Pasta de ardei copti

Anul trecut am primit de la preotul nostru duhovnic foarte multi ardei grasi rosii. Si el este gradinar si ne mai da diverse legume, daca are prea multe pentru nevoile lui. Si eu pun ardei grasi rosii in gradina, dar eu ii pun din samanta luata de la ardeii aia uriasi, rosii, adusi din Spania, pe care ii cumpar de la supermarket. Unii ies la fel de uriasi si de rosii, dar chiar daca sunt mai mici, sunt tot carnosi si dulci. Doar cand sunt verzi sunt amarui. Soiul asta, de la parinte, semana cu ardeii romanesti, decat ca erau toti rosii, insa gustul era la fel ca al celor verzi romanesti, adica putin amarui.
Am inceput sa ma gandesc ce pot face cu ei si mi-am dat seama ca pot face o gramada de conserve, chiar si unele pe care nu le mai facusem vreodata. Primul care mi-a venit in minte este bulionul cu rosii si ardei kapia, la care am inlocuit lejer ardeii kapia cu ardeii grasi, dar rosii, pe care ii aveam deja. M-am gandit ca voi putea coace ardei pentru salata de ardei copti, macar cateva portii, astfel incat sa pun si la congelator cateva pungulite. Dar inca imi mai ramaneau destui ardei cu care nu ma hotarasem ce sa fac. Mi-am amintit ca Rodica, prietena mea romanca din SUA mi-a spus odata despre o reteta de salata de ardei copti, pe care ea ii paseaza - nu ii lasa intregi, cum facem noi de obicei. In rest, reteta e aceeasi, tot cu usturoi, sare, otet si ulei. Iata ce urma sa fac cu toti acei ardei rosii!
Zis si facut - am copt cateva ore la ardei si apoi i-am curatat si i-am impartit pe caprarii : o parte pentru salata si o parte pentru pasta de ardei. Nu i-am cantarit, dar, din experienta cu zacusca stiu ca un castron atat de plin cu ardei copti, curatati, obtin de la 6 kg de ardei (gogosari). Asadar, i-am dat prin masina de tocat si i-am pus intr-o oala  de 6 litri. Ca sa stiu mai bine ce ingrediente sa pun si cat din fiecare, m-am orientat dupa o alta reteta asemanatoare din revista "Practic in bucatarie". Aceea insa era tot pentru ardei kapia, care sunt mai dulci. In consecinta, am intampinat o problema, care mi-a pus mintea la contributie - cum imi spune mereu mama "Adina, pune-ti mintea la contributie!". Problema a fost tocmai faptul ca ardeii grasi, rosii, sanatosi si frumosi din care am facut pasta de ardei erau putin amarui, de aceea pasta era amara, deci nu prea gustoasa. Mi-am dat seama care e "buba" si am decis sa o remediez punand zahar, care sa suplineasca dulceata ardeiului kapia, cu care ar fi trebuit sa fac pasta. Si la zacusca pun putin zahar - asa e reteta -  desi o fac cu ardei kapia si gogosari, toti foarte dulci. Dar, inainte de a face vreo prostie, m-am gandit sa caut si pe internet, sa vad daca a mai facut cineva pasta de ardei si cum a facut-o, ca sa ma inspir. Ideea a fost foarte buna, pentru ca am gasit la prietenele de la "Savori Urbane" o reteta asemanatoare, care avea si zahar in ea. Cu ocazia asta am mai aflat ceva, si anume ca exista o reteta de zacusca sarbeasca , facuta cu ardei si rosii care se numeste lutenita. Trebuie neaparat sa o incerc!
Pana una-alta, am adaugat zahar la pasta mea de ardei, insa nu se schimba amareala prea mult, de aceea mi-a venit ideea salvatoare - pe care o aveam deja din reteta prietenei mele Rodica, dar o scapasem din vedere -  si anume, sa pun otet. Am adaugat cateva linguri de otet, pana cand pasta a devenit foarte buna la gust. Desigur, usor amaruie, dar mie imi place gustul de dulce-amarui. Nu acelasi lucru il pot spune si despre sotul meu, care nici nu s-a atins de pasta mea de ardei. Dar nu m-am suparat, pentru ca - in afara de 2-3 borcane pe care le-a dat mamei si unor prietene - am mancat-o eu pe toata, intinsa pe paine, ca pe zacusca. As putea spune ca mi-a placut mai mult decat zacusca!

Ingrediente pentru 2 borcane mari de 850 g si 4 mici de 425 g

- 6 kg ardei grasi rosii (sau ardei kapia)
- 200 ml ulei de floarea-soarelui
- 1 lingura rasa de sare grunjoasa
- 6-7 catei de usturoi, potriviti (romanesti, de-ai nostri)
- 3-4 linguri de otet, dupa gust
- 6 linguri de zahar

Dupa cum am povestit mai sus, am copt intai ardeii si i-am lasat acoperiti, exact ca la zacusca sau la salata de ardei copti. Asta face ca ardeii sa se curete mai bine de coaja, fie ca ii presar cu sare, fie ca nu - am constatat ca nu e neaparat! Catelusa mea Minnie m-a asistat la gratar, ca de obicei, desi nu era nimic bun pentru ea!

Dupa minim o jumatate de ora (sau chiar si a doua zi, cand am timp) ardeii pot fi curatati de coaja. E o placere, deoarece coaja se ia foarte usor. Insa, ca si la zacusca, ardeii trebuie bine curatati de seminte, altfel orice samanta care ramane, poate fermenta si, astfel, strica borcanul respectiv cu pasta de ardei in care e samanta. Asta e destul de migalos si dureaza ceva timp, dar merita efortul. Daca tot m-am apucat sa fac o treaba, s-o fac cum trebuie, nu?

Dupa ce i-am curatat, am dat ardeii prin masina de tocat.

 
 Apoi i-am pus intr-o oala de 6 litri.

Ca si la zacusca, am adaugat zeama ramasa de la ardei : si cea din castron, de la ardeii curatati, dar si pe cea din oala in care au stat dupa copt si chiar si zeama din castronul in care am pus cotoarele, pe care am strecurat-o, sa nu ramana vreo samanta.

 
Asa fac de obicei la salata de ardei copti si la zacusca - nimic nu se pierde la mine! Am adaugat si sarea si am lasat-o sa dea in clocot.

Am pus si uleiul, cam 200 ml.

Desigur, cand am constatat ca pasta e amara, am dat vina pe zeama - poate nu trebuia sa pun zeama de la cotoare sau din oala...Dar asta nu a fost tot ce m-a nemultumit! Am lasat sa clocoteasca pasta (care era inca o zeama) si apoi am lasat-o sa fiarba la foc mic, sa scada, pana se va ingrosa. Insa, dupa vreo 2 ore am constatat ca nu prea se facuse pasta, ci era tot lichida, asa ca am mai lasat-o inca o ora, si inca una, pana cand s-au facut vreo 8 ore, de credeam ca nu se mai face odata!!!!! Asta chiar era din cauza ca am pus atata zeama, dar ce era sa mai fac? Una din retete spunea sa pun oala in cuptor si sa o las acolo pana scade, dar cum sa fac asta, cand eu am cuptor electric si costa, nu gluma!
Dar a fost mai bine pe aragaz, pentru ca, intre timp, am cautat sa ma inspir din alte retete. Mai ales ca gustasem si am vazut ca pasta mea era prea amara, deci trebuia sa fac ceva ca sa iasa o pasta buna. Cum am spus deja, am avut ideea sa pun zahar si am pus cate o lingura-doua, pana cand a inceput sa i se schimbe gustul amar. Am pus cativa catei de usturoi, nestiind cam cati ar trebui : intai vreo 2-3, apoi inca 3, pana cand gustul a devenit mai bun - dupa gustul meu.

 
Cand am pus si otet, deja am simtit ca era altceva, dar tot a trebuit sa mai adaug otet - tot pe dibuite - si asa am pus vreo 4 linguri. In sfarsit ii nimerisem gustul si era o pasta de ardei delicioasa! Am tinut-o eu cam multisor pe foc, dar a meritat. Ca sa nu mai spun ca nu s-a stricat nici un borcan, chiar si din cele care nu aveau capac inchis ermetic - fiind atat de bine fiarta! Insa, data viitoare, nu mai pun eu toata zeama, ca totusi, a durat prea mult! A scazut cam la jumatate din cat era la inceput.

In sfarsit, am oprit focul si am pus pasta de ardei in borcanele sterilizate in cuptor, ca si la zacusca. Borcanele au fost fierbinti, dar le-am pus pe gratarul aragazului, ca sa nu se crape, cum fac si la castravetii murati sau la zacusca de peste. Am impins bine cu lingura pasta in borcan in timp ce o puneam, ca sa nu ramana goluri de aer.

 
Am strans bine capacele, ajutandu-ma de o carpa putin umeda, cu care am tinut borcanul, sa nu alunece mana si sa nu ma friga. Pentru ca acum se gasesc, am cumparat capace noi, ca sa nu am surprize ca nu se strang bine.

Sigur ca a ramas o portie pentru degustat!

Pofta buna si spor la treaba, daca vreti sa o incercati si voi!