Vin de casa

N-as fi crezut ca voi face vreodata vin, dar iata ca am facut! Ba, chiar a devenit deja o obisnuinta, pentru ca am facut vin pentru al treilea an la rand. Nu suntem noi (eu si sotul meu) mari bautori, dar cate un pahar de vin e bun cateodata, ba chiar e sanatos - mai ales cel facut natural, in casa. Majoritatea cunoscutilor mei fac vin, fie ca au vie la tara sau nu. Un prieten chiar cumpara struguri de la piata si face el singur vin, intr-un mod destul de empiric, fara mari unelte speciale. De altfel, nici nu trebuie prea multe unelte, doar ceva cu care sa zdrobesti strugurii si apoi o presa, care sa stoarca strugurii - mai ales atunci cand sunt mai multi. Unii folosesc cate un bat gros simplu, cu cateva crengute in capat sau cu cateva cuie batute in capat, pentru a zdrobi strugurii. Apoi, fie lasa strugurii asa cum sunt, sa isi lase zeama in butoi, fie ii trec prin presa, pentru a ii stoarce bine. Vita mea nu rodeste asa multi struguri, circa 15 kg intr-un an bun. Unii poate ca nici macar nu si-ar bate capul sa faca vin din atat de putini struguri, dar pentru noi e o cantitate mai mult decat suficienta, pentru a avea cate un pahar de vin la masa. La inceput nu stiam mare lucru despre cum se procedeaza si de aceea, in primul an in care vita mea a facut mai multi struguri - atatia incat sa merite efortul de a face vin, adica cele 15 kg - m-a luat pe nepregatite, dar am incercat sa fac vinul cu mijloacele pe care le aveam in casa...adica mai nimic, decat o sita obisnuita, un pasator de cartofi si mainile goale! Nefiind o cantitate mare, am putut sa fac totul manual, adica si zdrobitul si presatul strugurilor. Pentru ca a fost totusi un efort destul de mare, mi-am pus serios problema despre cum voi face asta in continuare, presupunand ca vita va rodi la fel si in urmatorii ani. Presupunerea s-a dovedit a fi o realitate si, chiar daca nu a rodit mereu la fel, tot am continuat sa fac vin, pentru ca din strugurii mei iese un vin roze foarte bun si, mai ales, 100% natural, fara chimicale. Nu stiu exact ce soi este, dar se pare ca e unul vechi, cu boabe mici, negre si foarte dulci. Am cautat deci sa imi usurez munca si, in acest scop, am cumparat un storcator de struguri mic - cel mai mic pe care l-am gasit. Cu acest storcator, stoarcerea strugurilor a fost parfum, o alta viata! Mai ales ca m-a ajutat si sotul meu, caruia i-a placut sa se joace si el de-a facutul vinului. Avand un storcator, ne-am permis - atunci cand s-au facut mai putini struguri  - sa cumparam inca pe atatia struguri, ca sa stim macar pentru ce muncim. Si, intr-adevar, merita munca, pentru ca vinul facut in casa nu se compara cu cel cumparat si e ca o doctorie.

Ingrediente pentru aproximativ 8 litri de vin

- 15 kg struguri negri

In plus

Pentru vinul facut manual

- 2 oale de 6 litri

- o oala mai mica de 1,5-2 litri

- cateva castroane sau galeti (ligheane)

- o sita de ciorba (nu prea fina)

- un pasator pentru piure

sau 

- un zdrobitor si un storcator cumparat

Pentru prelucrarea vinului

- o palnie mai mare

- o damigeana de 10-15 litri

- 1 dop cu furtun pentru damigeana

- un dispozitiv pentru tras vinul, cumparat sau confectionat

- inca 1-2 damigene de 5 litri (sau 8-10 sticle) pentru tras vinul

Avand putini struguri, ii spal intai, apoi ii curat de pe ciorchine. 

La aceasta operatiune ma ajuta si sotul meu, ca sa mearga mai repede. Noi numim aceasta operatiune"sezatoare", fiind chiar asa cum se facea pe vremuri, cand veneau mai multi oameni sa ajute la o treaba si stateau jos. 

Pe masura ce le curatam de pe ciorchine, punem boabele intr-un lighean mai mare si ciorchinii in alt lighean.

Cand am avut mai putini struguri si am facut stoarcerea manual, am asezat o sita deasupra unei oale mai mici, astfel incat sa stea fix. 

Apoi am luat cate un pumn-doi de struguri si i-am pus in sita.

Am apasat strugurii cu pasatorul de cartofi cu putere, doat atat cat sa ii zdrobesc.

 Am pus deoparte pasatorul.

Apoi am stors strugurii zdrobiti cu mana, apasand cu putere, pana cand au ramas doar cojile si samburii in sita. 

Am pus cojile ramase intr-un castron, apoi am pus alte boabe la stors - si tot asa, pana cand  am terminat toate boabele. 

Cand mustul ajungea pana la sita, trebuia sa-l vars in alta oala mai mare.

Am strecurat zeama groasa, cu pulpa de struguri in ea, printr-o alta sita, intr-o oala mai mica.

Am amestecat cu o lingura de lemn in sita, pentru a se scurge sucul de struguri mai repede.

Cand am terminat de stors strugurii, ambele oale de 6 litri au fost pline cu must. 

E cam obositor si dureaza destul de mult sa storc si sa presez strugurii doar cu mana, dar cu presa de struguri e foarte rapid si simplu. Ideal ar fi sa am si un zdrobitor, dar, pentru moment, ne descurcam zdrobind strugurii cu mana.

Strang strugurii in mana pentru a-i zdrobi cat de cat, pana umplu un castron.

Tot ce am de facut apoi e sa pun strugurii zdrobiti in presa de struguri. Acesta are o plasa in interior, care filtreaza sucul, asa ca mustul iese limpede.

Strang bine plasa si actionez mecanismul care apasa strugurii si ii preseaza.

Mustul iese curat in partea de jos a presei, unde asez un vas in care sa curga. Pun si o sita deasupra, pentru a opri eventualele coji sau samburi care se pot strecura prin plasa.

Vars mustul, printr-o palnie, in damigeana in care va sta sa fermenteze, pana se face vin. 

Pastrez cat must vreau sa beau si il tin in frigider. Are o culoare frumoasa, rubinie si e dulce si bun.

Pun dopul cu furtun la damigeana. Acest dop e necesar pentru ca prin el iese CO2 (dioxid de carbon) produs prin fermentarea mustului. Ca sa nu intre aer in damigeana, la vin, capatul furtunului se pune intr-o sticla cu apa. 

Cand incepe sa fermenteze, se observa cum ies bule de aer in apa din sticla.

E foarte important sa nu stea capatul pe fundul sticlei, ci putin mai sus. Altfel, exista pericolul ca acesta sa fie blocat de fundul sticlei si aerul sa nu poata iesi, ceea ce face ca damigeana sa explodeze. Asa am patit eu intr-un an si nu a fost deloc placut sa gasesc damigeana goala si vinul scurs pe jos. De aceea e bine sa verific zilnic furtunul din sticla, pentru ca e indeajuns o zi de neglijenta, pentru ca totul sa se duca de rapa si e pacat de atat munca! Asadar, duc damigeana cu dopul cu furtun in pivnita, pentru ca mustul trebuie sa stea la o temperatura constanta, mai rece, nu calda - cam de 15-20 C. Daca e mai mica, nu fermenteaza, iar daca e mai mare, fermenteaza prea repede. Tin mustul sa fermenteze cam 45 de zile, In acest timp urmaresc sa vad cand nu mai ies bule de aer prin furtun. Cand vad ca nu mai ies bule si au trecut 45 de zile, trag vinul de pe drojdie, adica scot vinul din damigeana, astfel incat, drojdia lasata la fund, sa ramana in damigeana. Scot vinul din damigeana in niste damigene mai mici, cu ajutorul unui alt furtun, atasat de un bat mai lung decat inaltimea damigenei. Eu mi-am facut singura aceasta unealta, dupa un video vazut pe YouTube. Trebuie un bat curat, spalat bine, de care am legat un furtun curat, special pastrat pentru scos vinul. Capatul furtunului care va intra in damigeana e legat de bat, cam cu cateva degete mai sus de capatul batului. E bine sa pot vedea pana unde s-a lasat drojdia pe fundul damigenei si masor pe bat, astfel incat sa asez capatul furtunului chiar deasupra drojdiei, pentru ca atunci cand trag vinul, sa nu iasa cu drojdie.

Leg furtunul de bat si in alte cateva locuri, mai in sus, pentru a sta fix, legat de bat. In acest fel, atunci cand bag batul cu furtunul in damigeana, nu se va lasa in jos si pot sa trag vinul clar, fara drojdie. Daca cumva gresesc si vad ca vinul iese cu drojdie, nu e o nenorocire, scot batul si trag putin de furtun in sus.

Imi pregatesc damigenele mici, adica le scot dopurile si le tin aproape. Ridic damigeana mare mai sus, pe un scaun, ca sa curga bine vinul si sa imi fie mai usor - la mine asa e mai comod. Damigenele mici sau vasul in care scot vinul trebuie sa stea mai jos. Am facut poza asta cu damigeana goala, fara vin, doar ca sa exemplific. De fiecare data uit sa fac poze la cum scot vinul din damigeana! Aici insa am pus damigeana jos si oala pe scaun - de fapt, trebuie invers, ca sa curga bine vinul.

Apoi bag celalalt capat al furtunului in gura si sorb cat pot de tare, ca sa vina vinul pe furtun si sa inceapa sa curga. Daca nu reusesc din prima, mai incerc, pana cand incepe sa curga vinul, ca in acest video de pe YouTube. Pun imediat furtunul in damigeana cea mica si las sa se umple. Apoi mut imediat furtunul in cealalta si las sa se scurga tot vinul din damigeana mare. 

Apoi spal damigeana mare si o las sa se scurga vreo ora, pana se zvanta bine de apa. Pun inapoi vinul tras din damigenele mici in damigeana mare, pun un dop normal si il las sa mai stea inca o luna, pana cand se limpezeste bine. Mai verific din cand in cand, scotand dopul, sa las aerul sa iasa, pentru ca vinul mai fermenteaza putin. Cei care au mai mult vin, il scot mai repede si il lasa apoi tot cu dop cu furtun, pana la Craciun. Apoi il trag din nou in damigenele mici, utilizand tot batul cu furtun. De data asta insa, dau furtunul mai jos, pentru ca e mai putina drojdie.

De-acum pot sa consum vinul si cam asta si fac, pentru ca se apropie Craciunul. Este un vin destul de sec, putin dulce, dar foarte tare. Eu il consum de obicei cu Pepsi si rareori il beau simplu, mai ales la friptura. Dar cel mai mult apreciez faptul ca e facut de mine, din strugurii mei!

Spor la treaba si voua!