Chiftelute de dovlecei de post

Era o vreme cand nu  credeam ca voi manca vreodata asa ceva, d-apai sa-mi mai si placa! Nu ca as fi avut ceva impotriva dovleceilor, dar nu ma omoram sa mananc mancarea, pe care - ce-i drept, foarte rar - o facea mama mea. Cand m-am maritat, dovleceii erau interzisi la noi in casa, pentru ca nu ii placeau sotului meu, care a avut o experienta foarte neplacuta in copilarie cu o mancare de dovlecei, de la care i s-a aplecat si de-atunci nici ca a mai gustat macar vreo bucatica. Cu timpul, am mai luat cate un dovlecel si am facut ciorba de cartofi cu dovlecei, din care sotul meu a mancat...la inceput cu retinere, dar pe urma s-a obisnuit, vazand ca nu are nimic. Mancare de dovlecei nu am facut pana de curand, iar dovlecei umpluti, nici atat! Ce sa mai zic de chiftele de dovlecei!
 Dar iata ca a venit vremea sa avem o gradina de legume, in care am pus si dovlecei, care, ce sa vezi, au inceput sa creasca si sa rodeasca! Doar nu era sa ii arunc, mai ales ca erau crescuti si ingrijiti de mana mea! Am tot dat din ei, am mai pus la ciorba, dar cateodata au fost destul de multi, asa ca mi-a venit ideea sa fac chiftelute de dovlecei. Eu mai mancasem pe la vecinele mele de la bloc si mi-au placut, fiind dulci si pufoase si chiar voiam sa fac si eu, sa vad cum imi ies. Zis si facut! Am luat un dovlecel - nu mai mult, ca sa nu ramana, in caz ca nu erau bune chiftelutele - si am urmat reteta Sandei Marin. Mi-au iesit foarte bune, asa ca am repetat reteta, macar de 2-3 ori pe vara - in special in zilele de post.
Chiar zilele trecute am luat primul dovlecel din gradina si fiica mea a facut chiftelute, care i-au iesit delicioase, desi cam sarate. Le-am mancat cu mare placere si apoi am vrut sa repet si eu acelasi meniu, mai ales ca am mai cules inca 3 dovlecei si era musai sa-i gatim cumva. Nu m-am incumetat sa fac chitelute din toti 3, dar am facut tot dintr-unul, asa, ca o gustare. Am avut grija ca nu cumva sa pun si eu prea multa sare, dar au iesit chiar bune si sotul meu le-a laudat - auzi, chiar el sa laude ceva facut din dovlecei! As putea sa spun ca cineva mi-a schimbat sotul si a pus pe altcineva in locul lui, dar uite cum se mai schimba gusturile oamenilor!

Ingrediente pentru 7-8 chiftelute

- 1 dovlecel potrivit
- 1 ceapa
- 3 catei de usturoi
- 1 legatura de marar
- 2 linguri cu varf de faina
- sare cat am luat cu varful degetelor (cam un sfert de lingurita)
- cam 1/2 cana de ulei pentru prajit

Se fac foarte simplu si repede - in 20 de minute sunt gata si chiar si racite. Intai am ras dovlecelul pe razatoarea mare (pentru mere) intr-un castronel. Am pus un praf de sare, cat am luat cu varful degetelor si am frecat bine dovlecelul.

L-am lasat putin, sa-si lase zeama, cat timp am pus tigaia cu uleiul la incins, pe foc potrivit. Trebuie sa fie cam un deget de ulei in tigaie, pentru ca chiftelutele sa se prajeasca bine si in interior.

Am curatat ceapa si usturoiul si le-am maruntit in bolul cel mic al robotului de bucatarie.

 

Am stors bine dovlecelul ras, apasand cu mana peste el si tinanad castronul putin inclinat, ca sa se scurga zeama.

Apoi am pus deasupra si celelalte ingrediente : ceapa si usturoiul maruntite, 2 linguri de faina si marar.

 

Nu am mai adaugat sare, ca sa nu iasa chiftelutele prea sarate. Am amestecat bine cu lingura ca sa se omogenizeze. Se poate pune si putin piper macinat, pentru cine vrea, dar eu nu am pus.

Intre timp s-a incins si uleiul din tigaie si puteam sa incep sa pun chiftelutele la prajit.
Aceste chiftele se pun cu lingura, fiind umede, pentru ca nu se mai dau prin faina, cum se dau chiftelele de carne. Pentru aceasta folosesc inca o lingura cu care sa modelez chifteluta,  pentru a fi compacta - ca o galusca, pentru inceput. Fac cateva miscari , prin care iau cu o alta lingura de inox compozitia luata initial din castron cu lingura de lemn, cautand sa nu las nimic in lingura.

Mai iau compozitia de inca 2-3 ori in acest fel, dintr-o lingura in alta, pana cand devine compacta, adica nu mai ies bucatelele de dovlecel ras pe-afara. Eventual le mai netezesc eu cu cealalta lingura, ca sa obtin niste chiftelute si sa nu se imprastie compozitia.

Toata treaba asta nu trebuie sa dureze mult, pentru ca intre timp uleiul e incins si se incinge prea rau, daca m-as mocai prea mult. Imediat ce galusca de aluat e gata, o pun in ulei si o apas usor, ca sa o aplatizez, dandu-i forma definitiva de chiftea.

Cand am umplut tigaia de chiftele, le las la foc potrivit sa se prajeasca si pregatesc o farfurie cu un servet de hartie pe ea, ca sa absoarba uleiul. Le las sa se prajeasca foarte bine pe fiecare parte, ca sa se faca bine si in interior, altfel dovleceii nu se inmoaie si se simt tari cand mancam chiftelutele.

Cand sunt gata, le scot pe farfuria cu servetul de hartie deasupra.

 

Servesc chiftelutele cu rosii sau cu sos de rosii  - simplu sau marinat - ori cu maioneza de mustar cu usturoi.

 

Sunt atat de bune, ca le pot manca si goale, ca pe seminte - doar ca nu tin de foame, asa, fara paine.
Pofta buna!