Prajitura de post cu mere si aluat uscat de gris si faina

Aceasta prajitura mi s-a parut interesanta de indata ce am vazut reteta, desi nu parea foarte clara. Cum e asta, o prajitura fara aluat facut separat, ci cu faina si gris, puse asa cum sunt, urmand sa se umezeasca de la sucul de mere?! Am fost sceptica, mai ales ca reteta spune ca ar trebui sa pun ceva apa, daca merele nu sunt destul de zemoase. Cam cat de zemoase sa fie si cata apa sa pun? Reteta spune 100-200 ml de apa, ceea ce e destul de vag. Daca pun mai putina, poate ca nu se inmoaie grisul si faina, iar daca pun mai multa, poate ca se inmoaie prea rau. Am hotarat sa caut reteta online si sa verific daca e buna sau nu. De multe ori, cei care scriu retete nu se gandesc ca aceia care vor sa faca reteta pot fi mai nepriceputi sau ca poate nu au facut in viata lor o prajitura. De exemplu, o colega mi-a spus mai de mult ca ea nu intelege ce inseamna un strop de ulei sau un pic de sare si m-a rugat sa scriu retetele cu cantitatile exacte.
De aceea, eu incerc sa scriu retetele mele cat se poate de clar, dar numai dupa ce le incerc si vad ca au iesit bine. Pentru aceasta prajitura, am gasit o alta reteta, mai clara si mai usor de tinut minte. Am aflat ca i se mai spune si "prajitura cu cana" sau "prajitura lenesului" pentru ca masuratorile se fac cu o cana de 250 ml, adica una mai mica, nu aceea mare de ceai de 300 ml. Se poate masura si cu o cana gradata sau cu o cana mai mare, care sa fie cu un deget mai goala. Ori pui mai multe mere si masori ingredientele cu o cana mare de ceai.
Important e ca merele sa isi lase zeama, care sa umezeasca ingredientele uscate si sa formeze aluatul. Nu va temeti, aluatul e copt, nu se simte crud in interior, desi e un aluat foarte moale. Totusi, bucata de prajitura se tine destul de tare, atat cat sa poata fi tinuta in mana, fara sa se rupa. Sotului meu nu ii plac cartofii prajiti crocanti sau carnea prea prajita, desi ii plac colturile de la placinta, care sunt mai crocante. De aceea, aceasta prajitura i-a placut foarte mult, ceea ce e un reper foarte important : daca pana si lui i-a placut, inseamna ca e buna!

Ingrediente pentru o tava dreptunghiulara de 40/20 cm 

Pentru aluat

- 2 cani de gris
- 1 cana de zahar
- 2 cani de faina
- 1 plic de praf de copt
- 1 plic de zahar vanilinat
- 1 praf de sare

Pentru umplutura

- 1,5 kg mere
- 1 cana de zahar
- 1 cana de ulei
- 1 lingurita de scortisoara
- 1 plic de zahar vanilinat

Am curatat intai merele de coaja si de miez si apoi le-am ras cu ajutorul robotului de bucatarie.

 

 

Am oscilat intre a le rade asa sau pe razatoarea obisnuita, insa am preferat sa pun robotul la treaba, daca tot il am. Am pastrat cojile de mere pentru a face compot, asa cum fac si atunci cand fac placinta cu mere.
Am adaugat apoi zaharul in merele rase, scortisoara si apoi uleiul.

 

 

Le-am amestecat bine.

Merele ar trebui sa stea cam o jumatate de ora pentru a-si lasa mai multa zeama, care sa umezeasca compozitia uscata de faina si gris.
Intr-un castron mai mare am pus grisul, faina, zaharul, sarea, zaharul vanilinat si praful de copt.

 

 

Le-am amestecat bine cu un tel.

Am scos tava si am dat drumul la cuptor la foc potrivit de 180C.
 Aceasta prajitura se face cu 3 straturi de compozitie uscata si 2 straturi de mere rase intre ele.
Am socotit cat ar insemna o treime din cantitatea de ingrediente uscate, adica 5 cani impartit la 3. A reiesit ca trebuia sa pun o cana si 1/3 la fiecare strat.

 

Am pus primul strat de ingrediente uscate, intanzandu-le cat am putut de uniform pe fundul tavii.

 

Am pus apoi un strat din jumatate de mere rase deasupra, asezand cate o lingura plina de mere rase, una langa alta, pentru ca sa le pot intinde apoi mai usor, pastrand stratul de ingrediente uscate intact - adica am evitat sa se amestece merele cu faina si grisul.

Le-am nivelat apoi foarte usor cu lingura.

Am presarat al doilea strat de faina si gris - tot o cana  si 1/3 de cana - si l-am nivelat.

Apoi am asezat restul de mere, luandu-le cu o spumiera, ca sa pastrez sucul lasat de ele, pe care urma sa il pun deasupra prajiturii, peste ultimul strat de ingrediente uscate.

 

Chiar se pot strecura ultimele mere rase ramase in suc, ca sa mearga mai repede.
Am intins si ultimul strat de mere, cu mare grija.

Apoi am presarat deasupra ultimul strat de faina si gris si am nivelat cu lingura.

 

Am turnat deasupra sucul de mere ramas, asa cat sa acopar toata suprafata prajiturii.

 

La mine nu a fost foarte mult, dar nu a fost nici o problema, pentru ca merele si-au lasat suc si la copt si apoi prajitura s-a umezit peste tot.
Am dat la cuptor prajitura la 180C pentru 45 minute, pana cand s-a desprins de marginea tavii si s-a rumenit deasupra.

  

Am scos prajitura si am lasat-o sa se raceasca. Abia atunci e numai buna de taiat. Dar eu nu am rezistat si am taiat-o mai repede, ca sa o gust. Era foarte buna si destul de inchegata, dar inca mai avea amestec uscat pe margini.

 

A doua zi insa, se umezise peste tot si a fost delicioasa. Nu era cruda, cum ma gandeam ca o sa fie, ci era ca orice prajitura facuta cu aluat pregatit dinainte.

 

Si nici nu a fost foarte greu de facut, ba chiar a fost foarte simplu. Nu degeaba i se mai spune si "prajitura lenesului"!
Pofta buna si voua, daca vreti sa o incercati!