Salata de vinete

In afara de salata de rosii, cred ca e cea mai preferata salata sau fel de mancare de vara. De obicei, pentru ca tot fac "mizerie", coc si ardei impreuna cu vinetele, ca sa fac si salata de ardei copti.

Ingrediente pentru 4 portii

- 2 kg vinete negre, lucioase
- 1/2 cana de ulei de floarea-soarelui ( 125 ml)
- 1 ceapa potrivita
- sare dupa gust ( cam 1/2 lingurita)









Cand cumpar vinetele, aleg vinete cat mai mari si foarte negre, putin moi la pipait.

Cand stateam la bloc, le coceam pe o tabla de fier, dar acum ca stau la curte, le coc pe gratar, afara.

Dar am pastrat tabla si o mai folosesc cateodata, cand nu am carbuni sau atunci cand fac mai putine vinete.

Vinetele trebuie intoarse pentru a se coace bine pe toate partile. Eu le intorc cate putin, in aceeasi directie, ca sa nu ma incurc. Dar chiar daca nu mai stiu cum le-am intors, apas putin locul deja copt si daca coaja e tare, deci are crusta, inseamna ca e copt, deci trebuie sa intorc vanata pe alta parte, pana cand este coapta de jur-imprejur.

Vinetele sunt gata coapte atunci cand sunt foarte moi, aproape flescaite. Le incerc apasand rapid cu un deget sau, mai sigur, cu o lingura. In timpul coacerii, vanata practic fierbe in interior, de aceea coaja se crapa si iese aburul din interior, care ne-ar putea opari. De multe ori, vanata chiar explodeaza, la propriu, mai ales vinetele mari care trebuie tinute mai mult!

De aceea trebuie luate cu mare grija de pe gratar cand sunt gata, apucandu-le de codita, altfel codita se poate rupe si e mai greu cu vanata fierbinte!

Eu le pun pe tava de la aragaz pana cand se mai racoresc si le presar cu putina sare, ca sa se decojeasca mai bine.

Daca le coc in bucatarie pe tabla, le pun sa se racoreasca in chiuveta - asta dupa ce spal toate vasele. Nu e nimic mai rau decat sa ai mormanul de vase nespalate si sa te apuci de gatit!

Curat vinetele cat sunt inca fierbinti, pentru ca se spune ca daca le las sa se raceasca prea mult se pot innegri si atunci salata nu mai are un aspect frumos. Dar nu e asa, pentru ca vinetele se albesc atunci cand sunt amestecate cu ulei. Cand am terminat de copt toate vinetele, iau putina apa rece intr-un castronel, pentru a inmuia degetele in timp ce curat vinetele de coaja. Apa rece va mai atenua fierbinteala vinetelor, precum si usturimea provocata (cel putin mie!) pe maini, de zeama lasata de vinete.

Curat vinetele de la cotor spre varf, avand grija sa iau orice urma de coaja arsa.

Apoi tai cotorul de sub codita, cu ajutorul unui cutit, avand grija sa curat bine tot miezul vinetei de sub cotor.

Pe masura ce le curat, pun vinetele intr-o sita, la scurs. Asez sita deasupra unei oale, in care sa se scurga zeama pe care o lasa vinetele dupa coacere.

Dupa vreo 10 minute, pot sa toc vinetele, fie cu un tocator artizanal de lemn, fie cu partea neascutita a unui cutit, fie cu robotul de bucatarie. In ultimii ani am preferat sa toc vinetele cu robotul de bucatarie, de aceea pun cutitul de plastic pentru framantat paine in bolul mare si acolo pun vinetele - daca sunt mai multe, trebuie sa le toc in mai multe reprize. Am ales sa fac cu cutitul de paine pentru ca alt cutit de metal ar toca si semintele, ceea ce ar da un gust neplacut salatei de vinete.

O data puse in bol, adaug si ulei in timp ce se toaca, eventual si sare. In timp ce se toaca, vinetele se albesc, moment care imi arata ca salata e gata. Totul nu dureaza mai mult de 1 minut. Nu ramane decat sa adaug ceapa tocata marunt si salata de vinete e gata.

Cand le tocam cu tocatorul de lemn, puneam fiecare vanata pe un fund de lemn si o tocam cu o miscare rapida cu tocatorul, ca si cand as fi tocat o ceapa foarte marunt, lovind puternic de la cap la coada si inapoi, pana cand vanata era tocata si nu mai avea nici o bucatica intreaga. Daca vanata era bine coapta, o tocam in cateva minute. Apoi o puneam intr-un castron, in care amestecam totul cu cate putin ulei - ca la maioneza. Adaugam sare la sfarsit, apoi ceapa tocata.

Imi place sa decorez salata de vinete cu felii de rosii si ardei, asa cum am invatat de la mama si de la tanti Iuliana, sora mamei. Intai fac niste dungi cu furculita, de la marginea castronului spre centru.

Apoi pun feliile de rosii, dupa cum am inspiratie in momentul respectiv.

Chiar daca decorul dispare imediat cand incepem sa mancam, acesta face salata sa para si mai apetisanta decat este deja, prin mirosul de vanata coapta, raspandit prin toata casa.

Se mananca de obicei pusa pe o felie de paine, cu rosii si ardei alaturi - sau peste felia de paine.

Pofta buna!