Rulouri de post umplute cu gem

Desi nu ar trebui, ne plac foarte mult dulciurile - oricare ar fie ele, dar sa fie ceva dulce! Cand suntem in Post, e mai greu sa faci ceva care sa fie si bun si de post, dar incerc mereu sa mai diversific dulciurile, invatand de la altii.
Ieri am facut niste cornulete cu gem, dar un alt fel de cornulete, care arata mai mult ca niste suluri - un fel de strudele subtirele cu gem. Mi-a venit ideea cu cativa ani in urma, de la niste fursecuri cumparate de la magazin. Erau destul de scumpe, iar pretul nu se reflecta in calitatea fursecurilor, asa ca m-am gandit ca as putea foarte bine sa le fac si eu. Pentru ca fursecurile respective arata ca niste rulouri mici cu marmelada, am banuit sa au fost taiate dintr-un rulou mai lung, dupa ce au fost coapte. Asa ca m-am apucat de treaba.
Aluatul era fraged, ca acela de placinta, asa ca am facut un aluat ca pentru strudel cu mere sau pentru placinta cu dovleac. Aluatul nu trebuie sa fie tare, dar nici prea moale. L-am lasat sa se odihneasca 10 minute, dupa care am dat drumul la cuptor sa se incalzeasca, la foc potrivit 180C, ca si pentru placinta si strudel.

Am impartit aluatul in doua.

Am intins cate o foaie mare cat tava de placinta din fiecare parte de aluat.

Am impartit fiecare foaie in 4 fasii, pe care le-am umplut cu gem.

In mijloc trebuie un gem mai tare, care sa nu curga pe-afara : fie marmelada, fie alt gem mai inchegat. Am pus gem de gutui, care e bine inchegat si nu curge deloc. L-am amestecat, ca sa se inmoaie putin si sa-l pot intinde.

Am pus cu lingurita cate o fasie de gem pe mijlocul fiecarei fasii de aluat.

Eu am pus mai mult, pentru ca sotului meu ii place sa fie foarte dulce, dar doar atat cat sa pot sa "petrec" marginile aluatului peste fasia de gem, altfel nu l-as fi putut inchide.

Am inchis bine sulul la capete ca sa nu iasa gemul.

 

Am mai luat din gem daca era prea mult.

Am facut toate sulurile si le-am pus in tava de aragaz, peste o hartie de copt. Gemul poate iesi in timpul coaceri si, daca sta pe tava simpla, se arde si face fum. De aceea, am folosit mai bine hartia de copt, scutind munca de a mai freca tava, ca sa nu mai spun de fumul pentru care ar fi trebuit sa aerisesc toata casa.

Am lasat cornuletele in cuptor, la foc potrivit 180C, timp de 40 de minute, pana cand s-au rumenit bine deasupra. 

Am scos tava si am incercat sa le tai, dar am constatat ca e destul de greu, pentru ca aluatul era crocant si se crapa.

Asa ca am lasat sulurile sa se raceasca, pana a doua zi, cand au fost mai moi si le-am taiat foarte bine, dar cu un cutit foarte ascutit, facand o miscare de fierastrau. Le-am pudrat cu zahar si le-am mancat foarte repede pe toate!

Daca nu ai un cutit ascutit, nici nu e e nevoie - poti sa le mananci asa cum sunt sau le poti rupe cu mana.
Pofta buna!