Muschiulet de vita cu sos de vin si otet balsamic

Cam o data la cativa ani, la masa festiva de Revelion, ne place sa ne rasfatam cu cate un muschiulet de vita la cuptor, facut de ginerele nostru. Pentru ca el e bucatar, el stie cel mai bine cum sa il gateasca, asa ca il lasam pe el sa il faca, chiar in seara de Revelion. Eu abia am inceput sa invat cum se gateste carnea de vita - mai ales muschiuletul, pe care nici macar nu l-am mirosit pana acum cativa ani, d-apai sa il gatesc! Insa cat de bun este! Desi nu imi place friptura in sange, acest fel de muschiulet la cuptor, care apoi este "tras" la tigaie, e pe gustul meu, foarte moale si deosebit de gustos. Am cautat o reteta asemanatoare, dar nu am gasit decat pe cea a muschiului Welligton, care e acoperit cu aluat fraged....e de facut si asta! Pana una-alta, am stat pe langa ginerele meu in bucatarie si am facut poze, ca sa pot impartasi reteta, dar si ca sa o tin si eu minte - in caz ca poate vreau sa fac si eu un muschilet de vita la cuptor.

Muschiuletul de vita e cel mai fraged dintre toate partile de carne ale vitei, iar partea cea mai subtire, de la capat, este cea numita filet mignon, care este cea mai frageda carne a vitei, fiind si cea mai scumpa - acesta fiind doar o mica parte a muschiuletului, deci nu pot fi scoase cantitati mai mari de la o singura vita. Noi facem tot muschiuletul si credeti-ma ca este foarte fraged si moale, facut dupa aceasta reteta.

Ingrediente pentru 5 portii

- 1 muschiulet de vita de aproximativ 1,5 kg

- 50 g unt

- cate o crenguta de rozmarin si cimbru 

- 1-2 catei de usturoi

- sare, piper dupa gust

- 2-3 linguri de ulei de masline

Pentru sosul de vin si otet balsamic

-1 ceasca de vin rosu

- 1 ceasca de otet balsamic

- 1 ceasca de zahar

Pentru decor si garnitura

- salata verde sau asortata din punga (picanta, de preferat)

Am cumparat muschiul de vita cu cateva zile inainte de Anul Nou si l-am tinut in frigider pana atunci, ca sa se matureze - asa ne-a spus ginerele, pentru ca sa devina mai fraged. In ultima zi a anului, cu cateva ore inainte de a gati muschiul, bucatarul nostru l-a fasonat, adica l-a curatat de pielite si grasime, dar si de pielea lucioasa, argintie, cu un cutit bine ascutit.

Apoi l-a sters bine, l-a pus pe  o bucata de folie de plastic si l-a dat cu ulei, sare piper. 

L-a infasurat bine cu folia si l-a strans bine la capete. A mai pus inca o folie deasupra si l-a infasurat strans, rasucind capetele bine de tot.

L-a mai acoperit cu 2 bucati de folie de aluminiu peste cea de plastic, apoi l-a strans bine la capete. 

A pus muschiuletul astfel infasurat la frigider, pentru cateva ore, pana spre miezul noptii, cand aveam de gand sa mancam muschiuletul - cam 4 ore in total, dar mi-a spus ca poate fi pregatit si cu o zi inainte.

Dupa ce au trecut cele 4 ore, se facuse cam 11 si ceva - adica mai era putin pana la Anul Nou - asa ca era timpul ca bucatarul nostru sa inceapa sa gateasca muschiuletul de vita. A dat drumul la cuptor la foc potrivit spre mare, de 200 C, cu focul pus in partea de jos. A scos muschiul din frigider si l-a pus intr-o tava mica de aragaz.

A dat muschiul la cuptor la foc potrivit de 200 C pentru 20 de minute, pana ce s-a simtit moale la mana.

A incercat muschiul apasand cu degetul pe el. Trebuie incercat la inceput si apoi, dupa cele 20 de minute, ca sa se vada diferenta.

Intre timp a pus sa se faca sosul de vin intr-o craticioara mica de 600 ml. A turnat o ceasca otet balsamic, o ceasca de zahar si o ceasca de vin rosu in craticioara, a pus-o pe foc si a lasat-o sa fiarba la foc mare pana ce a scazut si s-a ingrosat ca un jeleu. 

A amestecat din cand in cand in sos, mai ales cand a inceput sa se ingroase, ca sa nu se prinda de fundul craticioarei. 

Dupa aproape 30 de minute, sosul s-a ingrosat, asa ca l-a dat deoparte si l-a lasat sa se racoreasca.

 Dupa 20 de minute, a scos din cuptor muschiuletul, l-a lasat asa cum era vreo 5 minute si apoi l-a scos din folie si l-a taiat in felii groase de 4-5 cm. A pus pe foc mare dat la maxim o tigaie mare, antiaderenta. A pus in tigaie 50 g de unt cu 2 linguri de ulei de masline, 1 catel de usturoi zdrobit, sare si piper. 

Cine vrea, poate sa puna si cate o crenguta de cimbru si de rozmarin, dar noi nu am incercat, pentru ca tata-socru nu e foarte incantat de aceste gusturi. 

A pus feliile de muschi in tigaie si le-a lasat cateva minute sa se rumeneasca putin la foc mare. 

Intre timp, a tot turnat sos cu lingura pe fiecare bucata, pana cand bucatile s-au sigilat la suprafata, adica nu se mai vedea culoarea rosie de carne in sange.

Apoi a scos cate o bucata pe fiecare farfurie. A asezat cate o mana de salata si le-a stropit pe fiecare cu ulei de masline, sare si lamaie. A fost nevoie sa mai incalzeasca jeleul de vin, care se racise si se intarise, pentru a-l putea pune peste salata si peste friptura. A luat cate putin jeleu cu lingura si l-a stropit sub forma de fire circulare peste carne si peste salata. 

Muschiuletul de vita cu salata si sos de vin a fost delicios, foarte moale si fraged, dar mai ales, foarte gustos.

Am spus cu totii "sarut mana pentru masa" si felicitari bucatarului nostru!

Pofta buna si spor la treaba si voua, daca va incumetati! Si de ce nu, ca nu e deloc greu!