Ciocolata de casa in foi de napolitana

Vrei o ciocolata, fara sa te mai duci la magazin? Faci ciocolata de casa! Bine, nu e chiar asa de simplu, doar daca nu ai de toate in camara si doar intinzi mana si le iei. De exemplu, laptele praf nu e printre produsele pe care le am in mod obisnuit la mine in camara - deci trebuie sa-l cumpar. Restul, adica zahar, unt si cacao, e posibil sa le am mereu in casa, pentru ca le folosesc aproape zi de zi.
Am invatat reteta asta de la matusa mea Fifi. Mi-amintesc cum eram la ea in vizita - acum vreo 30 de ani! - si ce s-a gandit ea sa ne faca ciocolata de casa. Asa ca am asistat fascinata la tot "procesul de productie" , adica la prepararea ciocolatei de casa...scuze, dar inca mai am expresii "de lemn" , din vremurile de "trista amintire", insa asta a fost o mare parte a vietii noastre - pentru cei de varsta mea, adica cei peste 50 de ani - si nu cred ca le vom uita vreodata, cu bune si cu rele.
Dar sa revenim la reteta facuta de matusa Fifi...am gustat ciocolata si am ramas uimita de cat de buna era, asa ca am cerut si eu reteta. Nu am facut-o prea des, pentru ca nu am avut lapte praf la indemana prea des...din nou, revin la vremurile de demult, pe cand nu se gasea mai nimic in magazine, darmite lapte praf. Totusi sugarii aveau lapte praf, dar era luat numai pe reteta, de la farmacie. Era lapte romanesc "Raraul", insa era gratuit, ca si toate celelalte medicamente si servicii pentru copii. Uite, asta era un lucru bun, nu? Nici nu vreau sa ma gandesc cati bani as fi dat, in vremurile de-acum, ca sa il tratez pe fiul meu de bronsita asmatiforma. Atunci a facut timp de vreo 5 ani tratamente de desensibilizare, primavara si toamna, intre 1 an si 6 ani. Degeaba sunt acum atatea medicamente straine...care ma indoiesc ca sunt adevarate, fara sa fie ele putin diluate, asa, ca pentru Europa de Est...daca cei care au copii mici nu au bani sa le cumpere!
Si pentru ca veni vorba de copii, aceasta reteta nu se adreseaza copiilor de acum, pentru ca majoritatea nu mai stiu ce este bucuria de a manca ciocolata. Insa parintii si bunicii lor precis o vor aprecia!
Deci ramasesem la laptele praf, care nu se gasea pe vremuri, dar acum e peste tot, bani sa ai sa-l cumperi! Din cand in cand - cam o data la cativa ani! - mai cumpar cate o punga de lapte praf si fac ciocolata de casa. Ultima oara am facut intr-o zi de iarna, dupa Revelion, cand aveam mai mult timp la dispozitie. Mi se terminasera dulciurile facute pentru masa de Revelion, asa ca trebuia sa mai fac ceva, sa ne indulcim. Aveam si cateva foi de napolitana, dar si lapte praf, asa ca am optat pentru ciocolata de casa, pusa intre foi de napolitana. Am facut doar jumatate din cantitatile prevazute in reteta, pentru ca doar atata lapte praf aveam, adica doar 250g. De altfel, acum se gasesc mai mult pungute mici, de 250g, dar nu ma deranjeaza cu nimic, lapte praf sa fie. Nu am avut si ceva alune sau nuci, sa pun in interior, dar a fost perfecta si asa, simpla, dar intre foile de napolitana.

Ingrediente

- 500g zahar
- 1 pahar cu apa
- 1 pachet de unt
- 100g cacao
- 500g lapte praf
- 1 fiola de esenta de rom (sau o lingurita de esenta)
- 1 fiola de esenta de vanilie (sau o lingurita de esenta)
- o mana de alune sau nuci, intregi (cine vrea si are)
- 4 foi mari de napolitana
- tava de aragaz tapetata cu folie de aluminiu

Intai am pregatit tava in care sa torn ciocolata, tapetand-o cu folie de aluminiu. Pentru ca am facut jumatate din cantitatea de ciocolata, mi-a trebuit o tava mai mica, cat jumatate din tava de aragaz.

Pe vremea aia, matusa mea nu avea folie de aluminiu, de aceea ea a pus o punga de plastic taiata si desfacuta pe lung, ca sa acopere toata tava de la aragaz...si asa am facut si eu multi ani, pana cand a aparut folia de aluminiu.
Am decupat putin foile de napolitana, ca sa incapa bine in tava. Am pus o foaie de napolitana in tava.

 

Tava fiind pregatita, puteam sa incep sa fac ciocolata. Am pus zaharul si apa intr-o craticioara de 2 litri, pe care am pus-o pe foc mare, la fiert. Am lasat siropul sa fiarba timp de 6 minute, pana cand s-a legat putin. Ca sa vad daca e legat, imi amintesc cum matusa mea mi-a spus ca trebuie sa pun o picatura pe o farfurie, ca sa se racoreasca putin. Sa iau apoi cu degetul aratator picatura si sa-l unesc cu degetul mare, ca sa vad daca se lipeste - nici chiar ca un superglue, dar se simte o oarecare lipeala intre degete. Oricum, eu am cronometrat cat ar trebui sa fiarba si au iesit 6 minute, deci nici nu ar mai fi nevoie sa incerc de-acum, pentru ca siropul e sigur indeajuns de legat.

Am luat craticioara de pe foc si am adaugat imediat untul. Am amestecat putin, pana cand s-a topit. Poate fi taiat in cubulete mai mici, ca sa se topeasca si mai repede.

Apoi, foarte repede, am pus laptele praf si cacaoa peste siropul cu unt, amestecand usor, pana cand s-a incorporat bine.

 

Am turnat ciocolata in tava, intinzand-o uniform pe toata suprafata napolitanei.

Am asezat deasupra alta foaie de napolitana si am apasat usor, ca sa se lipeasca bine.

Am strans folia in jurul foii de napolitana, ca sa nu se scurga ciocolata, desi nu mai era atat de moale.

Am pus tava in frigider pentru a se intari. In maxim o ora, ciocolata s-a intarit si  am putut sa o mancam. Am scos folia.

Am taiat ciocolata intai in fasii, apoi in bucati mai mici.

 

Pofta buna si voua!