbolizeaza corpul uman, al celor 40 de martiri mucenici. Barbatii inchina 40 de pahare cu vin, care simbolizeaza sangele martirilor mucenici.
In Moldova, mucenicii moldovenesti sunt niste colaci copti si apoi unsi cu miere si tavaliti prin nuca pisata, iar in Muntenia se modeleaza mucenici muntenesti mici din coca, care se fierb in zeama cu zahar, nuca si scortisoara, simbolizand lacul in care au fost aruncati martirii.
Eu pregatesc ambele feluri de mucenici pentru familia mea si incep pregatirea inca din 7 martie cand fac mucenicii mici muntenesti, pe care ii las apoi sa stea o zi sa se usuce.

Ingrediente pentru o oala de 6 litri

Pentru aluat

- 500 g faina
- 1 ceasca de apa calduta
- 1/2 lingurita bicarbonat
- 1 varf de cutit sare

- aparat pentru stantat (decupat) mucenicii

Pentru zeama

- 500 g zahar
- coaja rasa de la o portocala
- 1 lingura esenta de rom
- 1 lingura esenta vanilie sau 2-3 plicuri de zahar vanilat
- 200 g nuci pisate
- 1 lingura scortisoara

Cantaresc faina sau pun cu cana.

Pun faina intr-un castron mai mare.

 

Adaug bicarbonatul si sarea si amestec usor.

Apoi fac un gol in mijloc si pun apa calduta. Masura e o ceasca de cafea, dar daca fac jumatate din cantitate, pun o cescuta mica de tuica de apa calduta.

Amestec cu mana si framant aluatul, pana ce se formeaza o coca mai tare. 

Aluatul trebuie sa fie mai mult tare.

Acopar castronul cu o carpa sau un servet de hartie si las aluatul sa se odihneasca 1 ora. 

Apoi intind o foaie de 1/2 cm grosime pe masa presarata cu faina.

Presar faina pe foaie si apoi decupez mucenicii folosind aparatul special de mucenici.

Daca nu iese imediat mucenicul, mai dau cu faina pe aluat, ca sa nu se lipeasca si apoi iese imediat din matrita.

Incep de la marginea foii de aluat si am grija sa nu las aluat pe margini, ca sa pierd cat mai putin. De fapt, nu pierd aluatul, pentru ca pun si resturile de aluat la fiert. Inainte intindeam din nou foaie din resturi si faceam alti mucenici, dar acum mi se pare o pierdere de timp, pentru inca cativa mucenici.

Daca tot nu iese usor mucenicul din aparat, tin cu degetele de capat.

Presar faina in tava in care voi pune mucenicii la uscat.

Pe masura ce ii decupez, ii asez pe o coala mare sau in tava presarata cu faina.

Apoi ii las pana a doua zi sa se usuce.

Curat aparatul de coca ramasa in gauri, cu ajutorul unui bat de chibrit, cu care imping coca in afara.

Pastrez resturile de coca separat si le pot folosi ca taietei la o supa de post. Dar eu prefer le fierb impreuna cu mucenicii.

Spal apoi partile de plastic si le usuc bine, apoi il montez la loc si il pun la locul lui, intr-o cutie in care tin si alte accesorii pentru bucatarie.

Presar faina si peste mucenici.

Pe vremea cand eram copil, nu aveam aparat, de aceea mama mea obisnuia sa faca mucenicii rupand cate putin din coca, pe care o rula in palme si apoi o lipea in forma de fundita.

In seara de 8 martie, chiar daca e Ziua Femeii, fierb mucenicii, care, intre timp, s-au uscat. Cantitatea de mai sus incape intr-o oala de 6 litri. 

Umplu oala cu apa, pe jumatate.

Pun apa la fiert, la foc mare.

 Adaug o lingurita de sare.

Dezlipesc usor mucenicii lipiti unii de altii, in timpul in care au stat la uscat.

 

Cand apa incepe sa clocoteasca, pun toti mucenicii in oala.

Las focul mare ca sa dea in clocot si iau spuma.

Apoi dau focul la mic si ii las sa fiarba, cu capacul pus intr-o parte, pana ce toti mucenicii se duc la fund, semn ca s-au fiert. Asta inseamna cam 1/2 ora. 

Cand vad ca s-au fiert, adaug zaharul.

 Amestec cu o lingura. Mai las sa dea cateva clocote, sa se topeasca zaharul. 

Opresc focul si frec 2 linguri de nuci pisate cu putina apa intr-un castronel, pana cand se albesc - cam un minut.

Apoi le adaug in zeama, peste mucenici si amestec. 

Pun vanilia, scortisoara, coaja de portocala si romul.

Pun mucenicii muntenesti in castron.

Pun nuca pisata deasupra si pudrez cu scortisoara.

Traditia spune ca nu trebuie sa mananci pana nu dai de pomana, asa ca in ziua de Mucenici intai pregatesc pachetul pe care il voi da de pomana si apoi putem manca in voie.

Pofta buna si spor la treaba si voua!