Lapte de pasare

Pe vremuri, acesta era un desert simandicos, pe care nu il facea toata lumea, ci doar gospodinele pricepute si cele carora chiar le placea sa gateasca. Pe-atunci toate femeile gateau - de obicei duminica, pentru toata saptamana, pentru ca toate aveau serviciu. Mamele noastre erau ocupate si doar duminica era zi libera, in care nu stiau ce sa faca mai repede. Eu am avut noroc cu mama, care nu gatea chiar atat de mult - desi ii placea sa gateasca - asa ca nu trebuia sa mananc o mancare timp de cateva zile. Biata de ea, nu avea timp si nici energie, ea fiind cea care le facea pe toate in casa, pana m-am mai marit si eu. Cu toate astea, macar la sarbatori imi facea placinte si prajituri, atat cat putea si ea. In schimb, sora ei, tanti Iuliana, era o bucatareasa desavarsita. Ii placea sa faca tot felul de specialitati, cu care ne incanta de cate ori venea in vizita pe la noi. Imi amintesc cu drag vacantele petrecute la ea, la Reghin, unde ma indopa cu tot felul de prajituri delicioase si dulceturi fine de fragi si afine, nemai vazute pe la noi prin Bucuresti. Pana si salata de vinete (pe care ne-o facea in vacanta de vara) era deosebita, prin decoratiunile de rosii si ardei puse deasupra. Tot tanti Iuliana era singura care imi facea lapte de pasare, care intotdeauna ma fascina, prin galustele albe de bezea, care pluteau in laptele putin ingrosat cu galbenusurile de ou. Imi amintesc cum vorbea despre acesta cu atata pofta, incat nu puteai sa nu iti lase gura apa! Cand am crescut si m-am maritat, mi-am amintit de multe ori de laptele de pasare, dar nu am avut curaj sa ma incumet sa il fac, pana cand nu au mai crescut copiii si am avut timp mai mult de facut specialitati. Am facut mereu sodou, care e asemanator cu laptele de pasare, dar fara bezea. Asta se intampla mai ales atunci cand copii erau ragusiti, stiut fiind ca e foarte eficient in aceasta situatie si vindeca raguseala. Prima oara cand am facut lapte de pasare a avut succes, asa ca l-am mai incercat. In ultimii ani am constatat ca a revenit in actualitate, fiind gatit de multe ori chiar si in concursul TV "Chefi la cutite". Ba chiar multi bloggeri culinari au inclus reteta in blogurile lor, si asa am aflat ca este un desert frantuzesc "Ille flottante" caruia in engleza i se spune "floating island" - pe romaneste, "Insula plutitoare". Romanul are o imaginatie mai bogata, de aceea l-a numit "lapte de pasare", facand referire la asemanarea bezelelor uriase cu niste oua de pasare - de aici, denumirea de "lapte de pasare". Acum m-am gandit sa repet reteta si sa o scriu si pe blog, fiind o reteta de referinta pentru bucataria noastra, dar si pentru cea internationala. Probabil ca o voi repeta, din cand in cand, insa doar in cantitate redusa, pentru 2 persoane, adica pentru mine si sotul meu. Este indeajuns sa mancam o data, poate de doua ori. Se poate tine la frigider pana a doua sau a treia zi si e foarte bun, poate chiar mai bun, pentru ca e rece. Am apreciat si reteta lui Bruno Albouze, care e de departe, cea mai spectaculoasa pe care am vazut-o pana acum. El coace ouale de albus in forme rotunde, la cuptor si le decoreaza cu un cuib de fire de zahar ars. Dar asta e doar pentru o prezentare mai frumoasa, pentru ca, de fapt, laptele de pasare e un fel de sodou cu bezele, care e la fel de bun, oricum l-ai prezenta.

 Ingrediente pentru 2 portii

- 250 ml lapte

- 2 oua

- 75 g zahar

- 1 lingurita de amidon alimentar

- 1 plic zahar vanilat

- 1 varf de cutit de sare

Laptele de pasare se face foarte usor si repede. Intai pun laptele intr-o craticioara de 2 litri.

 Adaug o lingurita de pasta de vanilie (sau un plic de zahar vanilat) si pun laptele la fiert, pe foc mic.

Las laptele pe foc, pana incepe sa fiarba.

Incep sa pregatesc spuma de albus pentru bezea. Separ albusurile de galbenusuri, in doua castroane diferite.

Vars albusurile in bolul mixerului vertical, pentru a le pune la batut.

Pun un varf de lingurita de sare in albusuri.

Sarea ajuta abusurile sa se bata mai bine si mai repede.

Montez telul in capul mixerului vertical.

 Dau drumul mixerului la viteza maxima 4, sa bata albusurile, pana cand se fac spuma.

Atunci incep si adaug zaharul, cate o lingura, la fel ca atunci cand fac bezele. Micsorez viteza cu o treapta, de cate ori pun o lingura de zahar, ca sa nu sara pe-afara, si apoi maresc din nou viteza.

Dupa ce pun tot zaharul, las sa bata albusul la viteza maxima 4 timp de cateva minute, pana cand spuma se intareste si devine lucioasa, iar zaharul se topeste. In acel moment, opresc mixerul.

Scot telul si bolul cu bezeaua din mixerul vertical. Bat telul de bol, pentru a scoate bezeaua prinsa in interiorul sau.

Laptele a inceput sa fiarba intre timp, asa ca pot sa incep sa pun la fiert "ouale" de bezea.

Trebuie putina dexteritate, pentru ca "ouale" de bezea sa iasa mai aspectuoase. Gospodinele noastre le fac simplu, cu o lingura si asa le fac si eu. Ca sa fie mai spectaculoase, trebuie o lingura mai mare.

Pentru a modela bezeaua in forma de ou, trebuie sa folosesc doua linguri. Iau cu o lingura bezea din bol.

 Nivelez albusul din lingura cu cealalta lingura, rotunjind bezeaua, dandu-i o forma ovala, ca de ou.

Apoi o pun cu grija in laptele care clocoteste incet, la foc mic, cu ajutorul celeilalte linguri, cu care imping "oul" de bezea din lingura.

Fac cateva "oua" si le las la fiert, la foc mic, timp de 30 de secunde pe o parte. In craticioara mea incap 2 sau 3 oua, depinde cat de mari le fac.

Le intorc cu o paleta sau cu o lingura cu gauri si le mai las inca 10-15 secunde si pe cealalta parte. 

Apoi le scot cu spumiera pe o farfurie.

Apoi pun alt rand de oua - si tot asa, pana cand termin toata bezeaua.

Las ouale de spuma sa stea pe farfurie. Mie mi-au iesit 8 "oua" de bezea.

Pregatesc sodoul cu laptele fiert, in care am posat ouale de bezea. Vars galbenusurile intr-un bol de mixer vertical. 

Pun zaharul si vanilia peste galbenusuri. 

Amestec galbenusurile cu zaharul cu un tel de mana sau, si mai bine, cu mixerul vertical, la care montez telul. Mixez pana cand se albesc.

 Adaug apoi amidonul si amestec din nou timp de cateva secunde.

Opresc mixerul si adaug laptele fierbinte, amestecand usor cu telul, pana se incorporeaza laptele. 

Abia apoi pornesc putin mixerul, pentru a se amesteca mai bine. Daca as amesteca direct cu mixerul, poate sari laptele fierbinte pe mana, datorita vitezei prea mari a mixerului.

Vars laptele inapoi in oala si o pun pe foc mic. 

Amestec cu acelasi tel (care e deja "murdar" de crema!) incontinuu, pana cand crema incepe sa se ingroase. 

Cand vad ca crema s-a ingrosat, o dau imediat deoparte si opresc focul. Daca as tine-o cateva secunde mai mult, se taie si va arata urat.

Crema arata bine.

E doar putin groasa, ca un sodou-crema, atat cat sa curga.

Vars sodoul-crema pe o farfurie.

Asez cu grija ouale de bezea deasupra. 

Servesc laptele de pasare in castronele, simplu cu cate "oua" vrea fiecare.

Crema este delicioasa, ca orice crema de vanilie, chiar daca este mai moale. Ouale de albus sunt aerate si pufoase, usor dulci si merg de minune cu crema foarte dulce.

Pofta buna si spor la treaba si voua!