Placinta cu iaurt

Este foarte gustoasa si usor de facut, avand doar cateva ingrediente. Am aceasta reteta de pe vremea in care nu se gasea branza (sau orice altceva de mancare) dar inca se mai gasea lapte si iaurt. Vorbesc desigur de anii '80, mai precis din 1983 incolo. Imi amintesc ca in acel an eram insarcinata cu fiica mea si incepuse sa nu se mai gaseasca foarte usor oua sau pui si trebuia sa stau la cozi foarte mari ca sa pot sa cumpar cate ceva. In anii urmatori lucrurile s-au inrautatit si abia daca mai gaseam ceva de mancare, chiar si cu coada. Stiu ca unii spun ca se descurcau, ca aveau relatii la Alimentara, dar nici eu si nici sotul meu nu am avut relatii, asa ca am mancat exact ce am cumparat dupa ce am stat, de multe ori, chiar si o zi intreaga la coada la cafea, pui, oua, hartie igienica, chiar si cartofi. Imi amintesc cat de greu a fost sa ii facem o petrecere fiicei mele cand a implinit 1 anisor si i-am rupt turta. Pe langa greutatile intampinate pentru a procura alimentele pentru petrecere, nu erau nici gaze ca sa le pot gati, asa ca am stat in noaptea dinaintea petrecerii sa coc tortul, pateurile si friptura, iar a doua zi a trebuit sa fiu fresh pentru serviciu si apoi pentru petrecere - dar aveam doar 23 de ani, alte vremuri!
Ca sa revin la povestea retetei noastre, pe vremea aceea, neavand cu ce sa facem placinta cu branza, iaurtul a fost un inlocuitor foarte bun, iar placinta cu iaurt era la fel de buna, daca nu chiar si mai buna decat cea cu branza. Inca se mai gaseau foi de placinta la centrul de paine si era mai simplu sa le iau gata facute. Dar asta nu a tinut mult si apoi am invatat sa fac si foi de placinta.
Am uitat apoi de placinta cu iaurt vreme de ani intregi, atata timp cat nu am mai avut cu ce sa o fac  -pentru ca nu se mai gasea iaurt. Dar, zilele trecute, pe cand rasfoiam un vechi carnetel cu retete, am vazut si aceasta reteta  - scrisa rapid, in cateva cuvinte, doar ingredientele, pentru ca restul il stiam : cum se pregateste si cum se coace, la fel ca si placinta cu branza. De aceea mi-am propus sa o fac cat mai repede.
A durat mai mult decat m-am asteptat, dar uite ca am facut-o si am bucurat papilele celor din familie, chiar si sotul meu a apreciat-o, desi nu isi mai amintea de gustul minunatei placinte cu iaurt.
Chiar daca acum avem atatea ingrediente minunate pentru placinta cu branza sau pentru alte prajituri cu branza, placinta cu iaurt ramane pe lista mea de retete pentru ca se face usor si e foarte gustoasa, dar mai ales pentru ca e si foarte ieftina. Ar mai fi un motiv, pe care l-am constatat dupa ce am mancat placinta cu iaurt : nu ne da arsuri, cum se intampla atunci cand mancam placinta cu branza, deci e mai usoara.


Ingrediente pentru o tava de aragaz de 40/35 cm

- 1 pachet de foi de placinta
- 1/2 pachet de unt (125g)
- 2 pahare mari de iaurt de 450g (grecesc ar fi mai bun)
- 8 oua
- 1/2 pahar de iaurt de zahar
- 2 plicuri de zahar vanilinat
- 1 lingura de esenta de rom
- 1 lingurita de sare (cine vrea)

Eu am avut foi de placinta congelate si le-am lasat in frigider vreo 2 zile sa se decongeleze, dar nu pentru ca atat de mult dureaza decongelarea, ci pentru ca am amanat eu pregatirea placintei.
Foile fiind dezghetate, am inceput sa fac placinta.
Am taiat untul cubulete si l-am pus la topit pe foc mic intr-o craticioara.

 

Am amestecat cu cutitul (ca tot era cu unt pe el) pana cand s-a topit tot untul.

Am stins focul si am scos somoiogul de pene cu care sa ung foile de placinta.

Apoi am pregatit umplutura. Am pus intr-un castron mare ouale intregi, zaharul si zaharul vanilinat.

 

 

Eu n-am pus si sare, dar e cu atat mai buna daca se pune si se apropie mai mult de placinta cu branza.
Am pus si esenta de rom...cu sticla, dupa ochi, pentru ca nu e chiar atat de concentrata si, la o adica, merge sa pui si toata sticla.

Am batut ouale si zaharul cu telul, pana cand s-au desfacut albusurile, adica ouale nu mai erau gelatinoase, ci curgeau - la fel ca la crema de zahar ars. Umplutura seamana foarte bine cu aceasta crema, atata doar ca nu se pune lapte in crema, ci iaurt.

 

Asadar, am adaugat apoi iaurtul si am amestecat usor cu telul, pana cand compozitia s-a uniformizat.

 

Am scos tava in care urma sa pun placinta. Am pus foile pe blat si le-am desfacut. Am asezat tava pe aragaz si craticioara cu unt alaturi, ca sa fie la indemana.

 

Am dat drumul la cuptor sa se incalzeasca la foc mediu de 180C.
Intai am uns fundul tavii cu unt, apoi am inceput sa asez foile in tava, una cate una, ungandu-le cu unt pe fiecare pe toata suprafata.

 

Am numarat foile pentru a sti cate sa pun in partea de jos si cate sa imi ramana pentru partea de sus.

Aveam 13 foi, deci am pus 7 jos si 6 deasupra. Partea de jos trebuie sa fie mai groasa ca sa sustina crema, fara sa se inmoaie.
Am asezat cele 7 foi, una peste alta, avand grija sa ung cu unt si pe margini.

 

 

Am avut grija sa asez foile in asa fel incat sa acopar toate marginile tavii. Foile erau mari cat latimea tavii, dar pe lungime a fost nevoie sa asez foile si pe mijloc si mai aproape de o margine, apoi si de cealalta margine, alternativ - in asa fel incat sa fie imbracate toate marginile in foi.

 

Umplutura de iaurt si oua era moale si de aceea, foile trebuie asezate in asa fel incat sa fie ca un cos care sa o cuprinda, pentru ca aceasta sa nu iasa pe-afara, pe margini ca si la placinta cu branza.
Am pus umplutura si am intins-o bine pe toata suprafata tavii.

 

Am indoit marginile foilor de placinta peste umplutura de iaurt.

 

Am pus apoi cate o foaie deasupra, am uns cu unt, la fel ca si pe cele de jos. Am cautat sa acopar si marginile.

 

 

Am uns bine cu unt foaia de deasupra.

Apoi am bagat marginile foilor in tava, peste marginile foilor de jos (care erau aduse spre interior, peste crema).

  

Am pus restul de unt pe marginile placintei.

Ca si la placinta cu branza, am taiat foile in patrate cat de cat egale, pentru ca umplutura sa se coaca egal si totodata, sa nu stric foile taindu-le dupa coacere. Pentru aceasta am folosit cutitul cel mai lung, cu lama zimtata, care e si foarte ascutit.

Am taiat miscand cutitul ca pe un fierastrau, intai vertical si apoi orizontal.

Umplutura iese afara in momentul taierii, unele bucati de foi fiind acoperita partial de umplutura, dar nu va speriati, ele vor iesi afara la copt. Am avut mai mare grija la partea dinspre mine, unde foile se strangeau, botindu-se, de aceea le-am indreptat usor cu cutitul.

Am dat placinta la cuptor la foc potrivit de 180C pentru 45 de minute, pana cand placinta s-a rumenit frumos.

Spre sfarsit, placinta se umfla, aproape sa dea peste tava.

Cand e gata o scot afara si opresc focul. Cand se racoreste, placinta se lasa, dar e absolut normal.

 

Aceasta placinta trebuie consumata cand se raceste, pentru ca umplutura sa se inchege bine, sa fie tare. Eu am avut rabdare sa astept, dar se poate consuma si calda - cine vrea si nu are rabdare - pentru ca e o placinta si nu se incruzeste - doar cozonacul se incruzeste.

Am taiat placinta pe urmele taieturilor initiale si am servit-o pudrata cu zahar, dar este foarte buna si simpla, depinde de gust si de cat de tare ne dor dintii...sau nu!

 

Pofta buna si spor la treaba, daca vreti sa incercati si voi placinta cu iaurt!