Hamsii prajite

Nu va ganditi imediat la mirosul gretos, care te invaluie in zona teraselor de pe litoralul romanesc! Ai putea crede ca nu se mai poate face un asemenea comert in vremurile noastre, dar iata ca inca se poate. Eu nu am mai mancat de ani de zile hamsii prajite, in timpul concediului la mare, poate din copilarie...cand oricum mama nu prea voia sa cumpere asa ceva urat mirositor!
Urmand exemplul ei, si eu am preferat sa fac peste prajit acasa, ca sa miroasa frumos si apetisant.  Nu la fel as putea spune ca mirosea pe scara noastra, atunci cand o anumita familie facea peste prajit - si facea destul de des!
Mereu am preferat sa gatesc alti pesti, mai mari si mai spornici la curatat, cum ar fi crapul sau macroul - mai ales ca eu nu ma omor cu pestele si doar la gandul ca trebuie sa il curat si sa il pregatesc, imi vine sa ma las pagubasa. Nu ca nu mi-ar placea, dar are oase si, asa cum am mai spus, mi-e tare groaza de oasele de peste pe care as putea sa le inghit si sa ma inec. In copilarie, mama cumpara mai mult cod, care nu avea multe oase si pe care il mancam cu multa placere.
Soarta a facut sa ma casatoresc cu sotul meu, care e un mare mancator de peste, asa ca am inceput si eu sa mananc peste - desi cu mare grija si cu mare atentie la oase - atat de mare incat, pana cand mananca sotul meu un peste intreg, eu abia daca mananc o bucata!!
Uite-asa am inceput sa apreciez mai mult hamsiile, pe care le pot manca asa, intregi, fara sa mai curat oasele. Desi curatarea hamsiilor e migaloasa, acestea fiind foarte mici, prefer sa fac asta, decat sa aleg oasele la pestii mai mari.
Hamsiile - alias, faimoasele ansoa - sunt foarte multe la kilogram si dureaza destul de mult timp sa le curat, pentru ca trebuie sa o iau pe fiecare la rand si sa ii rup capatana, care se trage apoi cu mate cu tot. Nu mai trebuie decat sa le spal bine si sa le sarez, iar apoi urmeaza prajitul.
Citind despre hamsiile noastre, atunci cand am facut pasta de ton - asa am si aflat ca sunt de fapt vestitele ansoa - am descoperit ca, de fapt, ele au un miros greu, specific, mai puternic decat al altor pesti, mai ales atunci cand sunt conservate. Deci, de aceea miros ele asa greu cand sunt prajite! Atata doar ca, daca se mai adauga si mirosul de ulei ranced, devine insuportabil.
Acestea fiind spuse, iata cum prajesc eu hamsiile.

Ingrediente pentru 4 portii 

- 1 kg de hamsii proaspete
- 1 cana de faina sau malai
- 1/2 litru de ulei
- sare

Cum am spus, intai curat hamsiile de capete si de mate, lucru care se face foarte usor : apuc capul hamsiei si il rup de la baza, de unde incepe corpul, incepand ruperea din partea de sus si terminand spre burta.

Astfel, se trag si matele, pe care le desprind de la capatul burtii (spre coada) daca nu s-au desprins singure. Pastrez punga in care au fost si in ea pun matele si capetele.

 

Asa fac cu toti pestii,  pe care apoi ii spal bine, pe fiecare in parte  insistand in interior, unde au fost matele.

 

 

Ii pun intr-un castron si ii dau cu sare. Amestec usor ca sa se sareze toti pestii.

  

Intre timp pun cam o cana de ulei in tigaie si o las la foc potrivit sa se incinga.
Pun faina (sau malaiul) intr-o farfurie sau un castron, la fel ca si la chiftele sau la snitelele vieneze.
Dau cativa pesti odata (cati intra!) prin faina, tavalindu-i bine ca sa se prinda faina de ei, apoi ii pun cate unul in tigaie, asezandu-i astfel incat sa intre cat mai multi in tigaie.

 

 

Ii las cateva minute, pana se rumenesc, apoi ii intorc pe cealalta parte si ii mai las un minut-doua, pana cand se rumenesc bine si pe cealalta parte. Fiind mici, pot sa iau mai multi odata cu paleta si sa ii intorc.

 

 

Ii scot cu o spumiera sau o paleta cu gauri, ca sa se scurga bine uleiul si ii asez pe o farfurie pe care am pus un servetel (sau doua) de hartie, care sa absoarba uleiul. Uleiul trebuie schimbat dupa prima prajire, pentru ca se arde faina si incepe sa miroasa a ranced.

 

 

Sunt deliciosi si simpli sau cu mujdei si mamaliguta, dar si cu lamaie.

Intind un pestisor in mujdei, ce bunatate!

Pofta buna!