Castraveti in saramura

Abia am terminat un borcan de castraveti murati de vara, pusi pe timpul caldurilor din august. In doua zile erau gata murati, stand in soarele arzator, la 40 de grade Celsius. Chiar imi era pofta de castraveciori acri, care sa trosneasca in dinti, alaturi de o friptura sau de niste cartofi prajiti, dar si langa o tocanita cu multa ceapa si mamaliguta....mmmmm, o bunatate! Trecusera destule luni de cand terminasem castravetii pusi asta-toamna, dar parca fusese ieri. Si iata ca a venit iar toamna si timpul sa pun alti castraveti la murat. Zis si facut - ieri am luat 10 kilograme de castraveciori  proaspeti, tari, cu "bruma" si florile uscate inca pe ei. Aveam acasa usturoi din gradina, frunze de visin din visinul meu din curte, sare grunjoasa destula, borcane goale si capace noi, cumparate din timp, asa ca asta am facut ieri : am pus castravetii la murat pentru iarna.

 Ingrediente 

- 10 kg castraveti proaspeti, tari
- aproximativ 500 g sare grunjoasa pentru saramura
(50 mg, adica o lingura plina cu varf, la fiecare litru de apa)
- 100 ml otet din vin de 9 grade, cate 1 lingura otet la fiecare litru de apa
- 2-3 capatani de usturoi
- o mana de frunze de visin
- 1 legatura de marar uscat cu seminte
- borcane de sticla de 800 ml

Am spalat bine castravetii si i-am asezat in ordine pe o tava mai mare, dupa marime, sa se scurga.

Intre timp, am pregatit borcanele. Eu m-am obisnuit sa folosesc borcane mici de 800 ml pentru muraturi, inca de cand stateam la bloc. Dupa ce am inchis balconul ca sa ne protejam de frig, era prea cald pentru ca muraturile sa mai tina toata iarna, in borcane mari de muraturi (de 10 Kg). Cand am constatat ca se stricau si trebuia sa arunc mai mult de jumatate din ele la gunoi, am ajuns la concluzia ca borcanele mici sunt mai bune, chiar daca era mai multa treaba, sa umplu fiecare borcan in parte. La inceput am facut castraveti bulgaresti, dar de cativa ani am renuntat si fac numai de-ai nostri, doar in saramura. Curat borcanele dupa ce se golesc si le pastrez  de la an la an, in camara. Acum se gasesc si capace noi de cumparat, asa ca nu ma mai chinui cu cele vechi, pe care le pastrez pe borcane doar pana ce pun alti castraveti, ca sa nu intre praful in interior.
Asa am facut si ieri : am scos capacele de la 20 de borcane de 800 g, le-am spalat de praf  si le-am sterilizat  in cuptor. Le-am asezat cu gura in jos pe gratarul din cuptor, apoi am dat cuptorul la foc mic, cam 5 minute, pana cand borcanele s-au uscat si s-au infierbantat. Le-am lasat sa se raceasca in cuptor, timp in care am curatat usturoiul. Pentru ca aveam si castraveti mai lungi decat inaltimea borcanelor, am umplut si un borcan de 4 litri, pe care l-am sterilizat in acelasi mod, in cuptor, doar ca l-am pus culcat pe gratar.

Am scos borcanele pe blatul din bucatarie, le-am pus in ordine si am inceput sa pun seminte de marar si cate 1 catel de usturoi pe fundul fiecarui borcan.

Intre timp am pus la fiert apa intr-o oala mai mare, de 6 litri. La fiecare litru de apa am adaugat cate o lingura de sare cu varf si cate o lingura de otet.

Am aranjat castravetii in fiecare borcan si am pus deasupra alte seminte de marar uscat si cate o frunza, doua, de visin. Nu e nevoie de hrean daca pun frunze de visin, pentru ca tin foarte bine asa, chiar si toata iarna.

Cand a fiert saramura, am oprit focul, apoi am pus-o peste castraveti. Ca sa nu crape, am pus borcanul pe gratarul de la aragaz si apoi l-am umplut cu saramura, turnand usor cu un polonic. Cand zeama a ajuns deasupra castravetilor, am pus capacul si l-am strans bine, ajutandu-ma de un servet de bucatarie, ca sa nu ma friga borcanul.

Am lasat borcanele sa se raceasca si le-am asezat pe raft, in camara. Ca si la varza murata, zeama din borcane fermenteaza la inceput, apoi se linisteste.

Fermentarea incepe dupa cateva zile, cand zeama se tulbura. Cam dupa o saptamana, zeama se limpezeste.

Atunci e momentul sa le duc in mica mea pivnita, adica locul in care am putul si tevile, plus generatorul - caruia i se spune "camin". Nu e mult loc liber, dar e destul loc cat sa tin un mic raft cu borcanele de muraturi, precum si butoiul de varza. Este cam la 2 metri sub pamant si temperatura e destul de constanta - si vara si iarna - adica destul de rece vara si destul de cald iarna, astfel incat sa nu inghete muraturile, varza si ceapa sau cartofii, eventual vinul si merele - tot ce am de tinut la rece pe timpul iernii. La bloc, tineam muraturile pe balcon, chiar daca era inchis, pentru ca oricum era destul de rece. Eu le tineam intr-un dulap inchis, pastrat de la o bucatarie mai veche. Daca borcanele sunt bine inchise, muraturile nu se strica, doar ca trebuie sa fie ferite de soare si de inghet.
Spor la treaba si pofta buna!