Cozonac "Trandafir"

Este un cozonac spectaculos, si la aspect, dar si la gust. Aluatul nu e foarte pretentios, ca al cozonacului moldovenesc, ci mai degraba simplu, ca la cozonacul glazurat "Angelica".
De mica mi-au placut melcii de cozonac, aceia umpluti cu nuca sau cu mac. Imi lasa gura apa doar cand imi amintesc cum erau asezati la cofetarie, pe un platou cu picior inalt si acoperiti cu o folie de celofan - cam neigienic, nu? Asa poate sa para, dar totul era foarte curat pe vremea aceea, pentru ca mereu aveau controale care isi faceau treaba, nu ca acum, cand pare ca nici nu exista.
Dar sa revin la cozonacul nostru. Cand m-am mai marit si eu si am intrat in randul gospodinelor, dar mai ales dupa ce am invatat sa fac cozonac, am descoperit reteta de cozonac "Trandafir" a Sandei Marin. Citind reteta,  mi-am dat seama ca seamana cu melcii de cozonac si ca se fac la fel, doar ca la cozonac se pune o umplutura simpla. Asa ca am inceput sa fac si acest cozonac, mai ales ca nu era atat de pretentios si nu era vreun pericol sa nu creasca sau sa se lase - ca la cozonacii obisnuiti - deoarece coca e mult mai "usoara". Invatand sa fac  acest cozonac, a fost simplu sa fac apoi si melci cu nuca, cu mac sau cu cacao. Am facut si melci (sau rulouri) cu scortisoara, ca sa vad si eu cum sunt celebrele "cinnamon rolls" pe care le mananca americanii, mai ales in dimineata de Craciun.
Toate acestea sunt la fel de bune, insa cozonacul intreg este mult mai spectaculos si foarte, foarte gustos.

Ingrediente pentru o forma cu diametru 26 cm

Pentru aluat

- 500 g faina
- 30 g drojdie
-1 lingura zahar
- 3 oua
- 2 zahar vanilinat
- 1 lingura esenta rom
- 1 pahar lapte de 200 ml
- 1/2 lingurita sare

Pentru umplutura

- 125 g unt moale
- 100 g zahar pudra (5 linguri cu varf)

Fiind mai simplu, fara prea mult zahar si oua, si fara nici un fel de grasime, aluatul pentru cozonacul "Trandafir" se face mai simplu decat cozonacul moldovenesc. Scot ouale din frigider cu o seara inainte - la fel ca la orice cozonac - cern faina intr-un castron si cam atat, pentru ca nu mai am altceva de facut.
A doua zi, intai incalzesc laptele, sa fie caldut, nu fierbinte.

Scot untul din frigider si il tai cubulete ca sa se inmoaie.
Drojdia nu se lasa la dospit, ci doar se amesteca cu zahar si cu 1 lingurita lapte cald ca sa se inmoaie.

Fac un gol in mijlocul fainii si pun drojdia si toate ingredientele, apoi framant aluatul pana cand se desprinde de maini si face basici. Acum prefer sa fac aluatul la robot - ca si la cozonacul moldovenesc - asa ca pun toate ingredientele, in afara de lapte, in bolul cel mare : intai faina, apoi drojdia inmuiata, cele 2 oua si un galbenus, sare, vanilie si rom.





Sarea se pune intr-o parte, nu peste drojdie, careia, daca ar fi direct amestecata peste drojdie, i-ar diminua efectul si cozonacul n-ar mai creste. Pastrez albusul intr-o canuta, pentru a unge cozonacul pe deasupra, inainte de a-l baga in cuptor.

Dau drumul robotului la viteza 6 si torn laptele prin capac, pana cand se formeaza o minge de aluat, ca la orice aluat, fie de paine, fie de cozonac.



Vars aluatul intr-un castron, pe care il acopar cu o folie de plastic sau un servet curat si il las sa creasca   intr-un loc cald, timp de o ora si jumatate sau pana cand isi dubleaza volumul.



Intre timp pregatesc crema cu care o sa umplu cozonacul. Pun untul in castronul mixerului.

Adaug zaharul pudra si amestec cu mixerul pana cand se face crema.





Nu o bag in frigider pentru ca s-ar intari si nu as mai putea sa o intind pe aluat. De aceea e mai bine sa o fac cand e aproape crescut aluatul.
Pregatesc o forma rotunda unsa cu unt si tapetata cu hartie, de preferinta speciala pentru copt. Trasez cu creionl pe hartia de copt fundul formei, apoi il decupez.



Traez si marginea formei si decupez 2 fasii care sa acopere bine partile laterale ale formei

Ung forma cu unt si pe fund si pe partile laterale.

Apoi lipesc hartia rotunda pe fundul formei si fasiile pe partile laterale.



Daca nu aveti, se poate folosi si o cratita mai inalta, in care cozonacul sa aiba loc sa creasca. Se poate folosi si o prelungire de hartie de copt in sus, la o forma mai scunda. Eu am folosit de cele mai multe ori o cratita, dar ultima oara m-am gandit sa fac in forma de tort - ceea ce n-a fost o idee prea buna, pentru ca aceasta forma nu e intreaga si are fundul detasabil, deci are o muchie pe unde se pot prelinge lichidele - respectiv, untul cu care e umplut acest cozonac. O parte din el s-a scurs si s-a ars pe fundul cuptorului. Insa nu atat de mult cum am patit prima oara...pentru ca am mai avut o experienta neplacuta cu aceasta forma, dupa ce am  cumparat-o. Am facut un tort de mere - ca doar e forma de tort - dupa reteta mea obisnuita. In timp ce se caramelizau merele, putin din untul si zeama de la merele caramelizate s-a scurs pe langa fundul detasabil, arzandu-se pe fundul cuptorului si umplandu-mi bucataria de fum. Evident, m-am ramolit si am uitat de asta, de aceea am pregatit aceeasi forma. Poate data viitoare o sa tin minte!

Cand a crescut aluatul, scot folia de plastic si il pun pe masa presarata cu faina.

Intind aluatul cu mana, pana formez o foaie dreptunghiulara groasa de 1 cm.

Intind crema de unt pe toata suprafata aluatului.

Rulez aluatul, la fel ca la rulada cu crema sau ca si la orice alt cozonac umplut.

Formez un sul din care tai bucati de 3-4 cm, cu un cutit sau cu rola de taiat aluat.





Pun bucatile in forma, cu oricare din fete in sus, lasand loc intre ele pentru ca mai trebuie lasat sa creasca inca o jumatate de ora.

Dau drumul la cuptor la foc potrivit 180C. Cand a trecut o jumatate de ora, bucatile de cozonac au crescut si s-au unit.

Bat usor albusul cu o furculita si ung cozonacul pe deasupra, folosind pamatuful de pene (sau o pensula pentru bucatarie).



Pun forma in cuptor la foc potrivit 180C pentru 45 minute, pana cand cozonacul incepe sa se rumeneasca frumos deasupra. Cand e gata, incerc cu o scobitoare, pe care o bag chiar in mijloc si daca iese curata, fara aluat pe ea, inseamna ca cozonacul s-a copt. De fapt, daca cozonacul a crescut si mai mult si e rumen, dupa 45 de minute nu are cum sa fie decat copt. Am scos cozonacul din cuptor si l-am admirat, pentru ca intr-adevar arata ca un buchet de trandafiri!

Il pudrez cu zahar imediat.



Dupa 10 minute, il scot din forma si il las sa se raceasca pe un gratar. Neavand altul, de obicei scot gratarul din cuptor, il pun pe gratarul de la aragaz, apoi asez cozonacul pe gratar sa se raceasca. Ii dezlipesc hartia de copt de pe margine.

Apoi dezlipesc si hartia de pe fund, avand grija sa nu cada zaharul pudra de pe el. Aici am asezat gratarul deasupra unui platou si am lasat cozonacul sa se raceasca.

Abia am avut rabdare sa se raceasca! Am pus cozonacul pe  platou, apoi am rupt primul 'trandafir' si l-am degustat - era delicios si atat de pufos!





Pofta buna si spor la treaba!