Piure de cartofi

Cine nu stie sa faca piure? Cartofi fierti, pasati si amestecati cu lapte si unt - foarte simplu de facut! Totusi, fiecare are stilul lui propriu de a face piureul de cartofi, asa ca m-am gandit sa il povestesc si eu pe al meu.
Eu fac totul la "ochiometru", adica, cum s-ar spune, dupa gust. Eu fac piureul de cartofi si in functie de ceea ce am prin frigider : daca nu am unt, pun margarina (chiar si tartinabila) sau chiar si ulei, iar daca nu am lapte, nu-i nici o problema, pentru ca pun putin din apa in care au fiert cartofii.
Acum ca ma gandesc mai bine, exista niste secrete pentru ca piureul sa iasa bine - adica sa fie cremos si sa nu ramana bucati intregi de cartofi prin el - si sa aiba un gust delicios. Primul secret ar fi chiar soiul de cartofi, pentru ca nu toate soiurile sunt la fel : unele fierb mai repede si se sfarama usor, iar altele fierb mai greu si nu se sfarama. Nu sunt chiar o experta in soiuri de cartofi, desi i-am si cultivat in gradina mea de legume, cu oarecare succes - avand in vedere ca sunt o amatoare - dar totusi stiu ca sunt cartofi albi - buni pentru piure - si cartofi rosii - buni pentru cartofi prajiti, pentru salata de boeuf si cea orientala, pentru ca nu se sfarama la fiert. Fie vorba intre noi, eu iau ce cartofi gasesc, nu am mereu la alegere, de aceea stiu ca si cartofii rosii merg la piure, pentru ca si ei se sfarama. E adevarat ca piureul poate fi cateodata mai cleios, in functie de soiul de cartofi rosii - pentru ca si astia sunt mai multe soiuri. Peste tot am citit ca, pentru fiert in coaja, cei mai buni sunt cartofii rosii numiti si "sapunari". Pe acestia ii pot gati in orice fel. Insa e adevarat ca majoritatea soiurilor de cartofi albi se sfarama foarte tare si cu greu poti sa ii fierb pentru salata de boeuf. Cand n-am avut incotro, am fiert si cartofi albi, dar aproape ca s-au sfaramat de tot in salata. Bine ca acum se gasesc si cartofi rosii si albi, din toate tarile pamantului, special pentru fiert, copt sau prajit, doar sa alegi. Sunt doua soiuri straine, pe care nu le-am incercat inca : cartofii mov si cartofii dulci, dar poate ii voi incerca la un moment dat.
Mai sunt niste cartofi care nu sunt buni pentru piure, poate pentru ca nu sunt bine copti, si anume cartofii noi. Acestia nu se fierb destul de bine si de multe ori, raman bucati mici care nu sunt bine fierte, de aceea evit sa fac piure din cartofii noi. Insa ies din ei niste cartofi prajiti, o nebunie!
Acum ca am dezvaluit ce stiu eu despre cartofi, hai sa vedem si reteta. Este aceeasi reteta dupa care imi facea si mama piureul cand eram copil.

Ingrediente pentru 2 portii

- 4 cartofi potriviti
- unt cat o nuca (dupa gust)
- 1/4 de lingurita de sare
- 1 ceasca de cafea de lapte fierbinte

Pe vremuri curatam cartofii cu cutitul obisnuit, de preferinta, unul bine ascutit, cautand sa nu tai coaja prea groasa, altfel nu mai ramanea nimic din cartof. Asa era pe vremurile cand nu se gaseau cartofi (ca si toate celelalte alimente), tocmai la inceputul casniciei mele, cand copiii erau mici si mancau cartofi in fiecare zi. Ca niste parinti denaturati ce eram, ne hraneam copiii cu carbohidrati aproape in fiecare zi, mai ales cand erau bebelusi. Nici acum nu stiu daca sunt sau nu sunt buni cartofii si piureul sau doar cartofii prajiti sunt blamati. Dar ceea ce n-o sa uit niciodata este cum stateam ore intregi la coada, chiar si pentru niste cartofi foarte mici, plini de noroi, pe care ii pastram tot pentru copii, ca si aproape toate alimentele, pe care cu greu reuseam sa le procuram. De multe ori ma intreb oare ce mancam noi parintii, pe vremurile alea, ca nu imi mai amintesc!
Ca sa revin, acum am cutit special pentru curatat coaja legumelor si sunt incantata de cat de bine si repede se curata cartofii si cat de subtire e coaja, fara sa ma mai straduiesc eu prea tare. Nu ca as fi zgarcita, ci econoama - viata m-a invatat sa fiu asa si nu e nimic rau in asta. Macar de ar intelege asta si copiii nostri!
Ma iau mereu cu amintiri si deviez de la subiect. Piureul e cel mai simplu fel de mancare si cel mai usor de facut, chiar si sanatos. Dupa ce curat cartofii intr-o punga sau pe o foaie de hartie ori pe un ziar (ca sa pot sa arunc cojile apoi cu totul si sa nu murdaresc blatul de bucatarie sau masa) ii spal bine de praful ramas pe ei (sau chiar pamant, cum era odata).

Ii tai in 4 pe lungime, apoi in cuburi si ii pun intr-o craticioara in care ii voi fierbe. Pun apa rece atata cat sa ii acopere si pun cratita pe foc mare, pana cand apa incepe sa clocoteasca.

Iau spuma, apoi dau focul la mic si acopar cratita cu capacul ei.

Pot sa pun si sare inainte, dar prefer sa pun sare la sfarsit, cand sfaram cartofii. Astfel, pot sa pun apa in care au fiert cartofii la flori, fiind un bun ingrasamant.
In timp de se fierb cartofii, pregatesc carnea pe care o voi servi alaturi de piure : ostropel, chiftele marinate, snitele de pui sau de porc ori carnati prajiti. Daca fac ostropel sau chiftele marinate, il pregatesc inainte de a face piureul, pentru ca dureaza mai mult, dar snitelele sau carnatii le fac in timp ce se fierb cartofii. In acest fel, vor fi gata, chiar cand e gata si piureul.
Las cartofii sa fiarba timp de 10-15 minute. Incerc sa vad daca sunt fierti, infigand o furculita intr-o bucata de cartof. Daca intra usor si chiar se rupe, pot sa opresc focul, pentru ca s-au fiert.
Dau deoparte cratita, pun capacul deasupra, mai intr-o parte, lasand un spatiu atat cat sa se poata scurge apa in care au fiert cartofii. Daca nu am lapte sa pun la piure, nu scurg apa in chiuveta, ci intr-un ibric, ca sa pastrez apa pentru a subtia piureul.

Insa daca am lapte, arunc apa in chiuveta, lasand sa curga apa rece de la robinet, pentru ca nu cumva apa fiarta sa distruga (topeasca) sifonul chiuvetei sau tevile, acestea fiind acum din plastic. Pun laptele intr-un ibricel pe foc mic sa se incalzeasca, pentru ca  daca l-as pune rece, s-ar innegri cartofii...este un secret invatat tot de la mama, dar nu mi s-a intamplat niciodata, desi cateodata mi-a fost lene sa incalzesc laptele si l-am pus rece. Totusi, e mai bine sa fac asa cum cere reteta, altfel ce rost ar mai avea? E posibil ca unele soiuri de cartofi chiar sa se innegreasca, dar asta nu mai stiu. Prefer sa incalzesc laptele si sa nu imi pun prea multe intrebari!
In timp ce se incalzeste laptele, pisez cartofii  - adica ii pasez, cum se spune corect - cu o furculita sau cu un pasator de cartofi, care e foarte util pentru ca furculita e mai mica si imi oboseste mana, dar asa e cand muncesti, mai si obosesti, nu?

 

Ce bucuroasa am fost cand mi-am cumparat primul pasator de cartofi si am constatat cat de bun e si cat de repede se paseaza cartofii cu el! Totusi, de multe ori, daca ma grabesc, mai raman bucatele de cartofi intregi, mai ales daca pasatorul nu e din acela mai "plin", adica are mai multe goluri prin care se strecoara bucati de cartofi. Insa, daca insist destul, cartofii se paseaza bine si pot trece la etapa urmatoare. Scutur bine pasatorul, ca sa nu mai ramana piure pe el si il spal imediat, altfel cartofii se usuca repede si sunt mai greu de curatat, de printre toate gaurelele.
Adaug si sare, dupa gust.

Finalizez piureul tot cu o furculita, cu care amestec cand pun laptele cald. Pun cate putin, ca sa nu fac piureul prea moale. La fel procedez si daca pun apa in care au fiert cartofii. Bat bine piureul cu furculita, pana se incorporeaza laptele.

 

La sfarsit pun untul, pe care il acopar putin cu piureul fierbinte si il las un minut-doua, ca sa se topeasca bine, pana cand mai pregatesc snitelele sau carnatii, pe care ii servesc alaturi de piure. Odata topit untul, il pot amesteca mai bine in piure.

 

Dar trebuie sa amestec cu grija, pentru ca, fiind lichid, untul poate sa sara pe-afara din cratita si sa ma patez de grasime pe haine. Pentru accidente de genul asta au fost inventate sorturile de bucatarie, pe care, spre rusinea mea, nu prea le port. Dar le am acolo, in sertarul cu servete de bucatarie, in caz ca am nevoie.
Amestec untul usor la inceput, dar dupa ce s-a incorporat, amestec cu putere  - aproape il bat - cu furculita, ca pe o crema de unt pentru prajituri. La fel procedez si daca pun ulei sau margarina.

Cand e gata, pot sa il servesc cu carnea pe care am pregatit-o. Intind piureul pe o parte a farfuriei si il ondulez cu lingura, ca sa arate frumos. La ostropel si la chiftele marinate, adaug si sos deasupra piureului, iar la carnatii prajiti pun putin ulei in care i-am prajit.

Cine vrea, poate sa adauge si putina branza rasa sau cascaval in piure, pentru ca va fi cu atat mai bun, dar si mai satios. Fiul meu a avut o perioada in adolescenta - atunci cand manca 3 pizza deodata! - cand imi cerea mereu sa ii pun branza in piure si mancam cu totii la fel, nu ziceam nu! Mai greu a fost sa-l conving sa manance salata sau muraturi cu piureul, dar acum a inceput sa mai ciuguleasca si el macar cate o rosie .
Pofta buna la piure!