Cum sa pastrezi drojdia proaspata, ca sa nu se strice

E o perioada in care drojdia a ajuns sa fie destul de cautata. Dar cine obisnuieste sa coaca paine sau cozonac si alte asemenea bunatati, are mereu drojdie in casa, ca sa faca tot ce are nevoie.
Asa am si eu, intotdeauna cateva pliculete de drojdie sau chiar si drojdie proaspata. Desigur, prefer  drojdia uscata pentru ca e mai usor de pastrat.
Dar eu stiu de mult timp cum sa pastrez si drojdia proaspata, chiar pentru mai multe luni. Era o vreme in care abia ce invatasem sa fac scovergi de la vecina mea, doamna Petre - fie-i tarana usoara! Ea facea foarte des scovergi si m-a invatat si pe mine, dar nu numai atat : m-a invatat si cum sa pastrez drojdia proaspata, ca sa o am la indemana mereu, de cate ori am nevoie sa fac scovergi sau paine sau chiar cozonac. In acele vremuri nu se gasea nici macar drojdie si atunci cand gaseam, trebuia sa iau un pachet intreg de 500 g. Cum puteam sa folosesc atata drojdie fara sa se strice? Nimic mai simplu : o tineam la congelator!
Vecina mea m-a invatat sa fac ca ea, ca sa pastrez drojdia taiata in cubulete mici de 25 g, la congelator - pentru a scoate doar atat cat imi trebuie pentru un aluat de scovergi sau de paine. 
Am continuat sa pastrez drojdia proaspata in acest fel timp de multi ani, pana cand au inceput sa se gaseasca pachetele mici de drojdie, de 25 g sau putin mai mari. Cu timpul, am renuntat sa mai cumpar pachete mari de drojdie, fiind mai comod sa cumpar cateva mici - pentru cateva folosiri - pe care sa le pastrez in frigider, fara sa mai fie nevoie sa le tin in congelator. Au aparut si pliculetele de drojdie uscata si acestea mi s-au parut si mai convenabile, asa ca am cumparat mereu cate 10 pliculete si le pastram in camara, avand grija sa improspatez mereu provizia de drojdie. Mai ales pentru ca a fost o vreme in care faceam paine la masina de paine, la care foloseam drojdie uscata.
Desi au fost si perioade in care cumparam paine gata facuta, intotdeauna a trebuit sa am in casa faina si drojdie, pentru orice eventualitate, avand in vedere ca stau la tara si nu e asa usor sa plec pana la magazin, ca sa iau paine. Daca uitam sa cumpar sau, pur si simplu, se termina painea, aveam cu ce sa fac paine, oricand aveam nevoie.
Dar uite ca, pe neasteptate, a venit aceasta pacatoasa de pandemie si toata lumea a cumparat "la greu" faina si drojdie, pana cand nu a mai fost nici un strop, nici de una si nici din cealalta! Nu am disperat, pentru ca aveam maia salbatica - o alta alternativa, mai sanatoasa, pentru drojdie.
Cu timpul, magazinele s-au aprovizionat din  nou cu drojdie si faina, asa ca m-am grabit sa imi iau si eu - dar ce sa vezi? Nu aveau decat drojdie proaspata, la pachete de 500 g! Pentru ca stiam cum sa o pastrez, nu m-a speriat ideea de a cumpara atat de multa drojdie.

Pentru a pastra cubulete mici de drojdie in congelator am nevoie de :

- un cutit bine ascutit

- cateva pungi pentru sendvis

Desfac pachetul de drojdie de ambele folii cu care era invelit. Pe vremuri foloseam chiar si aceste folii pentru a ambala bucatile mici de drojdie, neavand altceva. Dar acum nu am nevoie de ele, asa ca nu le folosesc.

Iau un cutit lung si bine ascutit si incep sa tai bucata de drojdie. Ideea e sa obtin cubulete de aproximativ 25 g. Taind bucata de drojdie in cubulete aproximativ egale, obtin 16 cuburi. Ca sa aflu cat cantareste fiecare, fac o impartire simpla 500 g : 16 cuburi =31g/cub. E cu cateva grame mai mult decat ar trebui in reteta, dar nu e nici o problema, ba chiar e mai bine. Cand am timp, cantaresc fiecare cubulet, sa aiba 25 de grame, dar asta nu mi se intampla prea des - a fost o singura data, atunci cand era stare de urgenta si aveam timp berechet!
Prima oara tai bucata de drojdie pe din doua : intai pe latime si apoi pe lungime. Tin bine cu mana si apas cu cutitul pana jos, apoi il trag usor afara, ca sa nu se rupa drojdia.

Daca se rupe o bucatica, o lipesc la loc, apsand-o usor in locul din care s-a rupt. Drojdia se lipeste usor si e bine sa stea compacta pana cand o tai, ca sa obtin cuburi cat de cat egale.

Rastorn bucata de drojdie pe o parte, spre mine si tai din nou la jumatate, pe lungime.

Apoi tai fiecare jumatate in doua, pe latime, obtinand astfel 8 cubulete din fiecare jumatate.

Chiar daca se taie perfect, drojdia se mai poate rupe ici-colo, atunci cand desfac fiecare cubulet, pentru a il ambala. Desi cubuletele taiate par foarte egale, totusi nu sunt. De aceea, e mai bine sa cantaresc fiecare cubulet - mai ales pe cele care par prea mari- cautand sa am cuburi cat de cat apropiate de 25 g.

Cand am un cub mai greu de 25 g, tai o bucatica din el si o adaug la alt cub mai mic.

Pe vremuri puneam fiecare cubulet in cate o punguta mica, pastrata in "punga de pungi mici" asa cum aveam pe vremea aia. Acum nu mai am pungute atat de mici, mai ales din acelea pe care sa le spal dupa folosire si sa le usuc, ca sa le pastrez pentru alta folosinta. Acum nu e asa scump sa cumpar un sul intreg de pungi pentru sendvis. Acestea sunt destul de mari, de aceea pot sa pun cam 4 cubulete de drojdie intr-o punga.

Incep prin a pune un cub intr-unul din colturile pungii, apoi rasucesc punga deasupra cubului de drojdie, ca sa stea cat de cat fix. Mai pun alaturi un alt cub in celalat colt al pungii si rasucesc, ca sa nu se lipeasca cele doua cuburi.

Adaug un alt cub in partea de sus a pungii si procedez la fel, rasucind punga. Astfel asezate, cubuletele de drojdie stau fiecare separat, in locasul ei. 

E putin mai greu cu drojdia faramitata, dar pot sa o adun si sa o strang bine in mana, sa se lipeasca, ca un cub compact. Apoi il ambalez la fel. Din fericire, am mai multa experienta si nu mai faramitez drojdia asa cum faceam odata.

Iau fiecare punguta cu cate 3 cuburi de drojdie si le asez intr-o alta punga, in asa fel incat cuburile sa stea unul langa altul, pe orizontala. 

Le iau cu grija si le asez in sertarul congelatorului. Odata congelate, stau foarte bine.

 

Cand vreau sa folosesc un cub de drojdie, il scot afara  din congelator, cu cel putin 10 minute inainte de a il folosi. Il asez pe o farfurie, ca sa se decongeleze.
Daca nu uit, cel mai bine e sa il scot cu o seara inainte si sa il pun intr-o cutiuta cu capac, pe care o tin in frigider pana cand urmeaza sa folosesc drojdia. 

E posibil ca drojdia sa fie de o mai proasta calitate si sa se faca foarte moale, ca un lichid atunci cand se dezgheata, dar nu e nici o problema, pentru ca are aceleasi proprietati.

Drojdia nu isi pierde proprietatile prin congelare si decongelare. Dar, ca orice alt aliment, nu poate fi congelata din nou dupa decongelare.
Uite-asa am descoperit din nou drojdia proaspata si am constatat ca e mult mai buna decat cea uscata pe care o cumpar de la Lidl - una mai ieftina, poate si de-aia nu e atat de buna. 

Pentru ca am tras o spaima cu lipsa drojdiei, acum incerc sa nu mai raman fara, asa ca am mereu drojdie proaspata in congelator, la dispozitie ori de cate ori am nevoie. 

Poate ca nu o sa ai nevoie acum de metoda mea, dar atunci cand va fi cazul poate o sa iti amintesti si o sa o folosesti si tu.
Spor la treaba si multa sanatate!