Hrean ras in otet

Hreanul imi trezeste amintiri foarte placute, de pe vremea cand eram copil si tataie statea cu mine acasa, in timp ce mama era la serviciu - babysitting, cum s-ar spune acum. Asa ca pot sa ma laud si eu ca am avut bona, desi nu era filipineza si tanara! Tataie avea o fire vulcanica, dar niciodata cu mine. Avea o rabdare extraordinara si imi vorbea frumos despre Dumnezeu si Iisus, despre credinta lui. N-am inteles niciodata de ce era el adventist, iar copiii lui erau botezati ortodox, dar nu asta era cel mai important. Ma fascina cum citea el ore intregi din Biblie si facea adnotari pe marginea foii, subliniind fiecare rand, cu diferite culori.
Dar tatatie stia sa faca si mancare si imi punea sa mananc, in special ce aducea el. Pentru ca ei au trait si timpurile alea bune, in care se gaseau de toate, inclusiv orice fel de carne la macelarie, tataie prefera carnea de vita, in special burta. Ce se mai supara mama cand venea si mirosea a burta fiarta in toata casa! Dar mie imi placea, pentru ca tataie imi taia burta in bucati mici si ma invata sa le inmoi in sos de hrean ras cu otet si sare. Imi lasa gura apa cand imi amintesc ce buna era!
De aceea, de cate ori fierb burta pentru ciorba, scot cateva bucatele pe care le mananc goale cu hrean ras si otet. Pentru ca nu se gaseste hrean decat in perioada in care se pun muraturi, mi-a venit ideea sa conserv niste hrean, special pentru a-mi face pofta. Vazusem la piata ca precupetii nostri s-au orientat si aveau la vanzare hrean ras in borcanele mici...de ce nu mi-as fi facut si eu singura, din hreanul ramas de la muraturi?
Dupa ce termin de pus muraturile, imi raman mereu bucati de hrean, pe care nu mai am la ce sa le folosesc. Eu nu le aruncam niciodata, ci le pastram intr-o punga, in cutia de legume a frigiderului, unde, inevitabil, se strica, la un moment dat. Asa ca ideea data de vanzatorii de la piata a fost buna. Acum pun resturile de radacina de hrean in bolul cel mic al robotului de bucatarie si le maruntesc. As putea sa le rad pe razatoarea cea mai mica, dar mirosul degajat de hrean prin radere este foarte puternic si imi irita nasul si ochii.
Am fost curioasa sa aflu ce contine hreanul si iata ce am aflat : se pare ca hreanul are foarte multe proprietati curative, datorita compozitiei sale, bogata in vitaminele A, C, B1 si B2, acid folic, substante minerale (potasiu, calciu, magneziu, fier), uleiuri esentiale. Mirosul specific, puternic si iritant, al hreanului este dat de unul dintre aceste uleiuri, acelasi pe care il contine si planta de mustar. Prin raderea radacinii, se degaja aceasta substanta iritanta - la fel ca si la ceapa si la usturoi - care se numeste sulfura de alil sau ulei de mustar - prezent in toate plantele din familia Brassicaceae, dar in cele din familia Allium.
De aceea, prefer sa nu incep sa plang si sa-mi curga nasul, doar pentru ca rad o radacina de hrean - desi ar face bine nasului meu, sensibil si alergic. Dar chiar si ras prin robot, cand deschid bolul, ma loveste - la propriu!- un miros puternic care ma face sa lacrimez si sa-mi curga nasul, instantaneu!

Ingrediente pentru un borcanel de 300 g

- 2 radacini mari de hrean
- 1 lingurita de sare grunjoasa
- 2-3 linguri de otet din vin de 9 grade

Curat hreanul cu cutitul pentru legume, avand grija sa nu las vreo stricaciune - acele urme maro care pot fi in interior.

 

Pun bucati mici de radacina de hrean in bolul cel mic al robotului de bucatarie si il las sa mearga la viteza 6 pentru cateva secunde, pana cand marunteste totul foarte bine.

 

Imediat scot hreanul maruntit din bol si il pun intr-un borcanel, cu o lingura.

Ma feresc cat pot de mirosul puternic care ma inteapa in nas si aproape ca nu imi da voie sa respir. Dar il fentez repede, indepartandu-ma cu nasul de langa el (chiar imi acopar nasul) pentru ca nu e o cantitate mare. Chiar daca lacrimez putin si imi curge nasul nu e mare lucru si rezist cu stoicism, pentru ca merita. Adaug o lingurita de sare grunjoasa si zgaltai bine borcanul, pentru ca sarea sa coboare si in straturile de mai jos, amestecandu-se bine cu tot hreanul - apoi il indes bine cu lingurita.

 

Torn cateva linguri de otet peste hrean, pana cand il acopera. Nu masor cu lingura, ci torn direct cu sticla, pana cand otetul ajunge deasupra hreanului.

 

Mai pun putin otet si in bolul in care am maruntit hreanul, ca sa il curat bine si apoi torn resturile in borcan.

In tot acest timp, ma lupt cu mirosul puternic si intepator, de aceea fac totul cat se poate de repede. Pun repede capacul.

Astfel, hreanul isi pastreaza proprietatile si il pot folosi, chiar si doi ani, in special la ciorba de burta. Eu tin borcanul in frigider si iau cate putin din el, atunci cand am nevoie.
Spor la treaba si pofta buna!