Prajitura cu foi din suc de rosii umpluta cu marmelada si crema de gris

Imi place foarte mult grisul cu lapte si de aceea, cand am auzit prima oara de prajitura cu suc de rosii si crema de gris, mi-am spus ca trebuie sa fie buna, desi mi se parea ciudata. Cum o fi asta, o prajitura cu gris, care are si suc de rosii? Nu mai tin minte daca am mancat cand eram copil, pentru ca nici mama si nici mamare nu faceau asemenea prajituri - s-ar putea sa fi mancat de la vreo vecina, pentru ca stiam de aceasta prajitura, ca fiind "prajitura bunicii".
Intre timp am descoperit alta reteta de prajitura de post cu suc de rosii, asa ca m-am lamurit unde se pune sucul de rosii. Am aflat de curand si reteta si de prajitura cu crema de gris si am facut-o deja de cateva ori. Este o prajitura de post, facuta si cu gem, ceea ce o face sa fie foarte gustoasa si apetisanta. Mi s-a parut foarte buna si usor de facut, asa ca v-o impartasesc si voua. O tava intreaga de aragaz cu prajitura ar fi prea multa, de aceea am facut mereu jumatate. Problema e ca prajitura se umezeste de la gris si devine cleioasa, daca sta mai multe zile. De aceea, am facut o cantitate mai mica, ca sa o mancam atata timp cat e buna.

Ingrediente pentru o jumatate de tava de prajitura

Pentru aluat

- 250g faina (o cana mare plina, dar nu indesata)
- 6 linguri ulei
- 6 linguri suc de rosii
- 3 linguri zahar
- 1/4 lingurita bicarbonat
- un praf de sare

Pentru crema de gris

- 500 ml apa
- 4 linguri gris
- 6 linguri zahar
- zeama de la 1/2 lamaie mica
- 1 plic de zahar vanilinat
- 1/2 pachet margarina
- 1 lingura de cocos sau nuci macinate, cine vrea

si
- 1/2 borcan mic de marmelada sau gem de prune

Ca si la cealalta prajitura de post cu suc de rosii, am facut intai crema, ca sa aiba timp sa se raceasca pana cand se coc foile. Crema de gris se face ca si mamaliga moale, doar ca eu pun grisul de la inceput si il amestec mereu, pana cand incepe sa fiarba si sa se ingroase.  Am pus apa la fiert impreuna cu zaharul  si zaharul vanilinat, la foc mare. Apoi am adaugat grisul "in ploaie", adica l-am turnat usor dintr-un castron, in care am pus toata cantitatea necesara. La inceput, grisul era separat de apa si, cand il luam cu lingura, se vedeau granulele prin apa.

 

Cand a inceput sa se ingroase, am dat focul la mic si am mai amestecat, ca sa nu se prinda de fund.

Cand a inceput sa clocoteasca, am oprit focul. Grisul s-a ingrosat, dar totusi curge.

 

Am adaugat margarina, taind un cub de margarina pe jumatate. Apoi am amestecat cu o lingura, pana cand s-a incorporat margarina in crema de gris.

 

Am adaugat si zeama de lamaie, strecurata prin sita (ca sa nu cada vreun sambure in crema) si am amestecat.

Am acoperit crema cu folie de plastic, pusa direct pe crema, ca sa nu faca pojghita deasupra - ca si la crema de vanilie pentru tartele cu capsuni. Merge si hartie de copt pusa deasupra, cum am facut la crema de vanilie pentru tortul Fraisier.

Am lasat crema de gris sa se raceasca si m-am apucat de foi. Am procedat ca si la prajitura de post cu suc de rosii. Singura diferenta e ca aceasta reteta are bicarbonat in loc de amoniac. Am masurat faina cu o cana mare in care am varsat faina din punga, pana cand s-a umplut, fara a o indesa, ca sa intre mai bine. Altfel, aluatul iese prea tare sau nu se leaga, pentru ca am pus prea multa faina si, in acest caz,  va trebui sa mai adaug putin ulei si suc de rosii, ca sa il inmoi cat trebuie. Am amestecat toate ingredientele intr-un castron si am format un aluat potrivit de tare. Aluatul nu trebuie sa se lipeasca de maini. Daca se intampla asta, mai adaug putina faina si framant bine, pana se incorporeaza faina.

 

 

 

Am framantat aluatul cu mana.

Am modelat aluatul si i-am dat forma unei caramizi, apoi l-am impachetat in folie de plastic alimentara. Am dat la rece aluatul pentru 20 minute in frigider. L-am scos si l-am impartit (taiat cu cutitul) in doua.

Am dat drumul la cuptor la foc potrivit de 180C, ca sa se incinga bine pana cand intind foile. Am presarat cu faina blatul de bucatarie, precum si sucitorul si am intins intai o foaie de marimea tavii de aragaz, din prima bucata de aluat.

 

Si aceste foi se coc tot pe dosul tavii unse cu putin ulei.

 

Pentru ca prajitura trebuie sa aiba 4 foi, m-am gandit sa coc 2 foi mari cat tava de aragaz si sa le tai in doua, pentru a obtine  in total 4 foi de prajitura. Am potrivit foaia sa fie de marimea dosului tavii si am pus-o usor pe tava cu mainile. Nu e asa de fragila, asa ca nu e nevoie sa o asez cu sucitorul, cum trebuie la foile facute din aluat fraged (ca la tarta) sau ca la prajitura cu foi din suc de rosii. Am taiat cu cutitul partile laterale care erau in plus.

 

Apoi am taiat foaia in doua cu cutitul, pentru a obtine primele doua foi ale prajiturii.

 

Am copt foile la foc potrivit de180C, timp de 6-7 minute, pana cand foile s-au rumenit putin. Chiar daca foile sunt colorate spre portocaliu, se vede cand s-au rumenit.

Ca si la prajitura de post cu suc de rosii, am pregatit bucati de hartie de copt pe care sa pun foile. Am pus una de marimea tavii de aragaz pe blatul de bucatarie. Cand au fost gata primele foi, am scos tava   ajutandu-ma de servetul de bucatarie gros si de manusa. Cu o miscare rapida, am rasturnat tava deasupra hartiei de copt si am lasat foile sa cada.

 

Am procedat la fel si pentru celelalte doua foi. De data asta am intins foaia exact cat tava, asa ca nu a fost nevoie sa o mai tai pe margini, chiar daca nu era perfect dreapta, ci putin franjurata - cum a rezultat dupa ce am intins-o cu sucitorul.

Cand au fost coapte ultimile foi, am pus peste celelalte doua foi, deja coapte, alta bucata de hartie de copt si le-am rasturnat cu tava exact peste primele foi.

 

Daca le-as fi pus una peste alta, s-ar fi umezit si s-ar fi putut lipi intre ele, de aceea hartia preia umezeala cauzata de caldura. Le-am lasat, asa cum erau, sa se raceasca.
Foile s-au racit repede, dar crema nu era inca rece, asa ca am mai asteptat. Cand a fost rece, am luat folia de deasupra .

Mie imi place nuca de cocos in creme, dar sotului meu nu, asa ca am pus mai bine cateva nuci macinate in crema si le-am amestecat bine. Oricum, nu e obligatoriu, crema poate fi si siimpla.

 

Am pus jumatate de crema pe prima foaie, asezata pe o tava.

 

Am intins crema cu o spatula (sau cu un cutit lat) si am pus deasupra alta foaie.

 

Am intins jumatate din gemul din borcan pe cea de-a doua foaie, pastrand cealalta jumatate pentru urmatoarea prajitura.

 

Am pus a treia foaie peste gem si am intins restul de crema.

 

Apoi am pus si ultima foaie deasupra si gata prajitura!

 

Am pus-o in frigider si am lasat-o pana a doua zi, cand a fost numai buna. Trebuie sa recunosc ca am taiat o bucata la vreo ora dupa ce am facut-o si era intr-adevar putin tare foaia, dar foarte buna totusi.
A doua zi am pudrat-o cu zahar.

 

Am taiat-o in bucatele dreptunghiulare, numai bune sa le bagi o data in gura, daca ai gura destul de mare!

 

Pofta buna, daca vreti sa incercati si voi!