Placintele cu visine din aluat cu caimac de lapte

sâmbătă, mai 12, 2018

Placintele cu visine din aluat cu caimac de lapte

Pana acum, foloseam visinele pentru a face o prajitura cu visine si pentru dulceata de visine. Doar daca puteam sa iau mai multe, faceam si visinata! Dar de cand m-am mutat la tara, am gasit foarte usor visine, la un pret bun, de aceea am putut sa fac si dulceata si visinata, basca si cate o prajitura sau compot. Iata, insa ca visinul meu a crescut si a inceput sa faca visine la greu! Acum chiar ca am visine sa imi pun si in cap! Am pastrat la congelator mai multe pungute cu visine, stiind ca se pastreaza bine si nu se flescaiesc la dezghetare. Aveam de gand sa le folosesc la cate o prajitura si la tortul "Padurea Neagra", de aceea am pus si curatate de samburi. Dar iata ca le-am gasit si o alta intrebuintare, atunci cand m-am hotarat sa fac placintele cu visine.

In reteta Sandei Marin se spune ca placintelele cu visine se fac din aluat cu caimac de lapte - asa imi aminteam ca am zarit, de cate ori am rasfoit cartea de bucate. Mereu ma intrebam cum o fi caimacul de lapte, pentru ca nu am avut niciodata ocazia sa gasesc un lapte adevarat, care sa faca caimac. Insa, tot pentru ca m-am mutat la tara, pot acum sa cumpar lapte de vacuta adevarat, care face caimac. Ca si la cafea, caimacul este spuma care se formeaza deasupra laptelui fiert. Aceasta este grasimea laptelui, care se intareste cand se raceste si arata ca smantana. Sotului meu ii place sa pun aceasta smantana in lapte, atunci cand il incalzesc pentru micul dejun. Daca adun aceasta smantana de la 3 litri de lapte, umplu o cescuta de cafea, din care pot sa fac un aluat cu caimac pentru cateva placintele cu visine sau cu alte umpluturi. Sau, pot sa mananc smantana asa cum e, pentru ca e foarte dulce si untoasa, deosebita de smantana obisnuita.

Aluatul cu caimac este foarte fraged si moale, potrivit pentru placinte mici, de genul placintelor "Poale-n brau".

Ingrediente pentru 8-10 placintele cu visine

Pentru aluatul de caimac

- 1 ceasca mica de cafea, plina cu caimac de lapte
- aceeasi cescuta plina cu faina, dar nu indesata
- unt cat o nuca, rece
- un praf de sare (cat intra intre trei degete)

Pentru umplutura

- o cana de visine fara samburi
- 2 linguri de zahar
- 1 lingura de pesmet

Eu am avut visine fara samburi congelate, asa ca a trebuit sa le scot cu cateva ore mai devreme, ca sa se dezghete. Le-am scos din punga si le-am pus intr-un castronel. Intre timp, le-am mai desprins unele de altele, ca sa se dezghete mai repede.

Cand au fost bine decongelate, le-am amestecat cu zahar si le-am lasat asa timp de o ora.

Pana cand m-am hotarat eu sa fac aluatul cu caimac, deja mancasem jumatate din caimacul pe care il aveam. Chiar si-asa, daca tot ma hotarasem, trebuia sa-l fac cu cat caimac aveam. Mi-am spus ca pentru mine si pentru sotul meu nu ne trebuiau prea multe placintele cu visine - doar de pofta si ca sa vedem cum sunt. De aceea, am facut aluatul cu caimacul ramas, atat cat a incaput intr-o cescuta mai mica (una de tuica) si, in consecinta, am folosit si aceeasi cantitate de faina.

Am injumatatit si untul, adica am pus o jumatate de nuca de unt. Ca la orice aluat fraged, untul trebuie sa fie rece, chiar din frigider.

Am pus toate ingredientele intr-un castron si am amestecat cu degetele, apasand untul ca sa se amestece cu faina si cu caimacul, fara sa framant, altfel aluatul ar fi devenit elastic si n-ar mai fi fost fraged.

Am adunat aluatul intr-o minge mica, pe care am lasat-o la rece pentru vreo jumatate de ora - timp in care m-am ocupat de visine.
Am pus visinele intr-o sita, ca sa se scurga de zeama.

Cand s-au scurs, am adaugat o lingura de pesmet peste ele si le-am amestecat.

Acesta s-a imbibat de zeama care mai ramasese in visine, astfel incat sa nu se scurga afara din placintele.
Odata facuta si umplutura, m-am apucat sa fac placintele, dar intai am dat drumul la cuptor, la foc iute, de 220 C.
Dupa vreo 20 de minute, am scos aluatul de la frigider si l-am intins cu sucitorul, intr-o foaie aproximativ patrata, de vreo 3-4 mm grosime. Am presarat faina si pe blat si pe sucitor, pentru a nu se lipi aluatul.

Pentru ca alutul meu era putin, l-am intins cat am putut, astfel incat sa pot taia 4 patrate cu latura de 10-12 cm, in care sa intre o lingura plina de visine.

Nu mi-au iesit toate patratele perfecte, dar le-am potrivit eu, in asa fel incat placintelele sa stea bine inchise.
Am pus cate o lingura de visine cu varf pe mijlocul fiecarui patrat.

Am inchis placinta exact ca la placintele "Poale-n brau". Am adus colturile opuse peste umplutura si le-am lipit, apasandu-le cu degetele, apoi am adus si celelalte colturi opuse si le-am lipit impreuna cu primele doua.