Dulceata de gogonele

Anul trecut a fost pentru prima oara cand am auzit despre aceasta dulceata. M-am mirat foarte tare ca se poate face dulceata din gogonele, adica rosii necoapte, cele pe care, pana atunci, stiam ca le folosesc doar pentru murat. Dar cand am auzit ca gustul dulcetii de gogonele aduce cu al dulcetii de nuci verzi, mi-am spus ca trebuie sa fac si eu - doar aveam atatea gogonele adunate din gradina! N-am facut o cantitate mare pentru ca stiam ca s-ar putea ca familia mea sa n-o aprecieze la fel ca mine. Eu sunt foarte deschisa la noi feluri de mancare, desi nu prea am ocazia sa le fac, pentru ca nu pot sa fac mereu doar pentru mine. De aceea inainte de a face ceva, ii intreb, mai ales pe sotul meu, care e cel mai mofturos. Lui sa-i dai carne de orice fel, dar nu accepta orice fel de legume si nu atat de des. Eu am gusturi mai ciudate : imi place sa mananc branza cu gem, branza cu mucegai, o mancare de gutui sau o pizza cu rosii si busuioc, nu mai vorbesc de spaghete cu pesto. Dar pe toate acestea trebuie sa le fac sau sa le cumpar doar pentru mine, de aceea le mananc mai rar.
Asa si cu dulceata de gogonele. Cand sotul meu a auzit ca vreau sa fac si eu, s-a strambat, dar a gustat cand a fost gata, macar sa vada cum e. Nu m-a deranjat, pentru ca fiecare e cu gustul lui. Asa ca am mancat eu toata dulceata de gogonele, adica vreo 3 borcanele. L-am terminat pe ultimul chiar de curand, dupa un an de cand am facut-o. Desi era intr-un borcan de ness, inchis cu capacul original, a tinut foarte bine in camara. Gustul este intr-adevar ca al dulcetii de nuci verzi, dar mie mi se pare ca are si ceva din gustul dulcetii de cirese albe. Feliile de gogonele, care nu se inmoaie de tot - ca prunele sau caisele in dulceata - ci raman exact ca nucile verzi si ca ciresele albe ca textura, sunt un deliciu! Par ca niste fructe confiate umede sau ca niste bucatele de jeleu. Desi culoarea verde-roscata pare putin ciudata, gustul intrece orice asteptari.

Ingrediente

- o farfurie adanca, plina cu varf de gogonele taiate (cam1 kg)
- 1 kg zahar tos
- zeama de la o lamaie
- 2-3 feliute subtiri de radacina de ghimbir


Am spalat bine gogonelele si le-am lasat sa se usuce. Le-am taiat in 4, apoi le-am taiat cotoarele.

Le-am scos semintele de la exterior, adica cele care se vedeau. Chiar daca mai raman seminte, nu e nici o problema, pentru ca nu se strica dulceata, cum se intampla la sucul de rosii. Cele mai bune sunt gogonelele mai mici, care nu au inca atatea seminte.

Am pus bucatile de gogonele in cratita de inox, cu fund dublu, in care se face mai bine dulceata, pentru ca nu se prinde de fund. Am pus zaharul si zeama de lamaie deasupra, am amestecat usor si am pus cratita in frigider pana a doua zi.

In acest timp gogonelele si-au lasat zeama si zaharul s-a topit.

A doua zi, am pus cratita pe foc, pe ochiul cel mai mare si am dat focul mare.

Cand a dat in clocot, am dat focul la mic. Am lasat o ora sa fiarba la foc mic, ca sa se inmoaie bine gogonelele, apoi am dat din nou focul mare si am pus feliile de ghimbir. Am verificat din cand in cand cat e de legata dulceata, lasand sa cada o picatura de dulceata pe o farfurie. Cand picatura ramane teapana, fara sa se imprastie, atunci dulceata e legata.
Rosiile contin pectina, care este o fibra solubila ce uneste celulele in cadrul plantei si fructului. Pectina este foarte importanta pentru ingrosarea si legarea dulcetii, in combinatie cu sucul de lamaie si zaharul. Cel mai mare continut de pectina il au piersicile, coaja citricelor, apoi merele, caisele si chiar morcovii. Rosiile au un continut de pectina mai scazut, dar este indeajuns ca sa ajute la ingrosarea dulcetii.
De aceea, dulceata de gogonele se leaga foarte usor si nu ramane zemoasa. Fiind multa zeama, am fiert totusi dulceata timp de inca o jumatate de ora, cand dulceata a inceput sa se lege, adica picatura de dulceata a stat teapana pe farfurie.

Atunci am oprit focul, am pus un servet umed deasupra si l-am strans bine, rasucind capetele pe care le-am indesat bine pe sub toartele cratitei. Trebuie sa fie un servet mai mare, cam dublu in lungime fata de diametrul cratitei.

Am lasat dulceata acoperita pana a doua zi, cand am pus-o in borcane.

Ca si la alte dulceturi, si dulceata de gogonele se pune dupa ce se raceste, pentru ca fructele s-ar ridica la suprafata, daca as pune dulceata fierbinte in borcan.

Pofta buna si curaj! Incercati si voi dulceata de gogonele!